Put some informations about your eshop here (address, contacts etc.)
În Evanghelia după Ioan, citim cum Iisus spune: "Lucraţi, nu pentru mîncarea cea pieritoare, ci pentru mîncarea ce rămîne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului".

Iisus foloseşte comparaţia cu hrana pentru a face să se înţeleagă ce aduce el omenirii. Sînt două feluri de viaţă şi două feluri de hrană: hrana pentru trup, care dă o "viaţă muritoare"... şi hrana pentru suflet, venită din cer, care dă "viaţa veşnică".

Creat de Dumnezeu şi făcut pentru Dumnezeu, omului îi este foame şi sete de Dumnezeu. Nimic în afară de Dumnezeu nu‑l poate satisface pe deplin. Toate felurile de hrană pămîntească lasă fiinţa umană nesăturată. Iisus nu ne invită să dispreţuim "pîinea de toate zilele", ci să dorim şi "pîinea vieţii veşnice".

Iisus nu ne cere să devenim leneşi în "munca" necesară pentru viaţa cetăţii umane însă ar vrea să "lucrăm" cu aceeaşi ardoare pentru a căuta o viaţă care nu va fi muritoare! Spre deosebire de Buddha, Iisus nu invită să suprimăm dorinţele noastre, ci, dimpotrivă, să le amplificăm; nu vă mulţumiţi să doriţi fărîma de viaţă trecătoare, care este a voastră în mod natural, ci mergeţi pînă acolo încît să doriţi o viaţă veşnică şi faceţi ce trebuie pentru aceasta, ca să o trăiţi încă de pe acum!

Preot Cornel Cadar
sursa http://www.evenimentul.ro/
 

De prin presa adunate ( da clik meniu) - 16 - AUGUST - 2010 ARHIVA-CONTINUARE PE - www.selectiipresa1marian.webgarden.ro

 
 

Ion Iliescu: who the fuck is Voiku?

23 martie 2010

Scris de George Roncea
Ieri, Ion Iliescu a vituperat furios la adresa celor care interceptează convorbiri telefonice, o „porcărie ca pe vremea Securităţii“, o provocare, o diversiune, o încercare de discreditare la adresa sa. L-a terfelit puţin şi pe Cătălin Voicu, „prea palavragiu“ - pe care „nu-l cunoaşte, habar n-are cine e acesta, n-a vorbit în viaţa sa cu el“, şi s-a stropşit la ziariştii care pun în discuţie Revoluţia şi rolul său în conspiraţia moscovită. Racordul la Revoluţie are un sens. Cătălin Voicu face parte din şeptelul de jivine cu care s-a înconjurat Iliescu după Revoluţie. Mafia lui Iliescu. Ciomăgarii cu stele pe umeri, puse la apelul bocancilor.
Cu sau fără voie, tot ieri, Cătălin Voicu s-a dat în vileag, palavragiu cum l-a definit şi Iliescu. „Acum sunt liderul Mafiei, în condiţiile în care n-am cum să fiu. Cum era să organizez eu, de unul singur, aşa ceva?“, declara ieri Cătălin Voicu.
Într-adevăr, gura lui Voicu grăieşte adevărul. După cum rezultă din interceptări, Cătălin Voicu nu a fost şi nu este de unul singur. În caz că ieşea Mircea Geoană preşedinte, reţeaua generalului Voicu urma să obţină controlul tuturor instituţiilor de forţă din Romånia. Cine sunt membrii reţelei, cine sunt restul membrilor Mafiei la care se referă Voicu, inocent? Cine este de fapt acest Voicu şi din ce gaşcă face el parte?
Voicu, cel pe care Iliescu zice acum că nu-l cunoaşte, lovit probabil de senilitate sau de laşitatea-i binecunoscută, a fost consilierul, în ultimul mandat, lui Ion Iliescu, la Palatul Cotroceni. A făcut Şcoala militară de ofiţeri activi de transmisiuni de la Sibiu, a absolvit Dreptul la Academia de Poliţie, între 1986-1997, a fost ofiţer activ şi a fost decorat şi cu „Virtutea Militară“ în grad de Cavaler de Ion Iliescu. Aşadar, bondocul megaloman ce a fost acuzat de Ion Iliescu că pălăvrăgeşte prea mult, reproş ce vizează limbariţa generalului cu alură porcină, a fost decorat personal de Ion Iliescu cu Ordinul „Virtutea Militară“ în grad de cavaler! La aşa cavaleri, aşa ţară! De lepre, cum ar zice Marean Vanghelie.
Pe această cale, solicităm oficial Preşedinţiei României smulgerea Ordinului de pe pieptul de grohăitor al generalului de mucava Cătălin Voicu, un rebut scatologic al sistemului militar, o dejecţie fecaloidă a Mafiei lui Ion Iliescu. Constituirea grupului mafiot s-a realizat pe cale ierarhică. Voicu este creaţia lui Mitică Vinicius Iliescu, recrutat de Ion Iliescu din detaşamentul de cadre credincioase de partid.
Fost secretar UTC la Comitetul Politic Superior al Armatei, în perioada Revoluţiei din decembrie 1989, Dumitru Iliescu avea gradul de căpitan de TAB-uri ce făceau parte din dispozitivul militar care în noaptea de 21 decembrie 1989 a executat ordinul de reprimare sângeroasă a revoluţionarilor, trecând efectiv cu blindatele peste bucureştenii prezenţi la baricada din faţa Hotelului Intercontinental.
Mitică Iliescu a creat garda de protecţie a complotiştilor FSN, devenită Unitatea Specială de Pază şi Protocol (USPP), în subordinea Ministerului Apărării Naţionale (în componenţa Brigăzii de Gardă), cu misiunea de a asigura protecţia şi paza demnitarilor. În 1991, USPP devine Serviciul de Protecţie şi Pază (SPP), devenind un organ de stat „cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale“.
Adus de Mitică în garda lui Iliescu, fosta Unitate Specială de Pază şi Protocol (USPP), Voicu este decorat şi înaintat în grad de Tătuca Iliescu, apoi părăseşte serviciul odată cu schimbarea de regim, şi alături de Mitică înfiinţează, în 1998, firma SC Agenţia Naţională de Pază, Protecţie, Investigaţii şi Protocol SRL. În 1999 şi 2001, Voicu a fost consilier la Camera Deputaţilor, iar din 2001, a fost reactivat în cadrul SPP ca ofiţer activ, fiind ridicat în 2003 la rangul de general SPP, la vârsta de 38 de ani, sub semnătura lui Ion Iliescu şi la propunerea lui Mitică Vinicius Iliescu. Voicu ajunge apoi consilier de securitate al lui Iliescu, în mandatul 2000-2004, reprezentant în CSAT al SPP-ului, apoi ajunge deputat, pe listele PSD Bacău, condus de Viorel Hrebenciuc, în perioada 2004-2008, iar acum este vicepreşedinte al Comisiei de Apărare a Senatului României. Ca deputat de Bacău, pus pe liste personal de Hrebenciuc, la cererea expresă a lui Ion Iliescu, a avut o singură luare de cuvânt în Parlament în legislatura 2000-2004. 21 de secunde. S-a dovedit mult mai palavragiu în actuala legislatură, spre beneficiul nostru, al tuturor, cei care am avut astfel ocazia să întrevedem o parte a Mafiei de stat patronată de Ion Iliescu.

Ion Iliescu şi Mafia materialist-dialectică de partid

În perioada cât a condus SPP-ul, colonelul Dumitru Iliescu a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea) începând cu 1 decembrie 1994. La data de 21 noiembrie 1996, generalul de brigadă Dumitru Iliescu a fost înaintat la gradul de general de divizie (cu 2 stele), eliberat la cerere din funcţia de director al SPP şi trecut la dispoziţia Ministerului de Interne. După venirea la putere a preşedintelui Emil Constantinescu, generalul Iliescu a fost numit la comanda Brigăzii 16 Jandarmi din Bacău şi a fost trecut apoi în rezervă cu gradul de general de divizie la 5 februarie 1997.
Cu bani de la celebrul israelian Adrian Costea, în perioada guvernării CDR, generalul Mitică Iliescu pune la cale un serviciu privat de informaţii al lui Ion Iliescu şi al PSFR-ului, o firmă privată, „Grupul Internaţional de Pază şi Protecţie“. După revenirea la conducerea României a lui Ion Iliescu, Dumitru Iliescu a fost numit, în aprilie 2001, în funcţia de consilier de stat la Guvernul României, fiind rechemat în activitate pe 12 martie 2002.
Gărzile lui Ion Iliescu au transformat Serviciul de Protecţie şi Pază dintr-o instituţie a Siguranţei Naţionale cu importante responsabilităţi într-un SRL condus discreţionar de şefi ca Mitică Vinicius Iliescu, Gabriel Naghi, Rizea, Voicu etc, gaşcă ce a căpătat supranumele „patrulaterul roşu“.
Iliescu l-a înaintat apoi pe Mitică la gradele de general de corp de armată (cu 3 stele) la 15 aprilie 2003 şi general (cu 4 stele) la 21 octombrie 2004. Înainte de plecarea de la Cotroceni a preşedintelui Ion Iliescu, el l-a trecut în rezervă la data de 21 decembrie 2004 pe generalul cu patru stele Dumitru Iliescu, cu pensie de serviciu anticipată. Meserie te halesc, ar spune Vanghelie.

Voicu - Naşu’ lui Rizea, ciomăgar de stat şi de partid

În perioada activităţii la Cotroceni, Voicu şi Mitică au pus pe picioare o grupare de ciomăgari, mult mai aproape de lumea interlopă decât de siguranţa naţională. Aşa-numitul „patrulater roşu“: Naghi, Mitică Iliescu, Voicu Cătălin, Rizea Gheorghe. Personaje care, folosindu-se de poziţiile în cadrul SPP, au reuşit să-şi consolideze relaţii strânse, atât cu oameni politici foarte importanţi din România, cât şi cu lideri ai clanurilor mafiote ţigăneşti. S-au pus pe nepotisme, pe creat reţele de firme, încasând beneficii de tot felul rezultate din contagiunea cu centrul puterii din România - Cotroceniul lui Ion Iliescu, încălcând (a se citi batjocorind) statutul cadrelor militare.
Gigi (Gheorghe) Rizea este nimeni altul decât finul lui Cătălin Voicu, fost şofer plutonier din MApN, transferat la SPP, racolat de mafia lui Mitică Iliescu şi Cătălin Voicu. Vicepremierul Nica - cum a ajuns în funcţia de ministru în aprilie 2009 - l-a adus drept consilier pe ordine publică şi intervenţie al ministrului pe Gigi Rizea. În anul 1997, Rizea a fost pentru o vreme aghiotantul noului şef al SPP, Nicu Anghel. Naşu’ Voicu trece în rezervă cu gradul de locotenent-colonel, iar umbrela de mafioţi iliescieni nu mai acoperă, o vreme, SPP-ul. Ciomăgarul şi naşu’, primul tras pe linie moartă, cel de-al doilea pensionar de lux, se concentrează intens pe studiu, ambii terminând fericiţi, în 1999, Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Bioterra! Rizea se pare că a reuşit pe lângă diplomă să-şi împuşte propriul câine care, nemaisuportând să fie chinuit, şi-a castrat stăpânul.
În februarie 2001, noul şef al SPP, Gabriel Naghi, îi reactivează atât pe finul Rizea (cu gradul de maior), cât şi pe naşul Voicu (cu gradul de lt. col.), pentru ca în octombrie 2002 ciomăgarul să fie cocoţat în funcţie de conducere în structura de intervenţie antiteroristă a SPP.
În dosarele SPP există rapoarte cu privire la comportamentul deviant, abuziv şi scelerat al finului lui Voicu, sunt consemnate lovituri şi injurii la adresa subordonaţilor. În 2002, apar şi alte reclamaţii, pe numele Gheorghe Rizea fiind deschise două dosare penale pentru acţiuni de recuperare, bătăi, maltratări şi sechestrări de persoane.
În 2005, pe adresa generalului de brigadă Lucian Pahontu, Directorul Serviciului de Protecţie şi Pază, a fost înaintat un memoriu cu privire la activităţile finului lui Voicu, Gheorghe Rizea, care se ocupa cu activităţi de „recuperator“. Autorul memoriului, Ionel Bara, povestea cum „a fost sunat de către Rizea care mi-a pus în vedere „să nu fac valuri“ şi să plec din firmă, aducându-mi aminte câtă putere are naşul său, cât de uşor îmi poate „fabrica un dosar“ şi cât de repede mi se pot întâmpla „accidente“. Tot Rizea i-ar fi explicat că „Naghi este doar o marionetă ghidonată de Dumitru Iliescu şi de naşul său Voicu Cătălin“.

Gaşca lui Voicu: „Pot să omoare pe oricine fără a fi traşi la răspundere“

O altă victimă a lui Rizea a fost chiar un fost ofiţer SPP, maiorul Cornel Donisan, care a povestit inclusiv presei tortura la care a fost supus de lucrătorii SPP Gheorghe Rizea şi Ciprian Sora: „Ghemuit de durere de la coastele rupte, aproape fără cunoştinţă, am fost sugrumat cu antebraţele până aproape că mi-am pierdut răsuflarea. Am fost ameninţat cu moartea, cu distrugerea şi acuzat de „Trădarea generalilor“ şi a sistemului pe care ei îl reprezintă, spunându-mi că ei pot face ce vor în România şi că nu pot fi traşi la răspundere cât timp „Tătucul“ şi „Bombonel“ sunt la putere. În repetate rânduri, generalul Ciobanu Dumitru i-a instigat pe cei doi la violenţă, cerându-le să mă ducă în pădure să mă omoare. În cruzimea lor, aceştia solicitau un patent pentru a-mi smulge unghiile. Ciprian Sora a scos un cuţit din buzunar şi m-a ameninţat că mă omoară. M-am apărat de cuţit ridicând mâna stângă, moment în care am fost tăiat la mână. Din cap îmi curgea sânge, nu credeam că voi supravieţui bătăii şi le-am spus că voi face tot ce-mi cer pentru a-i determina să nu mă omoare“.
Maiorului i s-a cerut să scrie „un autodenunţ, prin care doream să mă sinucid ca urmare a unor mustrări de conştiinţă în urma unui prejudiciu de peste 20 de miliarde de lei adus generalilor Dumitru Iliescu, Ciobanu Dumitru (fost şef al Direcţiei de Contrainformaţii a SIE, unitatea de pe Columbelor, vecină cu redacţia „Curentul“ n.r.) şi familiilor acestora. Menţionez că am fost pus să jur, pupându-mi mâna stângă tăiată de cuţit, de către Sora, că nu voi spune nimic despre cele întâmplate, că nu voi pomeni numele generalilor Iliescu Dumitru şi Ciobanu Dumitru şi că voi consimţi să fiu trimis în închisoare ca urmare a înscenării puse la cale de către ei. Am fost pus să-mi cer iertare în genunchi generalilor Ciobanu şi Iliescu, sistemului pe care îl reprezintă, Rizea spunând că încă patru ani de putere în care fac ce vor, că se vor ocupa de direcţii speciale secrete ale statului privind integrarea în UE şi structurile euroAtlantice şi că pot să omoare pe oricine fără a fi traşi la răspundere. După care am fost pus să sărut mâna generalului Ciobanu şi pantoful stâng al acestuia după ritualuri mafiote“.
În 2003, pentru meritele deosebite (o parte le-aţi putut citi mai sus), recuperatorul Rizea este avansat la gradul de locotenent-colonel, iar în 2004, primeşte NUP pentru ambele dosare, lucru firesc având în vedere relaţiile lui Gabriel Naghi cu procurorul general Ilie Botoş.
Relaţiile de partid şi de stat care au funcţionat la nesfârşit i-au făcut scăpaţi tot mereu în ultimii ani pe potăile şi jivinele lui Iliescu, nucleul de Mafie personală promovat de bătrânul bolşevic. Specimene ca Voicu, care în loc de limbaj articulat pare a se exprima prin puternice grohăituri, exprimare dobândită în urma unei intense acţiuni de îmbuibare şi a limitării intelectuale, sunt semnificative pentru Epoca Ion Iliescu.
Să sperăm că măcar acum Justiţia le va veni de hac şi potăilor lui Iliescu şi Jivinei senile...
sursa http://www.curentul.ro/
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one