Put some informations about your eshop here (address, contacts etc.)
În Evanghelia după Ioan, citim cum Iisus spune: "Lucraţi, nu pentru mîncarea cea pieritoare, ci pentru mîncarea ce rămîne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului".

Iisus foloseşte comparaţia cu hrana pentru a face să se înţeleagă ce aduce el omenirii. Sînt două feluri de viaţă şi două feluri de hrană: hrana pentru trup, care dă o "viaţă muritoare"... şi hrana pentru suflet, venită din cer, care dă "viaţa veşnică".

Creat de Dumnezeu şi făcut pentru Dumnezeu, omului îi este foame şi sete de Dumnezeu. Nimic în afară de Dumnezeu nu‑l poate satisface pe deplin. Toate felurile de hrană pămîntească lasă fiinţa umană nesăturată. Iisus nu ne invită să dispreţuim "pîinea de toate zilele", ci să dorim şi "pîinea vieţii veşnice".

Iisus nu ne cere să devenim leneşi în "munca" necesară pentru viaţa cetăţii umane însă ar vrea să "lucrăm" cu aceeaşi ardoare pentru a căuta o viaţă care nu va fi muritoare! Spre deosebire de Buddha, Iisus nu invită să suprimăm dorinţele noastre, ci, dimpotrivă, să le amplificăm; nu vă mulţumiţi să doriţi fărîma de viaţă trecătoare, care este a voastră în mod natural, ci mergeţi pînă acolo încît să doriţi o viaţă veşnică şi faceţi ce trebuie pentru aceasta, ca să o trăiţi încă de pe acum!

Preot Cornel Cadar
sursa http://www.evenimentul.ro/
 

De prin presa adunate ( da clik meniu) - 16 - AUGUST - 2010 ARHIVA-CONTINUARE PE - www.selectiipresa1marian.webgarden.ro

 
 

Boc în capcana microfonului

Boc în capcana microfonului
17-feb-2010
Andreea Pora

P

D-L şi guvernul Boc nu au învăţat nimic din nefasta experienţă mediatică a ultimilor doi ani.

Din 22 iulie 2009, preşedintele Barack Obama nu a mai ţinut personal nicio conferinţă de presă la Casa Albă. Motivul, distorsionarea mesajului în momentul prezentării programului reformei în sănătate de către ziariştii acreditaţi. Din tot discursul, jurnaliştii au reţinut şi dezvoltat în presa de a doua zi doar răspunsul la întrebarea referitoare la arestarea lui Henry Louis Gates, profesor de culoare la Harvard şi prieten cu Obama. Spre supărarea presei, preşedintele american a organizat, acum două săptămâni, o întâlnire cu oamenii obişnuiţi pe Youtube, soluţie alternativă şi răspuns la blocajul mediatic de atunci. La revolta Washington Post, Casa Albă a replicat că preşedintele este departe de a ignora sau dispreţui presa, ca dovadă întâlnirile lunare (o masă la restaurant) cu editorii, formatorii de opinie şi şefii principalelor publicaţii şi posturi TV şi radio pe subiecte de politică externă (on the record) şi internă (off the record), plus declaraţiile date „pe picior“ în diferitele deplasări în care este însoţit de ziariştii acreditaţi la Casa Albă.

Soluţia lui Barack Obama nu este o noutate. Au folosit-o mulţi, inclusiv preşedintele Traian Băsescu în campania electorală, care a înţeles că dacă nu caută soluţii alternative la blocajul mediatic şi la distorsionarea mesajului pierde alegerile. Două deosebiri există: purtătorul de cuvânt al lui Barack Obama a continuat să ţină conferinţele săptămânale de la Casa Albă, în timp ce Valeriu Turcan este un personaj invizibil pe scena publică, iar Obama a avut, în general, o presă favorabilă, spre deosebire de Traian Băsescu.

Plecând de aici, mă întreb ce ar trebui să se întâmple sau, mai bine spus, la ce grad de erodare a imaginii vor înţelege guvernanţii noştri că, totuşi, comunicarea este esenţială. Asta, dacă nu vor să-şi scrie cu propria mână necrologul guvernării. Chiar să nu fi învăţat nimic PD-L şi Cabinetul Boc din boicotul mediatic al ultimilor trei ani sau din experienţa altora? Cu o presă care îşi construieşte în continuare ştirile, emisiunile şi talk-show-rile plecând de la concluzia care trebuie trasă, şi nu de la informaţie, adică de la axioma că guvernul şi Emil Boc sunt nişte Hopa-Mitici, capabili doar să distrugă „ţara şi poporul“, membrii Executivului ignoră nu doar soluţiile alternative de comunicare, dar chiar şi pe cele de uz comun.

Premierul nu are un purtător de cuvânt, nu are specialişti pe diferite probleme care să iasă să explice. Nu se are decât pe el însuşi, mereu cu arma la picior şi gura mereu pregătită să dea câte o declaraţie, să prezinte vreun proiect sau să îndruge ceva despre orice. Expunându-se în mod nejustificat, Emil Boc se iluzionează, probabil că, dacă lui Traian Băsescu i-a reuşit fără purtător de cuvânt, o să-i iasă şi lui. A prins gustul camerelor de luat vederi şi al microfoanelor băgăcioase. Mai rău, de atâta mediatizare, de multe ori nici nu-şi mai dă seama ce-i iese pe gură, ca să nu mai spun că există suspiciunea că, în unele cazuri, nici nu înţelege prea bine despre ce vorbeşte (exemplele cu „plafonarea pensiilor“ şi „economiile“ făcute sunt doar ultimele dintr-un lung şir). La fel, ministrul Vlădescu aruncă vorbele cu graţia unui ventriloc, gândindu-se că Andrei Gheorghe, certându-se pentru sânge cu poliţiştii, suplineşte mediatic expertiza şi exactitatea cifrelor. Cât despre Elena Udrea, este neîncăpătoare pentru paginile tabloidelor, memoria reportofoanelor sau articolele de investigaţie. Situaţia este generalizată, iar puţinii purtători de cuvânt sunt stângaci şi timoraţi să nu-şi pună în umbră şefii.

Cabinetul Boc devine astfel prada ideală pentru acea presă decisă nu să informeze, ci să hăcuiască. Este însă vina lui. Prostia se plăteşte. Rezultatul combinaţiei dintre o inexistentă strategie de comunicare şi acele media ostile cu misiune este că guvernul nu răspunde pe cât ar trebui pentru greşelile de fond pe care le face.

Mă întreb ce ar mai rămâne din imaginea Executivului, dacă ar intra în furcile unei prese oneste în totalitatea ei, care să analizeze şi să dezbată în profunzime măsurile luate, şi nu revărsarea necontrolată a declaraţiilor. Până atunci însă, premierul, miniştrii şi parlamentarii ar trebui să stea mai cu folos la muncă şi să-şi arunce în lupta mediatică purtătorii de cuvânt. Adică, fiecare să-şi facă treaba pentru care este plătit şi la care, se presupune, s-ar şi pricepe. //
sursa http://www.revista22.ro/
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one