Put some informations about your eshop here (address, contacts etc.)
În Evanghelia după Ioan, citim cum Iisus spune: "Lucraţi, nu pentru mîncarea cea pieritoare, ci pentru mîncarea ce rămîne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului".

Iisus foloseşte comparaţia cu hrana pentru a face să se înţeleagă ce aduce el omenirii. Sînt două feluri de viaţă şi două feluri de hrană: hrana pentru trup, care dă o "viaţă muritoare"... şi hrana pentru suflet, venită din cer, care dă "viaţa veşnică".

Creat de Dumnezeu şi făcut pentru Dumnezeu, omului îi este foame şi sete de Dumnezeu. Nimic în afară de Dumnezeu nu‑l poate satisface pe deplin. Toate felurile de hrană pămîntească lasă fiinţa umană nesăturată. Iisus nu ne invită să dispreţuim "pîinea de toate zilele", ci să dorim şi "pîinea vieţii veşnice".

Iisus nu ne cere să devenim leneşi în "munca" necesară pentru viaţa cetăţii umane însă ar vrea să "lucrăm" cu aceeaşi ardoare pentru a căuta o viaţă care nu va fi muritoare! Spre deosebire de Buddha, Iisus nu invită să suprimăm dorinţele noastre, ci, dimpotrivă, să le amplificăm; nu vă mulţumiţi să doriţi fărîma de viaţă trecătoare, care este a voastră în mod natural, ci mergeţi pînă acolo încît să doriţi o viaţă veşnică şi faceţi ce trebuie pentru aceasta, ca să o trăiţi încă de pe acum!

Preot Cornel Cadar
sursa http://www.evenimentul.ro/
 

De prin presa adunate ( da clik meniu) - 16 - AUGUST - 2010 ARHIVA-CONTINUARE PE - www.selectiipresa1marian.webgarden.ro

 
 

Răscrucea presei

Răscrucea presei

Cum şi când se va sfârşi epoca mogulilor şi a „ciutacogâzilor"?

Dacă Aristotel ar fi şef editorial la trusturile mogulilor, el i-ar sfătui pe jurnalişti să fie „comunicatori plini de virtute" şi să caute „calea de aur", adică acel compromis între opţiunile extreme ale presei: manipularea şi adevărul. Îmi imaginez scena. Ciutacu i-ar spune plictisit: „mă laşi, bă moşule, cu chestiile astea", iar Badea şi-ar înfige nişte pene în pantalonii lustruiţi de admiraţia telespectatorilor şi ar perora despre banii stăpânului Voiculescu. Dana Grecu l-ar beşteli ţipând ca în bucătărie la bărbatu-său, care a uitat să cumpere zarzavat pentru supă, şi Răzvan Dumitrescu ar apela la prietenii de la Gardianul pentru niscaiva dosare sau filmuleţe trucate. Cât despre Roşca Stănescu sau Bogdan Chireac, l-ar lua deoparte şi i-ar explica filosofia jocului din „liga mare". Aristotel ar capitula în maximum două zile. Vreau să spun că nimic, nicio lecţie de etică, cod de bune practici sau realfabetizare în jurnalism nu ar folosi la ceva în cazul acestora. Cât timp ei vor rămâne figurile de referinţă ale presei, împreună cu mogulii lor, prăbuşirea nu va putea fi oprită.

Întrebarea care se pune şi, sunt convinsă, îi frământă pe mulţi jurnalişti oneşti este când şi cum va putea ieşi mass-media din epoca mogulilor? Problema nu se limitează doar la discreditarea fără precedent a presei, prin călcarea în picioare a oricăror norme deontologice şi profesionale de către o serie de jurnalişti fără scrupule, precum cei enumeraţi mai sus, ci la modelul pe care aceştia l-au creat. Aşa cum „găina care naşte pui vii" a marcat pentru un lung timp presa, la fel „ciutacogâzii", cu minciuna, intoxicarea şi  mitocănia lor, au făcut şcoală. Antena 3 în principal, urmată de Realitatea, Gardianul, Jurnalul Naţional şi, până de curând, Cotidianul, nu mai pot funcţiona decât în aceste tipare. Desigur, campania antibăsesciană a fost doar punctul culminant, dar avalanşa de nonştiri, mistificarea, reaua credinţă şi tabloidizarea sunt probleme vechi, amplificate de incultura cvasigenerală, de lipsa unei elementare documentări şi de dezinhibarea prostiei cu muc şi sfârc.

Trusturile cu pricina (nu includ aici B1 TV, pentru că nu este televiziune de ştiri) şi ziariştii care le-au adus faima nu par să fi învăţat nimic din lecţia alegerilor. După cum era de aşteptat, proiectul jurnalistic mogulist continuă în pofida eşecului. Aceeaşi moară de tocat nimicul sau de produs apocalipsa, aceiaşi moderatori tendenţioşi, prost informaţi, incapabili să-şi depăşească umorile şi frustrările, aceeaşi pretenţie de a face şi desface politica, de a pune verdicte şi trasa direcţiile. Strategia este identică: întreţinerea scandalului şi a insecurităţii, dărâmarea cu orice preţ. Nu se critică, ci se acuză. Nu se informează, ci se emit opinii. „Codul galben" se transformă în sfârşitul lumii, bugetul în falimentul ţării, iar breaking news-ul într-o scară de incendiu pe care se caţără patetici ziariştii în pană de inspiraţie. Culmea, până şi Bogdan Chirieac a fost reşapat şi livrat liber de şantaj! Urmează Roşca Stănescu. În aceste condiţii, reprofesionalizarea, recâştigarea verticalităţii, deontologiei şi inteligenţei devin himere.

Erorile media se plătesc însă prin intermediul publicului. Cotidianul, transformat de groparul Nistorescu într-o fiţuică imundă, şi-a închis definitiv porţile, Gardianul nu se simte nici el prea bine după efortul de a ţine pasul cu propriile intoxicări, Realitatea are datorii imense pe măsura investiţiilor făcute de Vântu în vizitatorul său de la miezul nopţii. Întreţinute artificial, trusturile mogulilor vor avea mari probleme de supravieţuire în viitor, dacă îşi continuă politica şi nu înţeleg necesitatea reformei din temelii. Recâştigarea credibilităţii, în strânsă legătură cu ratingul şi, deci, cu finanţele va fi o misiune imposibilă atâta vreme cât la pupitru se vor afla aceleaşi personaje jurnalistice compromise şi politica editorială va fi marcată de interesele de afaceri sau politice ale mogulilor.

O altă problemă la fel de importantă este cea a televiziunii publice. Primul pas ar fi, desigur, înlăturarea lui Alexandru Sassu şi a camarilei instalate de acesta în posturile-cheie. Măsură necesară, dar total insuficientă. Fără modificarea legii şi scoaterea instituţiei de sub control politic, nimic esenţial nu se va produce în TVR sau radioul public. Cum în 20 de ani s-a demonstrat că niciun partid nu vrea să dea din mână instituţiile publice de media, şansele ca TVR şi SRR să-şi recâştige, la rândul lor, ratingul şi credibilitatea sunt nule.

Toate acestea nu înseamnă însă că nu trebuie pusă presiune pentru o reformă a presei româneşti şi revenirea ei la standardele jurnalistice. În caz contrar, în detrimentul democraţiei, mass-media îşi vor continua declinul, se vor prăbuşi în derizoriu şi tabloidizare, vor manipula şi intoxica în momente esenţiale, punând sub semnul întrebării însăşi meseria ca atare. Posibilităţile sunt puţine: în primul rând, o lege antitrust clară, care să pună capăt monopolului exercitat de moguli, în al doilea, o presă alternativă, independentă şi făcută de profesionişti. Ieşirea din epoca presei moguliste, făcută de „ciutacogâzi", este o prioritate de importanţa celei a mult clamatei reforme a statului. //

SURSA :http://www.revista22.ro/

 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one