Put some informations about your eshop here (address, contacts etc.)
În Evanghelia după Ioan, citim cum Iisus spune: "Lucraţi, nu pentru mîncarea cea pieritoare, ci pentru mîncarea ce rămîne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului".

Iisus foloseşte comparaţia cu hrana pentru a face să se înţeleagă ce aduce el omenirii. Sînt două feluri de viaţă şi două feluri de hrană: hrana pentru trup, care dă o "viaţă muritoare"... şi hrana pentru suflet, venită din cer, care dă "viaţa veşnică".

Creat de Dumnezeu şi făcut pentru Dumnezeu, omului îi este foame şi sete de Dumnezeu. Nimic în afară de Dumnezeu nu‑l poate satisface pe deplin. Toate felurile de hrană pămîntească lasă fiinţa umană nesăturată. Iisus nu ne invită să dispreţuim "pîinea de toate zilele", ci să dorim şi "pîinea vieţii veşnice".

Iisus nu ne cere să devenim leneşi în "munca" necesară pentru viaţa cetăţii umane însă ar vrea să "lucrăm" cu aceeaşi ardoare pentru a căuta o viaţă care nu va fi muritoare! Spre deosebire de Buddha, Iisus nu invită să suprimăm dorinţele noastre, ci, dimpotrivă, să le amplificăm; nu vă mulţumiţi să doriţi fărîma de viaţă trecătoare, care este a voastră în mod natural, ci mergeţi pînă acolo încît să doriţi o viaţă veşnică şi faceţi ce trebuie pentru aceasta, ca să o trăiţi încă de pe acum!

Preot Cornel Cadar
sursa http://www.evenimentul.ro/
 

De prin presa adunate ( da clik meniu) - 16 - AUGUST - 2010 ARHIVA-CONTINUARE PE - www.selectiipresa1marian.webgarden.ro

 
 

Mihai Tănăsescu: „Sistemul actual de pensii nu mai rezistă pe termen lung“

Mihai Tănăsescu: „Sistemul actual de pensii nu mai rezistă pe termen lung“

Fără o reformă rapidă, plata pensiilor va apăsa tot mai greu pe bugetul României.

Din negocierile purtate reiese clar că România are de făcut reforme serioase în domeniul sistemului de pensii, în ceea ce priveşte responsabilitatea fiscală şi în controlul cheltuirii banului public, mai ales la nivel local, afirmă Mihai Tănăsescu. Deşi perspectivele economice sunt mai optimiste, Tănăsescu declară că marele risc pentru ţara noastră ar fi să nu-şi respecte angajamentele.

Ovidiu Nahoi: Domnule Tănăsescu, se vorbeşte despre anumite revizuiri în cadrul acordului cu FMI. Ce înseamnă aceasta, vor fi condiţii noi impuse României?

Mihai Tănăsescu: Nu sunt condiţii noi. Există doar nişte noi termene, nişte măsuri suplimentare care trebuie aprobate pentru a respecta calendarul pe care ni l-am impus. Revizuiri se fac în fiecare trimestru. Un acord este conceput pe nişte principii bine stabilite, iar la fiecare revizuire au loc anumite adaptări în funcţie de ceea ce s-a întâmplat. De aceea, de fiecare dată când există o revizuire, este nevoie de o nouă scrisoare de intenţie, lucru care se va întâmpla şi acum.

Ion M. Ioniţă: Una dintre condiţii este legată, desigur, de adoptarea la termen a legii pensiilor. Dată fiind majoritatea parlamentară existentă, obiectivul pare simplu de îndeplinit, cel puţin la prima vedere.

M.T.: Nu e simplu deloc! Sunt discuţii mari aici. Există o componentă tehnică, dar şi una politică. Aşa cum arată acum sistemul pensiilor în România, dacă nu se ia nicio măsură şi se continuă aşa, până în 2025 vom avea un deficit de 4,3% din PIB, numai pe acest segment. Sistemul actual nu mai poate să funcţioneze, el creează, an de an, deficite. Numai anul acesta, deficitul sistemului de pensii este de 2 miliarde de euro. Aceşti bani se transferă de la bugetul de stat pentru acoperirea deficitului.

E clar că nu se poate susţine pe termen lung. Şi atunci, trebuie să schimbi ceva. Sigur, uneori este mai greu de acceptat, mai greu de aplicat. De aceea, legea pensiilor şi impunerea unei anumite date de adoptare presupun anumite discuţii şi angajamente politice. E un proces complex, care necesită foarte multă muncă şi foarte multă determinare.

O.N.: Vi se pare că există această determinare?

M.T.: Există. dar această lege a pensiilor trebuie văzută şi de Comisia Europeană şi de Fondul Monetar înainte de adoptare. Legea trebuie să respecte nişte cerinţe, cum ar fi o reducere graduală a acestui deficit al sistemului de pensii.

I.M.I.: Care ar fi căile de reducere a deficitului?

M.T.: N-am intrat în amănuntul legii, deocamdată discutăm partea legată de definitivarea ei. Sunt mai multe soluţii, una ar fi mărirea vârstei de pensionare. Încă nu am intrat în detalii, dar este clar că aceste lucruri trebuie discutate în perioada imediat următoare, după ce pleacă Misiunea FMI, cu toţi factorii de aici şi sigur, în videoconferinţe cu Fondul, dar cu Bruxelles-ul.

I.M.I.: Vi se pare sustenabilă acea promisiune de a majora punctul de pensie la 45% din salariul mediu brut?

M.T.: Din punct de vedere social, este un lucru care ar trebui să se întâmple. Din punct de vedere al sustenabilităţii, nu ştiu dacă este posibil. Trebuie să se găsească un echilibru. Între dorinţă şi putinţă - îmi cer scuze că folosesc aceste cuvinte - există o distanţă mare şi atunci trebuie să vezi cum le echilibrezi.

O.N.: Ce va însemna restructurarea cheltuielilor bugetare?

M.T.: Avem astăzi în România o pondere a cheltuielilor de personal în Produsul Intern Brut de aproximativ 9,2%. Am plecat de la 4,8, în 2004. În cinci ani de zile aproape s-au dublat aceste cheltuieli. A crescut numărul de oameni din administraţia centrală şi locală şi a mai fost o creştere rapidă a salariilor, mult peste productivitate. Creşterea medie a fost de 15% pe an. Există acum un angajament de reducere a acestor cheltuieli în mod gradual. Pentru anul acesta, reducerea propusă este de 0,6% din PIB. Trebuie văzut, pe fiecare segment, cum se va ajunge la acest lucru.

Se va redacta o nouă scrisoare de intenţie în care urmează spunem ce trebuie să facem în 2010, pe arie fiscală şi pe arie monetară. Pe arie fiscală, se va discuta despre modul în care ţinta de 5,9% pentru deficitul bugetar va fi împărţită trimestrial, în aşa fel încât să se acomodeze încasarea veniturilor cu efectuarea cheltuielilor. Vor fi stabilite şi termenele pentru aprobarea legii pensiilor, a legii responsabilităţii fiscale şi a legii privind îmbunătăţirea finanţelor la nivelul comunităţilor locale. Pe partea monetară, obiectivul final este o ţintă de inflaţie pe care o vom stabili pentru sfârşitul anului 2010, astfel încât să păstrăm echilibrul între inflaţie si rata de schimb".

„Am trecut hopul, putem intra în normalitate"

O.N.: Ce semnale a dat Guvernul către FMI? Vă întreb pentru că au fost unii miniştri care au anunţat 100.000 de posturi, alţii 200.000. Apoi a venit prim-ministrul şi a spus că încă nu e nimic stabilit.

M.T.: Noi am discutat doar că reducerea trebuie să fie în acest an de 0,6% din PIB. Cum va ajunge Guvernul la această cifră, e problema lui.

I.M.I.: Este timp pentru a se face această reducere anul acesta?

M.T.: Este timp. Este vorba despre o reducere de aproximativ 700 de milioane de euro. Discuţiile vor avea loc săptămâna aceasta la Ministerul Muncii.

O.N.: Este ultima dată când se va accepta ca o parte din tranşele împrumutului să meargă direct către buget. Asta nu va crea României o problemă în plus, în partea a doua a anului?

M.T.: Să pornim de la început. În martie-aprilie anul trecut, când am început acest acord, am spus că vom merge pe o anumită sumă de bani pentru a finanţa deficitul de cont curent, care era foarte mare. Pe parcursul execuţiei bugetare, am văzut că în trimestrul IV al anului trecut Guvernul a avut o mare o dificultate în atragerea resurselor financiare.

Şi atunci, într-un mod excepţional, s-a luat decizia, nu numai pentru România, ci pentru mai multe ţări, ca o parte din banii care mergeau de obicei pentru acoperirea balanţei de plăţi externe să fie dirijaţi către Trezorerie, pentru acoperirea deficitului bugetar. În mod excepţional, Board-ul director al FMI, din care fac parte, a aprobat această clemenţă. Jumătate din suma de 2,3 miliarde de euro, care urmează să fie primită, va merge la bugetul de stat, la Trezorerie.

I.M.I.: Problema este dacă România poate rămâne stabilă şi fără această clemenţă din partea FMI, cum i-aţi spus dumneavoastră.

M.T.: Din analiza modului de finanţare pe 2010, am constatat că fluxurile financiare către România se vor mai relaxa, accesul la credite va fi mai uşor. Plecând de la această analiză, ne dăm seama că există această posibilitate ca finanţarea deficitului să se poată face prin împrumuturi pe plan extern sau intern, nu în condiţii foarte împovărătoare. A trecut hopul, se poate intra în normalitate.

Probleme cu managerii

I.M.I.: Este posibil ca România să nu mai apeleze la toate tranşele de împrumut de la FMI?

M.T.: E o posibilitate, dacă evoluţia economică o va arăta. Acordul va consta, în acest caz, doar în supraveghere, fără ca România să mai tragă şi bani.

O.N.: Nu vă îngrijorează nivelul datoriei externe?

M.T.: Nu atât nivelul datoriei mă îngrijorează, cât viteza cu care a crescut în ultima perioadă. Vă dau doar un exemplu. Dacă la sfârşitul lui 2004 datoria reprezenta 13%-14% din PIB, acum ea s-a dublat la 28-29%. Sigur, suntem sub limita de 60%, cerută de Uniunea Europeană. Acum, datoria este sustenabilă, dar dacă se va continua la fel în următorii 10-15 ani, probabil că vom avea o problemă.

De aceea cred că trebuie să drămuim acest avantaj al nivelului mai redus al îndatorării. Dar, în acelaşi timp, este necesară şi dezvoltarea. Cred că datoria trebuie să rămână la un nivel care să nu depăşească 30-35% din PIB.

I.M.I.: Am făcut tranziţia, acum economia privată produce peste 70% din PIB. Adoptarea unor modele nesustenabile ale dezvoltării economice nu este şi o problemă a clasei manageriale, nu numai a clasei politice?

M.T.: Absolut! Este o slabă pregătire managerială, este o slabă aplecare către ceea ce cere piaţa. Sunt foarte puţini manageri români care merg către un tip de atitudine proactiv. Este şi o chestiune de mentalitate. Şi aici, desigur, ajungem la sistemul educaţional, care formează această mentalitate.

„Cresc exporturile, dar există riscul şomajului"

I.M.I.: Ce s-a schimbat în economia României de la precedentul nostru interviu, din septembrie anul trecut?

M.T.: Perspectiva este îmbunătăţită. Sigur, atunci era şi problema alegerilor, care au creat multă emoţie. Acum există un tip de stabilitate politică şi lucrurile se văd mai bine. Anul acesta va fi o timidă creştere economică. Există o relaxare a pieţei financiare, care va face ca economia reală să aibă un acces sporit la creditare.

O.N.: De unde vine această reluare a creşterii? S-a schimbat ceva în modelul nostru economic sau reluăm obiceiurile vechi?

M.T.: Analiza efectuată arată că există două segmente. Primul, exporturile care au crescut de la lună la lună, începând din octombrie. În al doilea rând, consumul chiar este mult redus faţă de anii trecuţi, rămâne o constantă. Există şi un risc: accentuarea şomajului. Sunt voci şi analize care afirmă că anul acesta creşterea ar putea fi chiar de 1,5%.

I.M.I.: Cât ne influenţează situaţii precum cea din Ucraina sau din Grecia?

M.T.: Evenimentele regionale au un tip de influenţă. În special pe rata de schimb. E adevărat că intrările de capital în România s-au accentuat, ceea ce a făcut ca rata de schimb să aibă o tendinţă de apreciere. Totuşi, trebuie să fim foarte atenţi ca această apreciere să nu-ţi creeze probleme de competitivitate. Ucraina şi Grecia sunt într-o situaţie dificilă în momentul de faţă.

Dar România este decuplată de problema aceasta. Sigur, avem o componentă bancară grecească importantă în România, dar vă pot spune că aceste bănci au avut un comportament foarte pozitiv. Şi aceste bănci au venit cu suplimentări, cu capital, au o poziţie foarte puternică din punctul de vedere al solidităţii, al capitalizării, al profitabilităţii. Nu văd nicio problemă din acest punct de vedere.

O.N.: Sunteţi foarte optimist.

M.T.: Nu, vă descriu o situaţie de fapt, ceea ce se întâmplă în momentul de faţă. Dar s-a ajuns aici printr-o muncă foarte serioasă. S-a discutat în fiecare zi cu băncile şi aici Banca Naţională a avut un rol determinant.

Testul Adevărului

Atenţie la bugetele locale!

1 Finanţele locale . În reformele structurale, foarte importantă este legea privind comunităţile locale, fiindcă aici este vorba de arieratele acumulate şi de o normare a tipului de cheltuieli la nivel local. Acesta este un domeniu mai puţin controlat şi nu trebuie să aibă loc excese. Am spus odată că multe dintre aceste cheltuieli trebuie să fie mai puţin în beneficiul constructorului şi mai mult în beneficiul comunităţii. Mesajul meu a fost ca aceşti bani să fie folosiţi mai mult pentru serviciul public.

2 Riscurile anului 2010. Cred că riscul cel mai important în momentul de faţă este legat tocmai de implementarea acestor măsuri structurale, a bugetului, de urmărirea modului în care evoluează deficitul pe anul în curs, dar şi a modului în care colectivităţile locale se situează faţă de subvenţiile pe care le primesc de la stat. La fel și întreprinderile de stat care primesc subvenţii. Toate aceste lucruri care au fost deja stabilite şi riscul major este ca ele să nu fie urmărite. Atunci pot apărea derapaje.

3 Efecte globale ale crizei. Criza a pornit de la un tip de atitudine a sistemului bancar, care a creat aceste baloane de săpun imense. Lăcomie, da. Nu e refăcut sistemul bancar la ora actuală. Este îmbunătăţit faţă de august 2007, când a început nebunia, dar nu în totalitate. Mai sunt active neasanate, se mai găsesc active toxice din când în când. Probabil, va mai dura un an - doi până când sistemul bancar va avea acelaşi tip de atitudine pe care l-a avut înainte de criză.

4 Noul FMI. Acum este o altă instituţie, este noul FMI, cum îl numesc eu. Odată cu declanşarea crizei, a devenit clar că instituţia nu mai putea rămâne ancorată în condiţionalităţi fixe, poate inflexibile, în orice caz, criticate de multe ţări ale lumii. Odată cu venirea la conducere a lui Dominique Strauss-Kahn, FMI s-a adaptat mult mai mult condiţiilor fiecărei ţări. Sigur, cu respectarea principiilor de disciplină şi stabilitate financiară. FMI a devenit o instituţia proactivă în ajutorarea statelor lovite de criză.
sursa http://adevarul.ro/
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one