Put some informations about your eshop here (address, contacts etc.)
În Evanghelia după Ioan, citim cum Iisus spune: "Lucraţi, nu pentru mîncarea cea pieritoare, ci pentru mîncarea ce rămîne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului".

Iisus foloseşte comparaţia cu hrana pentru a face să se înţeleagă ce aduce el omenirii. Sînt două feluri de viaţă şi două feluri de hrană: hrana pentru trup, care dă o "viaţă muritoare"... şi hrana pentru suflet, venită din cer, care dă "viaţa veşnică".

Creat de Dumnezeu şi făcut pentru Dumnezeu, omului îi este foame şi sete de Dumnezeu. Nimic în afară de Dumnezeu nu‑l poate satisface pe deplin. Toate felurile de hrană pămîntească lasă fiinţa umană nesăturată. Iisus nu ne invită să dispreţuim "pîinea de toate zilele", ci să dorim şi "pîinea vieţii veşnice".

Iisus nu ne cere să devenim leneşi în "munca" necesară pentru viaţa cetăţii umane însă ar vrea să "lucrăm" cu aceeaşi ardoare pentru a căuta o viaţă care nu va fi muritoare! Spre deosebire de Buddha, Iisus nu invită să suprimăm dorinţele noastre, ci, dimpotrivă, să le amplificăm; nu vă mulţumiţi să doriţi fărîma de viaţă trecătoare, care este a voastră în mod natural, ci mergeţi pînă acolo încît să doriţi o viaţă veşnică şi faceţi ce trebuie pentru aceasta, ca să o trăiţi încă de pe acum!

Preot Cornel Cadar
sursa http://www.evenimentul.ro/
 

De prin presa adunate ( da clik meniu) - 16 - AUGUST - 2010 ARHIVA-CONTINUARE PE - www.selectiipresa1marian.webgarden.ro

 
 

Judecătorul care l-a salvat pe Vîntu în dosarul FNA-Banca Agricolă - pus sub acuzare de DNA

Judecătorul care l-a salvat pe Vîntu în dosarul FNA-Banca Agricolă - pus sub acuzare de DNA
18-feb-2010
Scris de Dana Iliescu
Rånd pe rånd, stålpii de suţinere ai lui Sorin Ovidiu Vîntu se prăbuşesc ca la jocul de domino. După ce agenţiile de ştiri au consemnat ieri informaţia că ministrul Justiţiei din Indonezia a autorizat extrădarea lui Nicolae Popa, bunul prieten al lui SOV, condamnat la 15 ani de închisoare în dosarul FNI, o nouă informaţie l-a pus cu siguranţă pe jar pe proprietarul SPA-ului din strada Paris, unde se relaxează unii lideri politici. Cristian Jipa, judecător la secţia penală a instanţei supreme, a fost pus sub acuzare de procurorii DNA, fiind acuzat de complicitate la o nouă infracţiune de trafic de influenţă comisă de senatorul Voicu, în schimbul sumei de 60.000 de euro. Potrivit informaţiilor noastre, ancheta în cazul judecătorului Jipa se referă la perioada când acesta era magistrat la Tribunalul Bucureşti. El a promovat la Înalta Curte abia în septembrie 2009.
Şi judecătorul Jipa, şi senatorul Voicu s-au prezentat ieri dimineaţă la sediul DNA, unde procurorii anticorupţie le-au adus la cunoştinţă acuzaţiile. Judecătorul Cristian Jipa nu este un magistrat oarecare. Soţia sa, Florina Ruxandra Jipa, este deputat PSD, partid din care face parte şi Cătălin Voicu. Mai mult, doamna Jipa este chiar membru în Comisia juridică a Camerei.
Legătura lui Cristian Jipa cu Vîntu se numeşte dosarul FNA-Banca Agricolă. Mărinimos, probabil, din fire cu infractorii, judecătorul Cristian Jipa de la Secţia a II-a Penală a Tribunalului Bucureşti a dat în 27 iulie 2004 un verdict unic în analele justiţiei romåne: disjungerea cauzei FNA de cauza Banca Agricolă şi retrimiterea acesteia din urmă la Parchet pe motiv că fostul infractor de drept comun Sorin Ovidiu Vîntu trebuie confruntat cu un inculpat, care murise pe parcursul urmăririi penale.
Mecanismul prin care Vîntu a fost scos prin uşa din dos în dosarul FNA-Banca Agricolă a fost prezentat cu lux de amănunte de ziarul „Curentul“, într-un articol publicat pe 4 mai 2005. Pentru a înţelege mai bine cum a ajuns judecătorul Cristian Jipa să fie acuzat de procurorii DNA pentru trafic de influenţă, vă prezentăm cele mai relevante pasaje din materialul publicat în 2005 de ziarul „Curentul“, referitoare la acţiunile aceluiaşi magistrat în dosarul FNA-Banca Agricolă.

«Dosarul FNA-Banca Agricolă a fost disjuns pentru ca Vîntu să fie confruntat cu un... mort

(...)
Acuzat de săvårşirea a două infracţiuni de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, în urma cărora Banca Agricolă (BA) a fost prejudiciată cu suma de 94.514.644.536 de lei, Sorin Ovidiu Vîntu a fost trimis în judecată de către Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe långă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 29 octombrie 2003. Probele adunate în cursul urmăririi penale au fost cåt se poate de clare, acestea devoalånd de-a fir a păr scenariul şi regia prin care Vîntu, în complicitate cu doi înalţi oficiali ai BA (Liviu Istrate - ex-preşedinte, şi Gabriel Tisler - ex-director adjunct al Direcţiei pieţei de capital), a prejudiciat banca menţionată în vederea satisfacerii unor interese proprii. Disperat că dosarul ajuns pe masa instanţei era „beton“, Vîntu a apelat la tot felul de giumbuşlucuri. Invocånd încălcarea unor drepturi constituţionale, el a depus la Ministerul Public, în atenţia procurorului general Ilie Botoş, mai multe plångeri, în care reclama faptul că urmărirea penală n-ar fi fost făcută ca la carte, fapt ce i-a încălcat „prezumţia de nevinovăţie“. Contestånd atåt expertiza contabilă efectuată în cauză, cåt şi faptul că pe parcursul urmăririi penale n-ar fi fost confruntat cu Gabriel Tisler (n.r. - acesta a refuzat confruntarea, dar a dezvăluit anchetatorilor modalitatea în care fusese instigat să ia decizii contrare intereselor Băncii Agricole; pe parcursul urmăririi penale el a decedat, fiind scos de sub urmărire penală), Vîntu a cerut în instanţă completarea urmăririi penale, disjungerea cauzei Banca Agricolă de cauza FNA şi schimbarea încadrării sale juridice.

Vîntu tună şi fulgeră...

„În cursul cercetărilor, mi-au fost încălcate drepturile la apărare şi la un proces echitabil, drepturi constituţionale fundamentale, cu scopul compromiterii imaginii mele publice şi influenţării justiţiei, prin nesocotirea prezumţiei de nevinovăţie“, a susţinut Vîntu, la 30 ianuarie 2004, într-unul din memoriile adresate procurorului general Ilie Botoş. Invocånd „compromiterea imaginii“ personale (sic!!!), Vîntu a tunat şi a fulgerat că pe parcursul urmăririi penale i-ar fi fost încălcate mai multe drepturi, precum „respingerea cererilor de recuzare după întocmirea rapoartelor de expertiză contabilă, refuzul efectuării unei expertize de evaluare a acţiunilor IndustrialExport“, inclusiv „refuzul efectuării de confruntări cu învinuitul Tisler Gabriel“. Nu în ultimul rånd, exact ca în cazul FNI - cånd a făcut tot posibilul să-i împiedice (intimideze) pe experţii desemnaţi să finalizeze raportul de expertiză contabilă - Vîntu s-a plåns procurorului general că expertul care a realizat raportul de expertiză în dosarul FNA-Banca Agricolă şi-ar fi „depăşit normele procedural-penale şi deontologice“.

Parchetul se opune, dar... renunţă

Ajuns în faţa instanţei, Vîntu a continuat să clameze, prin intermediul avocatului său, Marian Nazat, că pe parcursul urmăririi penale nu s-a administrat „singura probă în măsură să stabilească adevărul“, anume „confruntarea inculpaţilor Vîntu Ovidiu Sorin şi Istrate Liviu Adrian cu inculpatul Tisler Gabriel, întrucåt numitul Tisler a refuzat să fie confruntat cu cei doi“.
Cum era normal, în timpul procesului, invocånd cåteva argumente legale, reprezentantul Ministerului Public, procurorul Iulia Ciolca, a apreciat că nu se impune restituirea cauzei la Parchet. „Inculpatului Sorin Ovidiu Vîntu nu i s-a încălcat dreptul la apărare, întrucåt chiar în situaţia în care, în fază nepublică a procedurii procesului penal, s-au administrat probe, iar el nu a avut nicio calitate, a luat la cunoştinţă de acestea cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală“, a fost unul din motivele invocate de procuror, acesta precizånd totodată că „respingerea unor probe în apărare în această fază a procesului penal nu justifică nici ea restituirea cauzei, cåtă vreme instanţa urmează a efectua cercetarea judecătorească, iar solicitarea administrării de probe poate fi reiterată în cursul judecăţii“. (...)
Intuind probabil că instanţa i-ar putea accepta cererea lui SOV, la termenul din 1 iulie 2004, oficialii Ministerului Public au depus concluzii scrise, în care au subliniat că cererile privind disjungerea cauzei BA de cauza FNA şi restituirea primei cauze la Parchet pentru refacerea actului de sesizare a instanţei se impun a fi respinse ca neintemeiate, „întrucåt tocmai buna desfăşurare a procesului penal impune acest lucru“. (...)
Singurul lucru omis de procurori, care însă era menţionat în rechizitoriul cauzei (n.r. - fila 23), a fost acela că Tisler decedase pe parcursul urmăririi penale, astfel că cererea tandemului SOV-Istrate de a fi confruntat cu fostul oficial al BA era imposibil de pus în practică.

Bomboana de pe coliva dosarului FNA-Banca Agricolă: confruntare cu răposaţi!

Deşi avea toate elementele pentru a lua o decizie temeinică şi legală, după ce a amånat nouă termene consecutive luarea unei decizii, instanţa Tribunalului Municipiului Bucureşti - Secţia a II-a Penală, în speţă judecătorul Cristian Jipa, a dat, la data de 27 iulie 2004, un verdict unic în analele justiţiei. Subliniind faptul că „neregularităţile“ invocate de Vîntu - în speţă „încălcarea dreptului la apărare şi a principiului legalităţii procesului penal“ - nu pot fi înlăturate „de îndată (sic!) de către instanţă şi nu prin acordarea unui termen în acest scop“, judecătorul Jipa aprobă disjungerea cauzei BA de cauza FNA şi restituie cauza BA la Parchetul de pe långă Curtea de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, „pentru completarea urmăririi penale conform prevederilor procedurale“.
Dovedind că ori n-a studiat rechizitoriul (fapt inadmisibil pentru un judecător), ori că există interese oculte care (deocamdată!) ar trebui investigate de organele abilitate, judecătorul Jipa a aruncat „bomboana“ pe „coliva“ cauzei, atunci cånd în încheierea de şedinţă a găsit calea „legală“ care să-i permită retrimiterea cauzei BA la Parchet în vederea completării urmăririi penale: „Se va proceda la confruntarea inculpatului Vîntu Ovidiu Sorin şi a inculpatului Liviu Istrate cu inculpatul Tisler Gabriel“(!!!). „Greşeala“ a fost sesizată de Ministerul Public, care a făcut recurs la hotărårea instanţei. Ulterior însă, în mod inexplicabil, recursul a fost retras fără explicaţie, fapt subliniat într-o ordonanţă de efectuare a unei expertize medico-legale pentru Sorin Ovidiu Vîntu, datată 3 noiembrie 2003 şi semnată de Irinel Păun - procuror-şef de birou la Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică („Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a Penală a dispus prin încheierea din 27 iulie 2004, pronunţată în dosarul 5653/2003 - definitivă, prin retragerea recursului, disjungerea cauzei referitoare la infracţiunile săvårşite în dauna Băncii Agricole SA şi restituirea către Parchetul de pe långă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, pentru completarea urmăririi penale“).
Studiind dosarul şi văzånd măsurile inexplicabile, dar probabil legale, dispuse în acest dosar, atåt de către instanţă, cåt şi de către Parchet, ne permitem să adresăm autorităţilor o întrebare la care ar trebui să găsească un răspuns pertinent: unde, cånd şi cum vor fi confruntaţi inculpaţii Vîntu şi Istrate cu răposatul Tisler? Dacă nu există un răspuns, înseamnă că ceva e putred în... justiţie.»

Judecătorul care l-a salvat pe SOV în dosarul BID - sancţionat de CSM
Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a decis, în noiembrie 2009, sancţionarea disciplinară a lui Mihai Rotaru, de la Judecătoria Bârlad, aplicându-i cea mai mare diminuare salarială prevăzută în Statut: 15%, pe o durată de trei luni. Judecătorul a fost găsit vinovat de gravă neglijenţă în exercitarea funcţiei.
În 2006, când activa la Tribunalul Bucureşti, a mai fost sancţionat disciplinar de Consiliul Superior al Magistraturii pentru că întârziase cu trei luni redactarea unei motivări în dosarul BID, în care Sorin Ovidiu Vîntu era condamnat la doi ani de închisoare cu executare. Graţie acelei întârzieri, Rotaru a pus umărul la salvarea de la puşcărie a lui Vîntu, deoarece la scurt timp a intervenit prescripţia faptelor. Acelaşi judecător a instrumentat şi dosarul FNI, unde a respins audierea lui Vîntu, deşi era considerat autorul moral al prăbuşirii fondului.
După ce a pus umărul la menţinerea în libertate a lui Vîntu, judecătorul Rotaru a cerut transferul la Bârlad, dar se pare că nici acolo nu s-a lecuit de vechile practici, fiind sancţionat de CSM.
sursa http://www.curentul.ro
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one