Put some informations about your eshop here (address, contacts etc.)
În Evanghelia după Ioan, citim cum Iisus spune: "Lucraţi, nu pentru mîncarea cea pieritoare, ci pentru mîncarea ce rămîne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului".

Iisus foloseşte comparaţia cu hrana pentru a face să se înţeleagă ce aduce el omenirii. Sînt două feluri de viaţă şi două feluri de hrană: hrana pentru trup, care dă o "viaţă muritoare"... şi hrana pentru suflet, venită din cer, care dă "viaţa veşnică".

Creat de Dumnezeu şi făcut pentru Dumnezeu, omului îi este foame şi sete de Dumnezeu. Nimic în afară de Dumnezeu nu‑l poate satisface pe deplin. Toate felurile de hrană pămîntească lasă fiinţa umană nesăturată. Iisus nu ne invită să dispreţuim "pîinea de toate zilele", ci să dorim şi "pîinea vieţii veşnice".

Iisus nu ne cere să devenim leneşi în "munca" necesară pentru viaţa cetăţii umane însă ar vrea să "lucrăm" cu aceeaşi ardoare pentru a căuta o viaţă care nu va fi muritoare! Spre deosebire de Buddha, Iisus nu invită să suprimăm dorinţele noastre, ci, dimpotrivă, să le amplificăm; nu vă mulţumiţi să doriţi fărîma de viaţă trecătoare, care este a voastră în mod natural, ci mergeţi pînă acolo încît să doriţi o viaţă veşnică şi faceţi ce trebuie pentru aceasta, ca să o trăiţi încă de pe acum!

Preot Cornel Cadar
sursa http://www.evenimentul.ro/
 

De prin presa adunate ( da clik meniu) - 16 - AUGUST - 2010 ARHIVA-CONTINUARE PE - www.selectiipresa1marian.webgarden.ro

 
 

Cum să revizuieşti o Constituţie de ochii poporului

Clarice Dinu
Luni, 15 Martie 2010
Revizuirea Legii fundamentale a rămas încadrată în logica de campanie electorală, demersurile partidelor parlamentare în acest sens rezumându-se la exerciţii de imagine.

Dezbaterea constituţională impusă în agenda publică la începutul anului trecut a ajuns, în câteva luni, să se rezume doar la un artificiu electoral, vândut în ambalajul unei reforme a statului. În perioada pre şi postcampanie prezidenţială, tema parlamentului unicameral şi cea a reducerii numărului de parlamentari, validate prin referendum, au prevalat în discursul politic atunci când a venit vorba despre revizuirea Constituţiei, părţile implicate preferând repetarea unor exerciţii de imagine, fără un rezultat concret însă.

Poziţionarea necondiţionată a PDL pe baricada preşedintelui Traian Băsescu a ostilizat şi mai mult opoziţia care a răspuns ofertei unicamerale cu regândirea sistemului republican în dimensiunea sa parlamentară, în care şeful statului să fie ales de parlament. Din aceeaşi barcă cu democrat-liberalii, UDMR nu vede nici ea cu ochi buni trecerea la un legislativ unicameral.

Astfel, încercările PDL de a declanşa procedura de revizuire au eşuat, partidele parlamentare fiind astăzi chemate la Cotroceni la consultări cu preşedintele Traian Băsescu, care, potrivit Legii fundamentale, poate declanşa, la propunerea guvernului, demersul de modificare a Constituţiei.

Revizuire în etape

Sub presiunea rezultatului referendumului din 22 noiembrie însă, reforma constituţională s-ar putea reduce doar la dezbaterea parlament unicameral sau bicameral.

„Când nu poţi face totul, poţi să faci puţin, şi pentru restul aşteptăm o vreme în care oamenii politici vor deveni mai lucizi, mai responsabili”, admite chiar vicepreşedintele PDL, Valeriu Stoica.

Un punct de vedere similar e şi în tabăra PSD. „Haideţi să rezolvăm ceea ce ne-a cerut poporul, parlament unicameral sau bicameral. Am rezolvat această problemă prin încă un referendum, şi toată lumea este de acord să fie modificată Constituţia la acest lucru, ne ocupăm pe urmă de modificarea Constituţiei în ansamblu”, a susţinut Viorel Hrebenciuc în şedinţa din 22 februarie a Birourilor reunite ale parlamentului, care au amânat înfiinţarea comisiei de revizuire, cerută de PDL pentru transpunerea în practică a rezultatului referendumului.

RAPORTURI ÎNCURCATE ÎNTRE PUTERILE STATULUI

Guvernarea s-a disputat la Curtea Constituţională

Limitarea reformei constituţionale la tema parlamentului unicameral trece în plan secundar găsirea unor mecanisme de reglementare a raporturilor dintre puterea executivă şi cea legislativă, în absenţa cărora, în ultimii ani, s-au înregistrat o serie de blocaje evidente. Or, de o reglemetare clară a raporturilor între puterile statului depind şi rezultatele unei bune guvernări.

Cine propune, cine numeşte

Curtea Constituţională a fost chemată în ultimii patru ani să se pronunţe nu de mai puţin de nouă ori asupra unor conflicte juridice de natură constituţională între puterile statului, în condiţiile unui bicefalism manifestat la nivelul fiecăreia dintre ele. Cele mai multe sesizări au vizat limitele constituţionale de acţiune ale preşedintelui în cazul numirii miniştrilor.

Împărţirea între premier (care propune) şi preşedinte (care numeşte) a prerogativei a ajuns de două ori la medierea Curţii Constituţionale, care nu a avut însă o interpretare unitară, conferind un rol determinant preşedintelui în alcătuirea echipei cu care premierul lucrează.

În 2007, în cazul refuzului de numire pe postul de ministru de externe a lui Adrian Cioroianu, pe motiv de competenţă, Curtea a statuat că preşedintele nu are drept de veto faţă de propunerea premierului, dar poate cere o altă propunere. Un an mai târziu însă, într-o speţă similară, cea a Noricăi Nicolai, respinsă din cauza mapei profesionale, magistraţii constituţionalişti au instituit practic un drept de veto de unică folosinţă, obligând premierul să facă o altă nominalizare.

Premierul şi majoritatea

O altă dispută constituţională, de această dată între parlament şi preşedinte, s-a purtat în jurul prerogativei şefului statului de a desemna premierul, în condiţiile în care nici unul dintre partide nu a ieşit din alegeri cu o majoritate parlamentară. Problema a fost pusă prima dată, în 2007, cu ocazia suspendării preşe dintelui căruia i se imputa că, în 2004, i-a dat frâiele guvernului lui Călin Popescu-Tăriceanu, din partea Alianţei PD-PNL, în condiţiile în care Uniunea PSD+PUR câştigase alegerile, adjudecându-şi cele mai multe mandate.

Curtea a tranşat problema: legislativul nu a respins, la vremea respectivă, propunerea şefului statului. Conflictul s-a reaprins la finalul lui 2009, după căderea guvernului Boc, când Traian Băsescu a refuzat sistematic nominalizarea unui premier susţinut de o majoritate alcătuită la nivel parlamentar de PSDPNL- UDMR. De această dată, în apărarea sa, şeful statului a invocat faptul că, în lipsa unei majorităţi rezultate din alegeri, mandatul de premier desemnat merge la partidul care are cei mai mulţi parlamentari. Blocajul s-a prelungit aproape trei luni.

Legiferarea prin ordonanţe de urgenţă s-a dovedit un alt punct nevralgic, Curtea Constituţională făcând în ultimul an din guvernul Boc un campion al actelor normative picate pe motiv de încălcare a Constituţiei, cel puţin la nivel de procedură.


FOC CONTINUU. Politicienii le-au dat de lucru magistraţilor constituţionalişti
FOTO: AGERPRES


CONSULTĂRI

Eşecul discuţiilor de azi de la Cotroceni este previzibil, în condiţiile în care nici măcar UDMR nu agreează ideea unicameralului. Pentru a o impune sunt necesare două treimi din parlament

Anca Simina

Reforma constituţională s-a blocat, înainte să înceapă, în disputa pe numărul de Camere pe care să le aibă parlamentul. Fluturând votul dat la referendum, dar fără a avea şi un proiect de lege concret, PDL se erijează în avocatul poporului, cerând trecerea la parlament unicameral cu 300 de aleşi.

Formula nu i-a adus însă în aceeaşi barcă pro- Băsescu nici măcar pe partenerii de coaliţie din UDMR, care susţin în continuare bicameralismul, cu nuanţa atribuţiilor diferite pe ca re cele două Camere ar trebui să le aibă. Pro-bicameralism şi, implicit, anti-Băsescu s-au declarat din start atât PSD, cât şi PNL, a căror unitate face imposibilă întrunirea celor două treimi dintre parlamentari necesare revizuirii.

În aceste condiţii, consultările de astăzi de la Cotroceni pot crea, cel mult, pretextul pentru ca preşedintele, în lipsa unui consens între partide, să declanşeze cu ajutorul guvernului procedura de modificare a Constituţiei.

Stoica: Băsescu trebuie să declanşeze revizuirea

Un astfel de pronostic dă şi vi cepreşedintele PDL Valeriu Stoica. „Există două variante. Varianta minimală se referă la consecinţele referendumului: trecerea de la parlament bicameral la parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari”, a explicat Stoica pentru EVZ, propunerea PDL, adăugând că „varianta maximală de pinde de ceea ce propun partidele politice”.

În opinia sa, „dacă cele două partide, PNL şi PSD, nu agreează nici varianta minimală, preşedintele este obligat să declanşeze procedura de revizuire a Constituţiei”.

PSD şi PNL: noi nu vom accepta unicameralul

Ideea desfiinţării Senatului este însă contestată vehement din tabăra PSD-PNL-UDMR. „Dacă se insistă pe modificarea Constituţiei în sensul trecerii la parlamentul unicameral, să-şi asume preşedintele şi guvernul acest demers. Noi, în parlament, nu vom accepta”, spune vicele PSD Ion Chelaru.

Împotrivă se declară şi Călin Popescu-Tăriceanu. „Punctul de vedere oficial al PNL-ului este să nu susţină trecerea la parlamentul unicameral”, a anticipat Tăriceanu în şedinţa birourilor permanente în care s-a disputat unicameralul. Chiar dacă a amânat consultările lui Băsescu cu UDMR pentru a sărbători ziua maghiarilor, Marko Bela s-a arătat şi el, public, la fel de tranşant: „Nu agreăm ideea parlamentului unicameral”.

Noile colegii dau emoţii

Rezervele parlamentarilor nu ţin însă atât de principii, cât mai ales de interesul de a păstra neatinse colegiile în care au fost aleşi. Reconfigurarea parlamentului ar duce automat la redimensionarea colegiilor, capitol la care opoziţia, şi în special PNL, pierde actualele avantaje. Pe de altă parte, avântul PDL este legat de garantarea unor colegii convenabile, redesenarea lor stând în pixul guvernului Boc.

„Nu agreăm ideea parlamentului unicameral. Ar fi foarte bine dacă am păstra sistemul bicameral, dar nu pe cel actual.“
MARKO BELA, preşedintele UDMR

PREŞEDINTE ALES DE CETĂŢENI SAU DE PARLAMENT

Republică parlamentară versus republică semiprezidenţială

Clarice Dinu

Cu puterea furând startul, opoziţia încearcă să întoarcă meciul în favoarea sa, mimând interesul pentru revizuirea grabnică a Constituţiei. Contraatacul PSD şi PNL este construit în jurul propunerii de trecere la o republică parlamentară în care preşedintele are un rol decorativ, în condiţiile în care PDL militează pentru un sistem semiprezidenţial în care prerogativele şefului statului sunt sporite.

Liberalii au rămas consecvenţi propunerilor lansate încă din 2005, republică parlamentară în care preşedintele este ales de parlament, iar premierul este vioara întâi a puterii executive. PSD a prezentat un plan mai închegat, propunând ca şeful statului să fie ales direct de o Adunare formată din membrii parlamentului şi dintr-un număr egal de electori, desemnaţi de consiliile judeţene, după modelul german.

Dincolo de susţinerea populară puţin probabilă a republicii parlamentare, un astfel de regim constituţional creează premisele unei stabilităţi politice, prin centrarea puterii executive în jurul unui singur actor, a primului-ministru, şansele reale ale realizării programului de guvernare fiind în aceste condiţii mult mai mari.

Pentru acest lucru este nevoie însă şi de un sistem electoral coerent, care permite degajarea unor majorităţi. Fără această condiţie, nu se elimină riscul majorităţilor conjuncturale, votul popular fiind lipsit de orice fel de semnificaţie.

PDL ia modelul francez

PDL propune un model de republică semiprezidenţial, pe model francez. În acest sistem, şeful statului este ales direct de cetăţeni şi beneficiază de puteri sporite şi deţine prerogative foarte clare de deblocare a conflictelor constituţionale. Pe de-o parte, este vorba despre dreptul de a dizolva parlamentul, fără a avea limitări impuse de Constituţie, pe de altă parte de a propune, prin referendum, adoptarea unui proiect de lege.

De asemenea, în relaţia cu premierul, preşedintele este cel care are ultimul cuvând în alcătuirea echipei ministeriale. Între dezavantajele sistemului semiprezidenţial este frecvenţa conflictelor în interiorul puterii executive. De asemenea, în lipsa unui sistem electoral adaptat, construirea unor majorităţi devine mult mai dificilă, existând riscul unor blocaje constituţionale frecvente.

sursa http://www.evz.ro/
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one