Put some informations about your eshop here (address, contacts etc.)
În Evanghelia după Ioan, citim cum Iisus spune: "Lucraţi, nu pentru mîncarea cea pieritoare, ci pentru mîncarea ce rămîne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului".

Iisus foloseşte comparaţia cu hrana pentru a face să se înţeleagă ce aduce el omenirii. Sînt două feluri de viaţă şi două feluri de hrană: hrana pentru trup, care dă o "viaţă muritoare"... şi hrana pentru suflet, venită din cer, care dă "viaţa veşnică".

Creat de Dumnezeu şi făcut pentru Dumnezeu, omului îi este foame şi sete de Dumnezeu. Nimic în afară de Dumnezeu nu‑l poate satisface pe deplin. Toate felurile de hrană pămîntească lasă fiinţa umană nesăturată. Iisus nu ne invită să dispreţuim "pîinea de toate zilele", ci să dorim şi "pîinea vieţii veşnice".

Iisus nu ne cere să devenim leneşi în "munca" necesară pentru viaţa cetăţii umane însă ar vrea să "lucrăm" cu aceeaşi ardoare pentru a căuta o viaţă care nu va fi muritoare! Spre deosebire de Buddha, Iisus nu invită să suprimăm dorinţele noastre, ci, dimpotrivă, să le amplificăm; nu vă mulţumiţi să doriţi fărîma de viaţă trecătoare, care este a voastră în mod natural, ci mergeţi pînă acolo încît să doriţi o viaţă veşnică şi faceţi ce trebuie pentru aceasta, ca să o trăiţi încă de pe acum!

Preot Cornel Cadar
sursa http://www.evenimentul.ro/
 

De prin presa adunate ( da clik meniu) - 16 - AUGUST - 2010 ARHIVA-CONTINUARE PE - www.selectiipresa1marian.webgarden.ro

 
 

Nume de cod, „justiţia“

25 martie 2010

Andreea Pora Editorial
Îmi imaginez figurile experţilor şi ale comisarilor europeni la lectura stenogramelor din dosarul Voicu, episodul dialogului dintre judecătorul Costiniu, afaceristul inculpat Căşuneanu şi politicianul PSD. Acel „Să trăiţi! Să trăiţi!“ slugarnic reprezintă adevăratul raport dintre justiţia română şi „reţea“ şi, mai mult ca sigur, va deveni o temă de profundă şi neagră meditaţie pentru Comisie.

Motivul? Se dovedeşte că justiţia, cu excepţia DNA, este parte a reţelei mafiote şi că profunzimea coruperii nu a fost estimată corect nici înainte de aderare, nici ulterior, în timpul anilor de blândă monitorizare. Mai multe rapoarte au vorbit de „parlamentul care blochează“ dosarele grele, de incapacitatea CSM de a se reforma, de lentoarea actului de justiţie, în special în cauzele care vizează marea corupţie, de întârzierea adoptării Codurilor penale sau de presiunile politice puse pe procurorii DNA. Dar niciunul nu a surprins putregaiul care macină magistratura şi poliţia până la cel mai înalt nivel, conexiunile acestora cu lumea politicii, a afacerilor, a interlopilor şi a serviciilor secrete.

Niciun raport nu a pus degetul pe rană şi nu a intuit măcar amploarea, vechimea şi trăinicia „reţelei“, indiferent de numele ei, şi ale cărei vârfuri sunt departe de a fi divulgate, căci, să fim serioşi, Cătălin Voicu este doar un instrument. Capi dei tutti capi sunt în altă parte, prinderea lui Voicu fiind similară cu arestarea doar a şefului dealer-ilor de droguri. În acest context, extrem de importantă va fi susţinerea în continuare a DNA, rămasă, iată, singura verigă slabă, singurul braţ lipsă al caracatiţei. Ar fi de aşteptat ca viitoarele rapoarte ale CE să pună un accent şi mai apăsat pe independenţa procurorilor DNA şi să avertizeze serios clasa politică şi chiar Curtea Constituţională, unde se judecă obiecţiile de neconstituţionalitate ridicate de Adrian Năstase în dosarul „mătuşa Tamara“ şi care vizează exact desfiinţarea DNA.

Dosarul Voicu ar putea reprezenta un punct de cotitură atât în deciziile viitoare ale Comisiei Europene, cât şi pentru justiţia în sine. Dacă procurorii DNA îşi vor face treaba până la capăt şi, mai ales, dacă vor fi lăsaţi să şi-o facă, ar putea fi începutul unei curăţiri în lumea magistraturii. La CSM vor avea loc curând alegeri şi schimbarea din temelii a acestui stabiliment de protejare a magistraţilor corupţi şi incompetenţi ar putea fi un semnal important. În CSM, condus de bună voie şi nesilit de nimeni de o fostă turnătoare a Securităţii, acced printr-un sistem cartelizat cu precădere înalţii magistraţi, adică cei gen Costiniu, Jipa sau Dan Chiujdea, relaţia lui Cătălin Voicu în instituţie. La rândul ei, Înalta Curte de Casaţie i-a repus în funcţie pe magistraţii corupţi sancţionaţi de CSM, tot ea trenează cu anii dosarele de mare corupţie, adică cele vizându-i pe politicienii sau afaceriştii în relaţie cu ei, fără a ajunge la judecata pe fond, şi magistraţii de acolo sunt cei care acceptă, pe bandă rulantă, suspendarea proceselor pe motive de neconstituţionalitate (peste 100 de procese au fost suspendate doar în 2009, fiind trimise la Curtea Constituţională, după spusele lui Daniel Morar).

Există o şansă ca dosarul Voicu să producă cutremurul necesar ruperii acestui cerc. Sper că la Comisia Europeană „corupţia fără corupţi“, adică tergiversarea deciziilor în marile dosare, va fi privită cu ochi mult mai severi după înţelegerea în profunzime a cazului Voicu. Asta ar putea însemna o presiune mai mare pe clasa politică, de exemplu, pentru adoptarea Codurilor penale şi schimbarea legislaţiei vizând CSM. Presiune care ar putea merge până la reactivarea clauzei de salvgardare, că de ridicarea monitorizării nici nu mai poate fi vorba în noul context.

Nu doar evoluţia juridică a dosarului Voicu va atârna în balanţă, ci şi efectele benefice sau nu pentru justiţie ale acestuia. În funcţie de asta, se va putea spune dacă mai există vreo speranţă pentru funcţionarea statului de drept sau dacă „reţeaua“ politico-mafioto–securistică pusă pe şine de Ion Iliescu în decembrie 1990 va rezista şi va funcţiona în continuare. //
sursa http://www.revista22.ro/
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one