Put some informations about your eshop here (address, contacts etc.)
În Evanghelia după Ioan, citim cum Iisus spune: "Lucraţi, nu pentru mîncarea cea pieritoare, ci pentru mîncarea ce rămîne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului".

Iisus foloseşte comparaţia cu hrana pentru a face să se înţeleagă ce aduce el omenirii. Sînt două feluri de viaţă şi două feluri de hrană: hrana pentru trup, care dă o "viaţă muritoare"... şi hrana pentru suflet, venită din cer, care dă "viaţa veşnică".

Creat de Dumnezeu şi făcut pentru Dumnezeu, omului îi este foame şi sete de Dumnezeu. Nimic în afară de Dumnezeu nu‑l poate satisface pe deplin. Toate felurile de hrană pămîntească lasă fiinţa umană nesăturată. Iisus nu ne invită să dispreţuim "pîinea de toate zilele", ci să dorim şi "pîinea vieţii veşnice".

Iisus nu ne cere să devenim leneşi în "munca" necesară pentru viaţa cetăţii umane însă ar vrea să "lucrăm" cu aceeaşi ardoare pentru a căuta o viaţă care nu va fi muritoare! Spre deosebire de Buddha, Iisus nu invită să suprimăm dorinţele noastre, ci, dimpotrivă, să le amplificăm; nu vă mulţumiţi să doriţi fărîma de viaţă trecătoare, care este a voastră în mod natural, ci mergeţi pînă acolo încît să doriţi o viaţă veşnică şi faceţi ce trebuie pentru aceasta, ca să o trăiţi încă de pe acum!

Preot Cornel Cadar
sursa http://www.evenimentul.ro/
 

De prin presa adunate ( da clik meniu) - 16 - AUGUST - 2010 ARHIVA-CONTINUARE PE - www.selectiipresa1marian.webgarden.ro

 
 

Cum să devii preşedinte

Autor: Ionuţ Popescu
Publicat: 14 Decembrie 2009
Vizionari: 1262;

Probabil că nicăieri în lumea civilizată nu a mai existat un asemenea linşaj mediatic aşa cum a fost cel la care a fost supus Traian Băsescu timp de ani întregi.

La al doilea (şi ultimul) mandat, un preşedinte nu mai are adversari politici. E maximul pe care îl poate obţine un om politic. Singura luptă poate fi, eventual, cu manualul de istorie, cu felul în care îi va fi evaluată perioada de domnie, cu reformele care vor rămâne legate de numele său. Dar înainte de confruntarea cu istoria, Traian Băsescu a fost nevoit să mai spulbere un mit: acela că nimeni în lume nu câştigă războiul cu presa. Probabil că nicăieri în lumea civilizată nu a mai existat un asemenea linşaj mediatic aşa cum a fost cel la care a fost supus Traian Băsescu timp de ani întregi. Ziarişti care au abandonat orice urmă de obiectivitate, indivizi care-şi spun profesori şi vin să înjure şi să scuipe seară de seară, televiziuni la care doar la rubricile meteo şi sport nu era înjurat Băsescu, trusturi de presă mobilizate de la cel mai jalnic reporter până la director pentru un singur scop: cum să mai aruncăm un lighean de zoaie în capul lui Băsescu. Şi aşa, seară de seară, ani la rând. Când difuzezi de 1.500 de ori pe zi imaginea în care Băsescu l-ar fi lovit pe un copil, e greu să spui că asta se cheamă informare obiectivă; înseamnă că vrei ca fiecare neuron al privitorului să fie pătruns de ideea că Băsescu e o bestie. Oameni inteligenţi au căzut şi ei victime ale acestei intoxicări nemaiîntâlnite: dacă ceva nu merge bine în ţară, Băsescu trebuie să fie de vină. E greu să crezi altceva când acelaşi lucru ţi se repetă zi de zi, şapte zile pe săptămână. Toată această maşinărie infernală s-a dovedit că a funcţionat în gol. Adică eficienţa lui Gâdea-Badea-Ciutacu-Stan-Ciuvică-Teodorescu-Firea-Nistorescu-Dinescu a fost zero. Au înşelat încrederea mogulilor. Celebrii Roşiianu şi Marinescu (vi-i mai amintiţi, după Revoluţie) par acum nişte copii inocenţi pe lângă comandourile care se năpusteau seară de seară asupra lui Băsescu.

Acest efort i-a secătuit şi pe moguli. Imediat după anunţarea rezultatului alegerilor s-a aflat şi că ziarul Cotidianul se închide; Nistorescu îl transformase într-o gazetă care semăna cu Dimineaţa, de la începutul anilor ‘90. Rezistenţa alegătorului român la această agresiune mediatică este adevărata surpriză a alegerilor. Dar, şi în aceste condiţii, Traian Băsescu trebuie să tragă nişte învăţăminte. Va trebui să inventarieze toate acuzele care i s-au adus: că e dictator, scandalagiu, că a îngropat PNȚ-CD-ul, că nu respectă parteneriatele, Elena Udrea, Elena Băsescu, că are probleme în exterior, că vorbeşte prea mult şi câte şi mai câte.

Multe sunt doar nişte clişee şi sunt de-a dreptul absurde, dar Traian Băsescu trebuie să le ia în seamă şi dacă ar fi numai pentru a înţelege cum se pot naşte acestea şi dincolo de manipularea mediatică. În prima apariţie publică după câştigarea alegerilor, discursul lui Traian Băsescu a avut drept cuvânt-cheie „reconcilierea“. E un semn că am putea vedea un alt fel de Traian Băsescu...
sursa : http://www.capital.ro/

Comenteaza

Creat 12/17/2009 07:52:22 | Ultima modificare 01/27/2015 13:37:45
Spune-ti parerea, propune subiecte
si va rog nu trageti in mesager.
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one