Put some informations about your eshop here (address, contacts etc.)
În Evanghelia după Ioan, citim cum Iisus spune: "Lucraţi, nu pentru mîncarea cea pieritoare, ci pentru mîncarea ce rămîne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului".

Iisus foloseşte comparaţia cu hrana pentru a face să se înţeleagă ce aduce el omenirii. Sînt două feluri de viaţă şi două feluri de hrană: hrana pentru trup, care dă o "viaţă muritoare"... şi hrana pentru suflet, venită din cer, care dă "viaţa veşnică".

Creat de Dumnezeu şi făcut pentru Dumnezeu, omului îi este foame şi sete de Dumnezeu. Nimic în afară de Dumnezeu nu‑l poate satisface pe deplin. Toate felurile de hrană pămîntească lasă fiinţa umană nesăturată. Iisus nu ne invită să dispreţuim "pîinea de toate zilele", ci să dorim şi "pîinea vieţii veşnice".

Iisus nu ne cere să devenim leneşi în "munca" necesară pentru viaţa cetăţii umane însă ar vrea să "lucrăm" cu aceeaşi ardoare pentru a căuta o viaţă care nu va fi muritoare! Spre deosebire de Buddha, Iisus nu invită să suprimăm dorinţele noastre, ci, dimpotrivă, să le amplificăm; nu vă mulţumiţi să doriţi fărîma de viaţă trecătoare, care este a voastră în mod natural, ci mergeţi pînă acolo încît să doriţi o viaţă veşnică şi faceţi ce trebuie pentru aceasta, ca să o trăiţi încă de pe acum!

Preot Cornel Cadar
sursa http://www.evenimentul.ro/
 

De prin presa adunate ( da clik meniu) - 16 - AUGUST - 2010 ARHIVA-CONTINUARE PE - www.selectiipresa1marian.webgarden.ro

 
 

Dinescu, din nou moşier

15 aprilie 2010

După ce statul i-a luat terenurile de la Cetate (judeţul Dolj), poetul Mircea Dinescu a redevenit proprietar cumpărând drepturi succesorale. Noul domeniu al poetului se întinde pe o suprafaţă de 80 de hectare şi este amplasat chiar pe terenul pe care îl avusese concesionat de la stat.

Dacă la începutul lui martie ameninţa că scoate viţa-de- vie şi o pune pe rug, în semn de protest la acţiunile recuperatorii ale statului, azi, poetul anunţă cu satisfacţie: „Sunt din nou moşier!".

Suflete de artişti

Scandalul dintre Mircea Dinescu şi Agenţia Domeniilor Statului (ADS) care i-a reziliat concesiunea pe 600 de hectare de pământ, pentru neplata unor redevenţe, pare a se stinge. Acum, ADS-ul este nevoit să îi dea terenul înapoi. Aflând despre scandalul moşiei de la Cetate, prietenii lui Dinescu i-au sărit în ajutor. Unii dintre ei au câştigat în instanţă o suprafaţă importantă de teren chiar acolo la Cetate, iar poetul le-a cumpărat drepturile succesorale.

„Domne', a fost o mârşăvie. Puteau să îmi ia penalităţi şi apoi să rezilieze. Am avut noroc, sunt din nou moşier! Tot răul spre bine. Am cumpărat drepturile succesorale de la nişte prieteni şi sunt în faza de a-mi recupera terenurile", spune Dinescu.

Poetul povesteşte cum a redevenit moşier. Un prieten de-al său, poetul Andrei Ujică, textierul celor de la Phoenix, a câştigat un teren în instanţă pe care-l moştenise la Cetate. Acesta l-a căutat şi i-a propus tranzacţia. Acelaşi lucru l-a făcut un alt amic de-al poetului, din Poiana Mare.

„Ei au câştigat terenurile în instanţă şi urmau să fie împroprietăriţi la Cetate. Cum aici nu mai există pământ ca să îi împroprietărească, singura bucată fiind cea de sub via mea luată de ADS, astfel s-a rezolvat problema. Practic, eu o să fiu împroprietărit chiar pe terenul pe care l-am avut în concesiune şi a fost luat de ADS", explică poetul.

„Dator, dar stăpân"

Deocamdată, toată operaţiunea de „reîmproprietărire" se află la stadiul birocratic. „Am actele depuse la Comisia Locală de Fond Funciar. Este vorba de peste 80 de hectare, aproape cât are şi via. Domne', în loc să aştept 50 de ani să devin propietar, mai bine mai dau un ban în plus, chit că sunt eu dator pe la bănci şi prieteni, da' sunt stăpân", spune Dinescu, trăgându-şi pălăria pe ochi.

Despre cât l-a costat „reîmproprietărirea" poetul nu vrea să spună: „L-am luat cu preţul de vânzare-zonă". Localnicii mai răsăriţi au un preţ: „Depinde unde-l vrei. Da, nu prea mai e. Mai la vale, cam 2.500 -3.000 de lei hectarul".

„Mă fac că nu ştiu"

Până una-alta, poetul îşi vede liniştit de treburile moşiereşti. Între Bucureşti şi Cetate îşi face timp de o sarma de gâscă, o emisiune la Realitatea şi o ştiucă pescuită chiar în lacul dintre vii.

„Câte afaceri au făcut ăştia cu statul, m-au găsit pe mine mai breaz. Nu am făcut afaceri nici cu CNSAS-ul, nici cu ANI. Nu le-am dat nici lapte, nici paie, nici purcel. Să zicem că mă fac că nu-nţeleg care a fost ghimpele în coastă. Ăştia continuă să facă în draci afaceri dubioase cu statul, iar mie mi-au dat în cap pentru un amărât de loc. Am singurul proiect european câştigat în zona asta a Doljului. Tot ce am făcut aici nu am făcut doar pentru sufletul meu, ci pentru toţi cei care vor să se bucure de un colţ natural", mai spune poetul.

În urmă cu două zile, Mircea Dinescu a „acostat" din nou în Portul Cultural Cetate, punând la cale un eveniment gastronomic ce urmează să aibă loc în weekend. Nu s-a schimbat nimic. Dunărea, la o aruncătură de băţ de conac, te îmbie la o plimbare cu bărcuţele ce stau ancorate la marginea pontonului. Angajaţii moşierului Dinescu cosmetizau zona. După o ceaşcă de ţuică marca Cetate, de bun venit, poetul s-a dus în vie. Via sa.

Port de agrement la Cetate

În timp ce urci dealul, conu' Dinescu, cum îl strigă ţiganii moldoveni veniţi să-i lege via, poetul dovedeşte că este specialist viticol. Povesteşte despre soiurile sale: Cabernet Sauvignon, Merlot, Fetească Neagră, Tămâioasă Românească şi altele. „Numai eu ştiu cât au muncit oamenii mei aici. Peste 1.000 de euro pe lună mă costă întreţinerea unui hectar", spune mândru, ţinând să amintească cum a trebuit să refacă geografia judeţului pentru a înfiinţa via de la Cetate.

„La Direcţia Agricolă Dolj, dealul pe care am via era trecut ca o mlaştină. Am insistat la Ministerul Agriculturii, unde m-am dus cu documentaţie, să le arăt că e vorba de celebrul deal al Mehedinţilor. Le-am refăcut de la A la Z geografia judeţului. Dacă nu mergeam eu, Dinescu, la minister, un om obişnuit nu ar fi reuşit să demonstreze că acolo dealul e deal", spune cu năduf poetul.

O cultivă pe Elena Udrea

Proiectele moşierului nu se opresc aici. Dinescu vrea să rupă gura Balcanilor şi să înfinţeze la Cetate un adevărat port, cu vaporaşe şi vizitatori din toate colţurile lumii, un fel de turism ecumenico-cultural. Dacă şi Elena Udrea, ministrul Turismului, se va prinde-n horă, aşa cum a promis public, atunci, moşia lui Dinescu va ajunge cea mai populată din Europa.

„Vreau să vină lumea cu vaporaşele, să se plimbe cu ele şi să ancoreze în port. Avem cea mai frumoasă porţiune a Dunării, care se întinde în România. Aici, în Dolj, nimeni nu a făcut nimic. Nu e păcat? Dumnezeu ne-a dat atâtea locuri încărcate de energie şi noi ne batem joc de ele. O să tratez cu Ministerul Turismului, pentru că Elena Udrea, chiar dacă am mai şicanat-o uneori, este un ministru care poate să facă ceva", spune încrezător moşierul cu drepturi depline.

Până la concretizarea parteneriatului turistic, Mircea Dinescu ţine să ne anunţe că pregăteşte pentru vara asta o serie de evenimente de anvergură mondială.

"Am avut noroc, sunt din nou moşier! Am cumpărat drepturile succesorale de la nişte prieteni şi sunt în faza de a-mi recupera terenurile"
Mircea Dinescu
poet

Pentru un pumn de mărunţiş

Mircea Dinescu a obţinut moşia de la stat în baza a două contracte de concesionare. Primul contract a fost semnat în 2004, pentru o suprafaţă de 591,99 hectare, teren aflat în localităţile Moţăţei, Calafat, Cetate şi Ciupercenii Noi, din judeţul Dolj. Un an mai târziu, ADS concesiona către o firmă deţinută de acelaşi Mircea Dinescu, SC Agroindustriala SRL, un contract pentru o suprafaţă de 8,10 hectare în comuna doljeană Giubega.

Potrivit reprezentanţilor statului, de la acel moment şi până în luna februarie a lui 2010, Dinescu nu a făcut niciodată dovada oficială a plăţii plafonului minim de investiţii stipulate de contractele de concesiune. În cazul primei suprafeţe concesionate, cea de 591 de hectare, acest plafon minim de investiţii era cifrat la 17.765 de euro, fiind eşalonat pe o perioadă de zece ani, cu valori cuprinse între 1.000 şi 5.000 de euro anual.

Neplata investiţiilor a atras după sine penalizări de 0,5% în fiecare lună. Funcţionarii ADS afirmau pentru „Adevărul" că, „de fiecare dată când Dinescu era înştiinţat de penalizările aferente, se ducea aproape imediat şi le achita integral", dar fără a plăti vreodată şi investiţiile minime prevăzute în contract. Situaţia este identică şi în cazul contractului pentru 8,10 hectare, în valoare de 2.855 de euro, sumă ce trebuie plătită în 10 ani, adică, anual câte 285 de euro.
sursa http://www.adevarul.ro
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one