Put some informations about your eshop here (address, contacts etc.)
În Evanghelia după Ioan, citim cum Iisus spune: "Lucraţi, nu pentru mîncarea cea pieritoare, ci pentru mîncarea ce rămîne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului".

Iisus foloseşte comparaţia cu hrana pentru a face să se înţeleagă ce aduce el omenirii. Sînt două feluri de viaţă şi două feluri de hrană: hrana pentru trup, care dă o "viaţă muritoare"... şi hrana pentru suflet, venită din cer, care dă "viaţa veşnică".

Creat de Dumnezeu şi făcut pentru Dumnezeu, omului îi este foame şi sete de Dumnezeu. Nimic în afară de Dumnezeu nu‑l poate satisface pe deplin. Toate felurile de hrană pămîntească lasă fiinţa umană nesăturată. Iisus nu ne invită să dispreţuim "pîinea de toate zilele", ci să dorim şi "pîinea vieţii veşnice".

Iisus nu ne cere să devenim leneşi în "munca" necesară pentru viaţa cetăţii umane însă ar vrea să "lucrăm" cu aceeaşi ardoare pentru a căuta o viaţă care nu va fi muritoare! Spre deosebire de Buddha, Iisus nu invită să suprimăm dorinţele noastre, ci, dimpotrivă, să le amplificăm; nu vă mulţumiţi să doriţi fărîma de viaţă trecătoare, care este a voastră în mod natural, ci mergeţi pînă acolo încît să doriţi o viaţă veşnică şi faceţi ce trebuie pentru aceasta, ca să o trăiţi încă de pe acum!

Preot Cornel Cadar
sursa http://www.evenimentul.ro/
 

De prin presa adunate ( da clik meniu) - 16 - AUGUST - 2010 ARHIVA-CONTINUARE PE - www.selectiipresa1marian.webgarden.ro

 
 

Bunul-simţ cu tupeu de borfaş de Bogdan Ivascu

PNL a anunţat prin vocea lui Crin Antonescu că participarea la guvernare este posibilă în două situaţii: fie li se acordă postul de prim-ministru, fie se ajunge la un acord asupra unei personalităţi independente. În primul caz, după cum afirma preşedintele PNL, delgaţia permanentă a partidului l-a desemnat drept persoana corespunzătoare pentru acest post. Privirea lăsată un moment în jos, tonul vocii coborât, cu puţin efort de imaginaţie putem distinge şi o uşoară roşeaţă în obrajii vorbitorului.

Modestia şi bunul-simţ în varianta marketabilă pe micul ecran par aproape credibile.

Pe toată durata mandatului său Emil Boc a fost contestat şi pentru că profilul său n-ar fi corespuns unui „premier de criză”. Nu era economist, n-avea ce să caute pe postul respectiv, singura sa raţiune de a fi acolo era de „pion al lui Băsescu”. Tot ce-i posibil (e mai puţin de înţeles în această logică ce cusururi avea Lucian Croitoru). Liberalii în frunte cu Crin Antonescu şi-au ocupat şi ei locul în corul contestatarilor. Rămâne totuşi observaţia că Emil Boc este profesor de drept constituţional, profesie care nu e lipsită de tangenţă cu arta guvernării, chiar dacă nu se mulează cel mai bine pe imperativele momentului. Care este însă experienţa în virtutea căreia Crin Antonescu revendică acest job? Trei ani de muzeografie şi cinsprezece ani de strălucit absenteism parlamentar? Un ministeriat la tineret şi sport în perioada CDR de care nu-şi mai aduce aminte nimeni?

Am şi eu trei ani de muzeografie în CV, în plus asupra mea nu planează suspiciunea că aş fi brelocul unui miliardar de carton. Mă autopropun cu această ocazie în atenţia delegaţiei permanente a PNL pentru postul de prim-ministru. Consider că sunt cel puţin la fel de potrivit ca şi Crin Antonescu.

De la Johannis, soluţia nemţească magică ce a făcut să meargă treburile–n Sibiu şi va face asta cu o ţară-ntreagă, s-a făcut brusc tranziţia la omul care n-a făcut niciodată nimic. PNL-ul are în rândurile sale un economist de talie mondială, Daniel Dăianu. O asemenea propunere ar fi greu de refuzat din partea PDL-ului, chiar dacă PNL nu are greutatea parlamentară pentru o asemenea pretenţie. Antonescu în schimb reprezintă modul cel mai bun de a pune condiţii inacceptabile. La fel ca-n 2008.

Crin Antonescu reprezintă o tipologie din păcate răspândită în politica românească. E obrăznicătura cu tupeu care „te face din vorbe”. Nu rămâne niciodată fără replică şi are întotdeauna cuvintele la el. Nu-i lipseşte inteligenţa şi nu-i displac duelurile verbale. Faţă de Geoană care în faţa lui Băsescu pare un miel băgat în cuşcă cu un rotweiller, Crin Antonescu nu se pierde. Aruncă în derizoriu argumentele serioase cu o obrăznicie spumoasă care ia ochii. Confundă ironia inteligentă cu bălăcăreala ieftină, dar reuşeşte de multe ori să vrăjească publicul încântat că „ăsta le zice”.Corespondentul său se regăseşte în toate partidele – Victor Ponta e un alt reprezentant al genului.

În spatele acestui verbiaj nu regăsim nimic. Învelişul ascunde un miez găunos şi sună întotdeauna a gol. Antonescu este automatul perfect de replici şi atât. Spune că cei care-l întreabă de activitatea politică şi de activitate în general sunt de fapt furioşi pentru că nu pot să-l prindă cu nimic. Nu s-a compromis niciodată, n-a fost amestecat în scandaluri. Numai cine nu munceşte nu greşeşte, spune un vechi proverb. Din acest punct de vedere, Antonescu are perfectă dreptate: parcursul său politic şi profesional e fără greşală.

Declară senin că PNL nu va ezita să intre în opoziţie dacă situaţia o va cere, pentru că „cineva trebuie să apere şi democraţia” în faţa dictatorului Băsescu. Mi-aş permite o mică observaţie: dacă Băsescu vrea să fie într-adevăr dictator, iar democraţia română stă în oameni ca şi Crin Antonescu, ne putem depune cererile de emigrare în Canada. Dictatorul a învins.

* Bogdan Ivascu - 32 de ani, doctor in istorie al UBB Cluj-Napoca cu o teza de doctorat publicata despre formarea elitei politice comuniste in Transilvania. Autor al mai multor studii si articole publicate in reviste de specialitate si reviste de cultura (Idei in dialog). In prezent muzeograf la Complexul Muzeal Arad.

Adauga comentariu
sursahttp://www.revista22.ro/
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one