Put some informations about your eshop here (address, contacts etc.)
În Evanghelia după Ioan, citim cum Iisus spune: "Lucraţi, nu pentru mîncarea cea pieritoare, ci pentru mîncarea ce rămîne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului".

Iisus foloseşte comparaţia cu hrana pentru a face să se înţeleagă ce aduce el omenirii. Sînt două feluri de viaţă şi două feluri de hrană: hrana pentru trup, care dă o "viaţă muritoare"... şi hrana pentru suflet, venită din cer, care dă "viaţa veşnică".

Creat de Dumnezeu şi făcut pentru Dumnezeu, omului îi este foame şi sete de Dumnezeu. Nimic în afară de Dumnezeu nu‑l poate satisface pe deplin. Toate felurile de hrană pămîntească lasă fiinţa umană nesăturată. Iisus nu ne invită să dispreţuim "pîinea de toate zilele", ci să dorim şi "pîinea vieţii veşnice".

Iisus nu ne cere să devenim leneşi în "munca" necesară pentru viaţa cetăţii umane însă ar vrea să "lucrăm" cu aceeaşi ardoare pentru a căuta o viaţă care nu va fi muritoare! Spre deosebire de Buddha, Iisus nu invită să suprimăm dorinţele noastre, ci, dimpotrivă, să le amplificăm; nu vă mulţumiţi să doriţi fărîma de viaţă trecătoare, care este a voastră în mod natural, ci mergeţi pînă acolo încît să doriţi o viaţă veşnică şi faceţi ce trebuie pentru aceasta, ca să o trăiţi încă de pe acum!

Preot Cornel Cadar
sursa http://www.evenimentul.ro/
 

De prin presa adunate ( da clik meniu) - 16 - AUGUST - 2010 ARHIVA-CONTINUARE PE - www.selectiipresa1marian.webgarden.ro

 
 

Nu am luat locul nimănui. Este o viziune total falsă

“Nu am luat locul nimănui. Este o viziune total falsă”


Vlad Stoicescu
Duminică, 07 Martie 2010
În premieră de la izbucnirea controversei instituţionale în jurul studierii comunismului românesc, Vladimir Tismăneanu vorbeşte despre conflictul care a făcut “carieră” în ultima lună. Guvernul Boc a decis: la conducerea noului Institut pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului (IICCMER) au fost instalaţi Vladimir Tismăneanu şi Ioan Stanomir. Prima decizie: institutul va purta numele Monicăi Lovinescu. Mai mult, IICCMER îşi va extinde activitatea la studierea Revoluţiei şi a mineriadelor. “Pot să vă asigur că sprijinul preşedintelui Băsescu este cât se poate de concret şi puternic”, susţine, exclusiv pentru EVZ, un Vladimir Tismăneanu tranşant.

EVZ: Domnule Tismăneanu, l-aţi învins pe Marius Oprea în lupta pentru şefia IICCMER – iată viziunea facilă. Ce urmează? Şi, până la urmă, care a fost miza controversei? Vă mărturisesc că eu n-am înţeles foarte multe. “Baricadele” s-au ridicat atât de sus încât cei aflaţi în spatele lor nici măcar nu se mai auzeau la un moment dat.
Vladimir Tismăneanu: Nu se pune problema în termeni de învingători şi învinşi. Miza dezbaterii, din păcate acoperită de stridente zgomote de fond, a fost şi va continua să rămână viziunea interpretativă asupra comunismului românesc ca parte a fenomenului comunist global. Refuz dihotomiile false de tipul “morţi versus cărţi”.

Toţi cercetătorii din cadrul acestui institut îşi vor continua activităţile în noua formula organizaţională. Este vorba de lărgirea paletei metodologice, de abordarea unor teme precum economia, societatea, ideologia, instituţiile, minorităţile naţionale. Cum am spus-o în repetate rânduri, nu ne gândim, cei din noua conducere, la vreo îngrădire a acţiunilor cu efecte juridice. Dimpotrivă.

Se spune limpede în Hotărârea de Guvern din 23 februarie că voi coordona activitatea noului Consiliu Ştiinţific. E vorba de o poziţie neremunerată. Conducerea executivă va fi asigurată de Ioan Stanomir, preşedintele executiv, co-autor a trei volume intitulate “Explorări în comunismul românesc”, de Mihail Neamţu, director ştiinţific, şi de şefii de departamente din institut.

Ne gândim şi la schimbarea numelui institutului. Foarte probabil, în direcţia “Institutul de studiere a memoriei regimului comunist ‘Monica Lovinescu’”. Gândirea anti-totalitară a Monicăi Lovinescu şi a lui Virgil Ierunca este pentru noi o continuă sursă de inspiraţie. Monica Lovinescu a fost convinsă că, fără memorie, o naţiune se stinge.

“Sper că vor avea înţelepciunea să găsească o formulă prin care să mă lase să continui investigaţiile arheologice. Am atras fonduri private şi sper să mă lase să continui investigaţiile pe care le-am început, în baza acestor fonduri private”, declara Marius Oprea, imediat după demiterea sa. Luaţi măcar în considerare această propunere indirectă?
Ştiţi prea bine că în ultimele luni domnul Marius Oprea s-a străduit, se pare cu succes, să ardă cam toate punţile de comunicare. Interviul domniei sale din “Caţavencu” a mers foarte departe pe o pantă pe care prefer să nu o calific. În martie 20009, i s-a propus oficial domnului Oprea o colaborare de bună credinţă, cât se poate de firească, între Comisia Prezidenţială Consultativă şi IICCR. Comisia era condusă de mine ca preşedinte şi de istoriciii Cristian Vasile şi Dorin Dobrincu, pe post de coordonatori. IICCR era condus de domnul Oprea, de domnul Stejărel Olaru şi de doamna Lucia Hossu-Longin ca secretar general.

În pofida discuţiilor din februarie 2009 dintre domnii Oprea şi Cristian Preda – pe atunci consilier prezidenţial – şi a ceea ce părea un acord de fuziune, nu un “Anschluss” cum scria cineva, nu s-a întâmplat ceea ce ar fi fost normal. S-a colaborat pentru manualul de istorie a comunismului, dar proiectul comun al unei enciclopedii a comunismului românesc a bătut pasul pe loc până la abandonare.

Au urmat toamna anului 2009, tergiversări, pauză de comunicare. Repet, nu din vina mea. Restul merită examinat când se vor calma unele pasiuni partizane ultra-inflamate – priviţi sumarul ultimului număr al săptămânalului “Observator Cultural”, citiţi ce are de spus doamna Hossu-Longin despre biografia mea, prin invocarea unor documente din arhivele Securităţii din perioda când nici măcar nu mă născusem!

Nu ştiu ce va decide conducerea executivă a IICCMER în privinţa prezenţei domnului Oprea pe post de cercetător. Nu sunt la curent cu vreo cerere a domniei sale în sensul de care vorbiţi. Conducerea executivă este cea care va decide, iar eu, dacă mi se va cere opinia, voi susţine poziţia respectivă. Domnul Oprea poate, evident, să se adreseze cu un proiect, IICCMER este o instituţie publică şi conducerea poate decide asupra meritelor ştiinţifice ale proiectului.

Oricum, cercetătorii implicaţi în actualul demers, început sub conducerea domnului Oprea, îşi vor continua nestingheriţi activitatea. Poate că trebuie să insist: m-a întristat faptul că în aceste ultime săptămâni, accentul a căzut mereu pe persoana lui Marius Oprea şi prea puţin pe existenţa unui nucleu de cercetare cu propria sa demnitate instituţională. Domnii Oprea, Olaru şi doamna Hossu-Longin au evident meritele lor, dar munca a fost, este şi va fi făcută de un grup mai larg de cercetători care nu confundă ştiinţa cu politica.

“Politizarea acută a IICCMER s-a petrecut înainte de februarie 2010”

Dorin Tudoran scrie pe blogul personal că o serie de personalităţi precum Ştefana Bianu, Doina Cornea, Dennis Deletant, Radu Filipescu sau Radu Ioanid şi-au înaintat demisiile din Consiliul Ştiinţific al IICCMER. E adevărat? În plus, cunoaşteţi motivele pentru care au ales să acţioneze în acest mod?
Nu am ascuns faptul că nu doresc să intru în polemici personale. Sigur, pe blogul meu îmi exprim unele opinii ceva mai pasional. Încerc să cultiv moderaţia şi fermitatea. Legea de restructurare a IICCMER din 23 februarie a fost de fapt continuarea demersului iniţiat în noiembrie 2009 când au fost comasate IICCR şi INMER (Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc).

Am fost membru al Consiliului de Garanţie Morală al acestuia din urmă. Precizez că nu am avut niciodată niciun fel de conflict, chiar dimpotrivă, cu domnul Dinu Zamfirescu, preşedintele INMER. În genere, mă interesează ideile, nu disputele personale. IICCMER nu avea ceea ce numiţi un Consiliu Ştiinţific. Există un Consiliu format din unele personalităţi academice şi personalităţi ale societăţii civile din ţară şi din exil. Acest Consiliu a încetat să existe prin efectul legii din 23 februarie 2010. Deci, regret să o spun, demisiile s-au dat dintr-o entitate care nu mai exista.

Aş mai adăuga faptul că, mai mult sau mai puţin cu de la sine putere, domnul Oprea i-a inclus pe ultima sută de metri printre membrii Consiliului pe Dorin Tudoran, Emil Constantinescu, Zoe Petre şi Catherine Durandin. Nu discut acum meritele acestor persoane. Dar nimeni nu poate contesta ca domnul Emil Constantinescu a fost extrem de activ în perioada campaniei pentru alegerile prezidenţiale, a condus strângerea de semnături de susţinere pentru candidatul PNL. Partid în care domnul Stejărel Olaru este vicepreşedinte.

Deci politizarea acută a IICCMER s-a petrecut înainte de 23 februarie 2010, nu după. Este simptomatic pentru deficitul de transparenţă al fostei entităţi faptul că nu s-a dat publicităţii vreun comunicat privind lărgirea componenţei acelui consiliu.

I-aţi recomandat preşedintelui executiv al IICCMER, Ioan Stanomir, să efectueze un control al gestiunii din perioada Marius Oprea, chiar prin implicarea Curţii de Conturi. Suspectaţi eventuale „găuri” în bugetul fostului IICCR?
Nu suspectez nimic, am recomandat un lucru absolut normal atunci când se petrece predarea şi preluarea gestiunii unei conduceri instituţionale. Oricine a studiat puţin management ştie că nu poţi porni la drum fără să ştii care este situaţia financiară exactă, ce cheltuieli sunt angajate, ce resurse sunt disponibile. Dar vă încredinţez că toate informaţiile relevante pe care le vom obţine vor fi făcute publice.

Detest opacitatea, cred în statul de drept. Nu e nevoie să vorbesc şi despre opera profesorului Stanomir, cunoscut expert în drept constituţional.

În ordinul de modificare şi completare a HG 1372/2009 prin care s-a înfiinţat IICCMER scrie, negru pe alb, că „din Consiliul ştiinţific fac parte 14 membri, numiţi prin decizie a primului-ministru, la propunerea preşedintelui Consiliului”. Puteţi să-mi oferiţi câteva nume în acest sens, din moment ce numirile se vor face, practic, la recomandarea d-voastră?
Este încă prea devreme. Din consiliu vor face parte persoane cunoscute pentru studiile lor pe tema memoriei regimurilor totalitare, deci figuri semnificative din lumea academică din România şi din străinătate. Am tot respectul pentru consiliile precedente, ale IICCR şi INMER, dar ceea ce am în vedere este diferit. Nu vreau să grăbesc lucrurile, voi fi la Bucureşti între 14-22 martie şi mă voi întâlni cu absolut toţi cercetătorii.

Precizez, apropo de unele speculaţii, că nu am luat locul domnului Marius Oprea. Este o viziune conspiraţionistă total falsă. Nu intenţionez să revin în ţară, să mă stabilesc la Bucureşti şi să conduc activitatea de zi cu zi a acestei instituţii. Sunt profesor la Maryland, am familie aici la Washington, ne simţim minunat. Dar voi coordona – repet, neremunerat – activităţile de cercetare prin racordarea la marile tematici analizate de insitute similare la Praga, Varşovia, în ţările baltice, în Germania.

Istoria trecutului traumatic din anii dictaturii comuniste trebuie analizată ca fenomen total şi totalizant, destrămând iluziile normalităţii vieţii sub comunism, demistificând discursurile negaţioniste. Ca şi Institutul „Wiesel” care există la Bucureşti şi ripostează documentat alegaţiilor negaţioniste despre Holocaust şi recidivelor antisemite, IICCMER –sper din suflet să devină cât mai repede Insitutul „Monica Lovinescu” – trebuie să fie activ în această luptă împotriva celor care vor să ne convingă că Securitatea sau partidul comunist au fost de fapt instituţii patriotice.

OBIECTIVUL

Crimele comunismului, imprescriptibile

Noul IICCMER, în a cărui structură de conducere vă aflaţi, îşi propune să strângă documente şi mărturii care “pot fi utilizate de către organele de cercetare penală în acţiunile lor de investigaţie specifică”. De ce s-ar autosesiza aceleaşi instituţii juridice incapabile să facă ceva în ultimii douăzeci de ani? Nu credeţi că ar fi fost mai eficientă o structură în subordinea IICCMER care să formuleze astfel de demersuri juridice?
Comunicatul de presă semnat de Ioan Stanomir şi de mine acum câteva zile vorbeşte fără echivoc pe acest subiect. Vom acţiona pentru includerea în legislaţia românească a acelor prevederi care asigură imprescriptibilitatea crimelor împotriva umanităţii.

Am declarat în aprilie 2006, la Fundaţia „Horia Rusu”, în prezenţa domnilor Marius Oprea, Stejărel Olaru şi Emil Constantinescu, că Raportul Comisiei Prezidenţiale va trata Securitatea ca pe o instituţie criminală pe întreg parcursul existenţei sale. Vă rog să fiţi convins că această abordare, care s-a regăsit, cu probe irefutabile, inclusiv cele din capitolul scris de Marius Oprea, în Raportul Final, ne va ghida demersul şi pe viitor.

În ce priveşte relaţia dintre documentele obţinute de IICCMER şi factorii juridici, îmi propun să mă întâlnesc, împreună cu domnii Stanomir şi Neamţu, cu ministrul Justiţiei şi cu conducătorii altor instituţii abilitate.

Sub noua conducere, IICCMER îşi propune, ca parte integrantă a obiectului de activitate, studierea evenimentelor de la Revoluţie şi de la Mineriade. Concret, ce înseamnă acest lucru? Va strânge IICCMER date, în paralel cu cele aflate deja în rechizitoriile Parchetului Militar? Va fi sprijinită finalizarea dosarului Revoluţiei, pentru trimiterea sa în instanţă?
Domnul general Dan Voinea îşi va continua activitatea în cadrul Institutului, vom colabora cu Asociaţia 21 Decembrie, cu autorii cei mai cunoscuţi pe probleme legate de evenimentele din decembrie 1989 şi de mineriade. Intenţionăm să demarăm un program special legat de anul 1990. După vizita mea la Bucureşti, vom vedea ce resurse instituţionale pot fi alocate.

Înţeleg că veţi milita şi pentru încadrarea juridică a crimelor din decembrie 1989 ca acte comise împotriva umanităţii. Cum îşi propune IICCMER să realizeze acest lucru? Aveţi sprijin politic pentru un asemenea demers?
Pentru mine, acest lucru este esenţial: crimele comise de regimul comunist, asemeni celor înfăptuite de nazişti şi de aliaţii lor, sunt crime împotriva umanităţii. Pot să vă asigur că sprijinul politic, dacă vă gândiţi la preşedintele Traian Băsescu şi primul ministru Emil Boc, este cât se poate de concret şi puternic. Evident, fără absolut nicio ingerinţă în activităţile noastre.

Dar numirea noii conduceri semnifică susţinerea vizunii pe care am afirmat-o public de atâţia ani încoace, a paradigmei civic-democratice în analiza comunismului, a sprijinului pentru un demers care să cuprindă cât mai multe analize riguroase, dar care să nu uite faptul că a fost vorba, vreme de peste patru decenii, de o catastrofă economică, politică, socială, culturală şi morală.
sursa http://www.evz.ro/
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one