Put some informations about your eshop here (address, contacts etc.)
În Evanghelia după Ioan, citim cum Iisus spune: "Lucraţi, nu pentru mîncarea cea pieritoare, ci pentru mîncarea ce rămîne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului".

Iisus foloseşte comparaţia cu hrana pentru a face să se înţeleagă ce aduce el omenirii. Sînt două feluri de viaţă şi două feluri de hrană: hrana pentru trup, care dă o "viaţă muritoare"... şi hrana pentru suflet, venită din cer, care dă "viaţa veşnică".

Creat de Dumnezeu şi făcut pentru Dumnezeu, omului îi este foame şi sete de Dumnezeu. Nimic în afară de Dumnezeu nu‑l poate satisface pe deplin. Toate felurile de hrană pămîntească lasă fiinţa umană nesăturată. Iisus nu ne invită să dispreţuim "pîinea de toate zilele", ci să dorim şi "pîinea vieţii veşnice".

Iisus nu ne cere să devenim leneşi în "munca" necesară pentru viaţa cetăţii umane însă ar vrea să "lucrăm" cu aceeaşi ardoare pentru a căuta o viaţă care nu va fi muritoare! Spre deosebire de Buddha, Iisus nu invită să suprimăm dorinţele noastre, ci, dimpotrivă, să le amplificăm; nu vă mulţumiţi să doriţi fărîma de viaţă trecătoare, care este a voastră în mod natural, ci mergeţi pînă acolo încît să doriţi o viaţă veşnică şi faceţi ce trebuie pentru aceasta, ca să o trăiţi încă de pe acum!

Preot Cornel Cadar
sursa http://www.evenimentul.ro/
 

De prin presa adunate ( da clik meniu) - 16 - AUGUST - 2010 ARHIVA-CONTINUARE PE - www.selectiipresa1marian.webgarden.ro

 
 

Fiscul îşi face planul de încasări cu penalizări abuzive impuse firmelor

29 martie 2010
Autor: Diana Zaharia

Fiscul falimentează firmele cu bună ştiinţă imputându-le erori inventate şi pretinzând bani nejustificat, deşi susţine că ajută mediul de afaceri. Cazul unei companii din Capitală stă mărturie.

Povestea firmei bucureştene V. SRL arată cu cât cinism acţionează Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) pentru a-şi face planul de încasări. Metoda aplicată de ANAF în acest caz nu este nici originală şi nici rar întâlnită. Pe scurt, este vorba de o interpretare abuzivă a legii în defavoarea „contribuabilului“.

Numai că acest tip de interpretare se traduce în bani. Vreo 250 de mii de lei în cazul firmei V, o sumă foarte mare pentru volumul afacerilor sale, cu atât mai mult cu cât din cauza crizei fluxul de numerar s-a subţiat. V. nu poate plăti pentru că nu are de unde, iar consecinţa va fi executarea silită şi, în cele din urmă, falimentul, spun administratorii.

Firme rătăcite în hăţişul legislativ

Cum s-a ajuns aici? În decembrie 2009, V. a primit o „invitaţie“ de la autorităţile vamale să prezinte documentele pentru importurie de softuri din perioada martie 2005-aprilie 2006, fără a da vreo justificare. Ulterior, doi inspectori vamali au vizitat firma V. şi au informat administratorul că are de plătit 250 de mii de lei, din care 150 de mii penalităţi, pentru că a evitat plata TVA în vamă pentru softurile importate în perioada verificată. Degeaba a încercat administratorul V. să dovedească faptul că neplata TVA în vamă pentru importurile de softuri la acea vreme era prevăzută atât de un act normativ, cât şi în programul informatic al Vămii, ASYCUDA. „Ştim că este o interpretare abuzivă, dar nu avem ce să facem pentru că este sarcină de serviciu. Părerea noastră este că în instanţă veţi câştiga. Sunt sute de firme în această situaţie“, relatează V. discuţia cu inspectorii vamali.

Deşi autorităţile fiscale recunosc în procesul verbal de inspecţie că V. nu a plătit TVA în vamă prevalându-se de o decizie a directorului vămii din 1998 şi, prin urmare, nu a comis o ilegalitate, ele susţin că respectiva decizie nu ar fi trebuit aplicată. Cu alte cuvinte, V. ar fi trebuit să le spună vameşilor că nu vor să beneficieze de această reglementare mai favorabilă şi că vor să li se ia banii.

Fiscul susţine că V. a greşit pentru că nu şi-a dat seama că prevederea din Codul fiscal referitoare la plata TVA pentru bunurile de proprietate intelectuală, deci şi softurile, are întâietate asupra oricăror decizii ale autorităţilor. Motivaţia eludează un principiu evident şi anume că ierarhia actelor normative trebuie stabilită de autorităţi şi nu de cei care se supun lor. Un alt indiciu că eroarea aparţine Vămii şi Fiscului este că decizia controversată era introdusă în programul informatic al Vămii, iar declaraţiile erau procesate şi generate automat la acea dată cu TVA 0% pentru importurile de softuri.

Fiscul dă vina pe firme

Mai mult, abia în noiembrie 2006, a fost emisă o clarificare a nebuloasei legislative de către Comisia Fiscală Centrală. Concluzia acesteia a fost că plata TVA trebuie să se facă în vamă. Din tot acest hăţiş legislativ reiese că, în prezent, Vama emite decizii de impunere aplicând legislaţia retroactiv şi aruncând abuziv responsabilitatea asupra firmelor.

„Acest lucru este aberant (invocarea deciziei Comisie Fiscale n.r.), fiind un caz clar de retroactivitate a unui act normativ. Atâta timp cât actul normativ a lăsat loc de interpretări, nu este normal să fie sancţionaţi cei care nu au interpretat în acelaşi mod cu cei care au dat soluţia, respectiv Comisia Centrală Fiscală“, explică Sorin Istrate, managing partner Contexpert Consulting.

Şi totuşi V. a plătit TVA, evident odată cu vânzarea mărfurilor, pe care a ­vărsa t-o la stat, în jur de 100 de mii de lei. Suma este cea pe care i-o impută inspectorii, plus penalităţile. „Nu am plătit în contul corect, spun ei, prin urmare, trebuie să mai plătim o dată şi apoi să cerem returnarea sumei din contul în care am vărsat-o iniţial. Cum este posibil să nu aibă un program de compensare la trezorerie?“, se întreabă retoric administratorul V.

Multă bătaie de cap şi spectrul falimentului pentru o firmă care face importuri din 1990. „Organele vamale trebuiau să stabilească, pe baza declaraţiei firmei, dacă a declarat corect valoarea în vamă şi cuantumul taxelor datorate. Totuşi, pentru că declaraţiile vamale sunt considerate declaraţii pe proprie răspundere, se pare că organele vamale şi-au rezervat astfel dreptul de a verifica ulterior şi de a stabili sume suplimentare de plată. Astfel, deşi eroarea nu este a sa, singurul păgubit în această situaţie este societatea care trebuie să plătească acum TVA şi majorări de întârziere pentru un import încadrat eronat de autorităţile vamale“, afirmă Sorin Istrate. Astfel că singura opţiune a firmei V. este, în acest moment, contestarea deciziei de impunere la ANAF şi, ulterior, dacă răspunsul va fi negativ, aşa cum este de aşteptat, acţionarea autorităţilor fiscale în instanţa de judecată.

Contribuabilul, în pagubă

„Noi nici măcar nu am ştiut de existenţa acestei decizii care permitea neplata TVA în vamă. Ne-am dus într-o bună zi să facem declaraţia pentru un import şi am constatat că avem 0%. Nu ne-a explicat nimeni ce e cu ea şi recunosc că ne-am bucurat, cum este şi normal. După un an, a reapărut obligaţia de plată a TVA şi iar nu ne-a dat nimeni nicio explicaţie. Aşa cum a apărut, din senin, aşa a dispărut, iar după atâţia ani ne trezim că avem de plată ceva fictiv“, spune administratorul V. „Faptul că organele de control nu au verificat aplicarea corectă a legislaţiei nici imediat după ce Comisia Fiscală a dat clarificări ne face să credem că aceste verificări tardive reprezintă o metodă de a aduce venituri suplimentare mult mai mari la bugetul de stat. Speţa nu este singura de acest gen. Cu siguranţă vor mai fi făcute şi alte controale, la mult timp după clarificarea unui act normativ, care pot aduce sume substanţiale la bugetul de stat în detrimentul contribuabilului aflat la discreţia organelor de control“, este de părere specialistul Contexpert.

Capital a solicitat explicaţii autorităţilor fiscale, dar nu a primit niciun răspuns până la închiderea ediţiei.

Pentru a-şi masca eroarea, Vama menţionează o mulţime de acte normative intrate în vigoare mult mai târziu decât perioada supusă controlului.
Sorin Istrate, Contexpert
sursa http://www.capital.ro/
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one