Put some informations about your eshop here (address, contacts etc.)
În Evanghelia după Ioan, citim cum Iisus spune: "Lucraţi, nu pentru mîncarea cea pieritoare, ci pentru mîncarea ce rămîne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului".

Iisus foloseşte comparaţia cu hrana pentru a face să se înţeleagă ce aduce el omenirii. Sînt două feluri de viaţă şi două feluri de hrană: hrana pentru trup, care dă o "viaţă muritoare"... şi hrana pentru suflet, venită din cer, care dă "viaţa veşnică".

Creat de Dumnezeu şi făcut pentru Dumnezeu, omului îi este foame şi sete de Dumnezeu. Nimic în afară de Dumnezeu nu‑l poate satisface pe deplin. Toate felurile de hrană pămîntească lasă fiinţa umană nesăturată. Iisus nu ne invită să dispreţuim "pîinea de toate zilele", ci să dorim şi "pîinea vieţii veşnice".

Iisus nu ne cere să devenim leneşi în "munca" necesară pentru viaţa cetăţii umane însă ar vrea să "lucrăm" cu aceeaşi ardoare pentru a căuta o viaţă care nu va fi muritoare! Spre deosebire de Buddha, Iisus nu invită să suprimăm dorinţele noastre, ci, dimpotrivă, să le amplificăm; nu vă mulţumiţi să doriţi fărîma de viaţă trecătoare, care este a voastră în mod natural, ci mergeţi pînă acolo încît să doriţi o viaţă veşnică şi faceţi ce trebuie pentru aceasta, ca să o trăiţi încă de pe acum!

Preot Cornel Cadar
sursa http://www.evenimentul.ro/
 

De prin presa adunate ( da clik meniu) - 16 - AUGUST - 2010 ARHIVA-CONTINUARE PE - www.selectiipresa1marian.webgarden.ro

 
 

De ce mizează DNA pe ascultarea telefoanelor

23 martie 2010

De cinci ani de când Direcţia Naţională Antico rupţie este condusă de procurorul Daniel Morar, politicienii nu mai dorm bine. Clubul parlamentarilor care ar vrea să scape de el este din ce în ce mai mare şi este reprezentativ pentru toate partidele. De altfel, menţinerea sa în fruntea procuraturii anticorupţie se datorează mai curând presiunilor venite de la Bruxelles decât dorinţei de reformare a Bucureştiului.
În zilele următoare va fi dat publicităţii raportul inte rimar de monitorizare pe justiţie făcut de experţii Comisi ei Eu ro pene. Este util acest mecanism?
D.M. Da, pentru că în ultimii ani, acest mecanism de moni torizare, în afară de faptul că a făcut o radiografie destul de exactă sistemului judiciar, a însemnat şi un stimul pentru reformă.

Ar fi bine ca acest mecanism de monitorizare a justiţiei autoh tone de către Comisia Europeană să continue?

D.M. Aşteptăm să vedem ce propun în continuare experţii europeni.

Care ar fi argumentele care pledează pentru ridicarea monitorizării justiţiei româneşti şi care pentru menţinerea supravegherii?

D.M. Ar fi util dacă ne uităm la ceea ce s-a întâmplat în urmă. Experţii UE au determinat anumite schimbări prin propunerile pe care le-au făcut: au susţinut nevoia de modificare a unor legi, au pledat pentru un cadru anti-corupţie stabil, pentru existenţa instituţiilor anticorupţie care să se concentreze pe corupţia me die şi mare, au explicat de ce statul român trebuie să se aplece şi asupra micii corupţii. România a fost astfel nevoită să urmeze aceste direcţii. Exceptând unele modificări de legislaţie, celelalte sugestii au fost puse în aplicare.

În aceste condiţii, n-ar mai fi utilă monitorizarea României?

D.M. Vedeţi reacţiile oamenilor politici şi ale Guvernului, care spun că o Românie aflată sub monitorizare nu se poate compara ca o ţară cu drepturi depline în interiorul UE.

Există, poate, în rândurile politicienilor şi alte interese pentru ridicarea monitorizării...

D.M. Cum ar fi?

Există atâtea legi care ar trebui schimbate, după cum arată şi rapoartele Comisiei Europene, fiindcă parlamentarii sunt interesaţi să treneze dosarele de mare corupţie.

D.M. E deranjant că aceste legi nu se schimbă şi aş vrea să vă dau exemplul Legii Curţii Constituţionale. Deşi există o recomandare a Comisiei Europene, deşi Ministerul Justiţiei, Gu vernul şi chiar Curtea Con sti tuţională declară că e nece sară schimbarea acestei legi ast fel încât să nu se mai suspen de procesele pe fond o dată cu ridicarea unei excepţii de neconsti tuţionalitate, totuşi un pro iect de modificare a legii a fost respins în Parlament. Este mijlo cul cel mai utilizat de inculpaţi de a lungi durata proceselor, mai ales de inculpaţii cu o anumită pre gătire şi cu o anumită poziţie publică.

100 de dosare de mare corupţie, blocate la Curtea Constituţională

Aveţi o statistică?

D.M. În aproape toate dosarele DNA ajunse în instanţă, în care sunt vizaţi parlamentari, miniştri, foşti miniştri, secretari de stat, se ridică excepţii de neconstituţionalitate, ceea ce nu se întâmplă frecvent în celelalte dosare. În cursul anului 2009 au fost circa 100 dosare în care s-au ridicat asemenea excepţii.

Adică în toate cazurile de mare corupţie inculpaţii folosesc ter tipul apelării la Curtea Constituţională.

D.M. Da, şi e ironic pentru că tocmai aceia care au votat aceste legi, odată ajunşi în postura de inculpaţi în aceste dosare penale, să ridice excepţii acuzând că o lege sau alta este neconstituţională.

Dacă parlamentarii nu vor să schimbe Legea Curţii Constituţionale, cum vedeţi deblocarea proceselor de mare corupţie?

D.M. Sper ca până la urmă să se schimbe, fiindcă altfel dura ta dintre momentul sesizării instan ţei de fond şi cel al hotărârii judecătoreşti definitive va fi tot mai mare.

Cât ar trebui să dureze un proces de mare corupţie?

D.M. Trei ani ar trebui să fie un termen rezonabil. Problema e că deseori, după trei ani, nu avem nici măcar un început de cercetare judecătorească.

S-ar putea limita printr-o lege termenul unui proces de mare corupţie?

D.M. O lege care să sune chiar aşa nu poate fi adoptată, fiindcă un judecător nu poate fi obligat să soluţioneze un dosar într‑un timp limitat, dar se pot da termene până la care judecătorul să citeas că rechizitoriul. În momentul în care este citit actul de sesizare, ju decătorul a intrat pe fondul cau zei, adică începe să audieze martori, inculpaţi şi demarează cercetarea judecă torească. În condiţiile actualei legi, nefiind stabilit un asemenea termen, s-a ajuns la situaţia în care, după 2-3 ani, să nu se fi început judecata propriu zisă.

De ce ar trebui arestat senatorul Cătălin Voicu ?

D.M. Nu vreau să discut cazul concret.

Reprezintă un pericol public?

D.M. V-am spus, nu fac nici o referire la acest caz.

Vă temeţi de influenţarea martorilor?

D.M. Nu doresc să discut.

Procurorii anticorupţie i-au interzis senatorului Voicu să ia legătura cu deputatul PSD Viorel Hrebenciuc şi cu primarul Marian Vanghelie. De ce?

D.M. Nu discut cazuri concrete.

Cei doi au dosare la DNA sau procurorii au început cercetări împotriva lor?

D.M. Nu vă răspund.

Ce fel de presiuni există asupra DNA?

D.M. Presiuni în sensul clasic nu există. Există însă presiunea discutării excesive a unor cazuri în mass-media. Există probabil şi presiunea declaraţiilor făcute de cei cercetaţi, care în anumite cazuri sunt oameni politici, oameni cu funcţii importante, dar sunt presiuni cărora le putem face faţă.

În ce măsură informaţiile venite de la SRI duc la rezolvarea unor cazuri de mare corupţie?

D.M. Aproximativ 10% din dosa rele cu care este sesizat un pro cu ror din România ajung în instan ţă, în rest sunt soluţii de netrimitere în judecată, adică informaţiile iniţiale nu se confirmă; sesizările care vin de la serviciile de infor maţii nu fac excepţie.

Există cazuri de mare corupţie pe care le-aţi depistat cu ajutorul serviciilor? Câte?

D.M. Nu există o asemenea evi den ţă în sistemul Ministerului Public. Ce pot să vă spun e că, în acest moment, pe rolul instanţelor de judecată sunt aproximativ 40 de dosare pe care DNA le consideră de mare corupţie, 20 cu foşti şi actuali parlamentari, iar restul cu secre tari de stat, aleşi locali sau cu directori de companii naţionale.

Şeful SRI a sugerat într-un inter viu pentru România liberă că în această perioadă de criză se pro fită economic de slăbiciunile statului. Cercetările procurorilor anticorupţie confirmă această ipoteză?

D.M. Mita, luarea de mită, frauda fiscală sunt modalităţile cele mai simple de îmbogăţire. În momente grele de criză economică, sigur că vedem că avem mai multe dosare, sau cel puţin mai multe sesizări în zona faptelor de evaziune fiscală.

În România nu e nevoie de un tribunal anticorupţie

În perioada campaniei electorale DNA a fost mai puţin activă. Aţi avut unele reţineri?

D.M. În mod normal n-ar trebui ca activitatea unui procuror să depindă de perioada de campanie electorală; fiecare procuror îşi gestionează propriile cauze şi stabileşte programul audierilor. Nu a fost nici o strategie a instituţiei şi fiecare şi-a programat activităţile de urmărire penală cum a crezut, însă şi procurorii de caz văd că dosarele cu oameni publici suscită interesul şi văd că, în urma instrumentării unor asemenea dosare, acuzaţiile apar oricum, indiferent dacă este sau nu campanie electorală.

Totuşi, dacă DNA ar fi ieşit cu un dosar de mare corupţie pe numele unui politician, instituţia ar fi fost acuzată de partidul ace lui politician că se amestecă în campania electorală. Din acest punct de vedere justificaţi tăcerea DNA în campania electorală?

D.M. Am fi fost acuzaţi că am manevra într-un fel sau altul votul popular, deşi nu acesta este rolul unui dosar penal şi nici nu se întâmplă neapărat aşa.

Acum doi ani, de pildă, am văzut cum o persoană arestată a fost aleasă parlamentar, deci iată cum un dosar nu a influenţat alegerile.

Liberalul Virgil Pop.

D.M. Aşadar, există o diferenţă destul de mare între acuzaţiile care se aduc instituţiei, că influenţează agenda publică, de pildă, şi ceea ce se întâmplă în fapt.

Care e venitul mediu lunar al unui procuror anticorupţie?

D.M. În funcţie de vechime, apro xi mativ 6.000-7.000 de lei, în medie.

De anul acesta OLAF, Oficiul European de Luptă Anti-Fraudă, instituie un mecanism direct de raportare a fraudelor. Câte dosare legate de fraudarea fondurilor europene a făcut DNA? Vă încurcă această idee?

D.M. Anul trecut au fost soluţio nate 23 de dosare prin care au fost trimişi în judecată 46 de inculpaţi, prejudiciile aduse bugetului UE fiind de peste 7 milioane euro şi 1,5 milioane lei. Indiferent cine face sesizarea, competenţa de a efectua urmărirea penală aparţine exclusiv DNA, prin urmare, e doar o problemă de traseu.

Marile dosare de corupţie sunt tergiversate în justiţie. Ar fi ne ce sar un tribunal special anticorupţie?

D.M. Problema care s-a pus este cea a completelor specializate.

Un tribunal după modelul celui italian antimafia nu ar fi mai eficient?

D.M. Competenţa pentru dosarele de mare corupţie aparţine, de fapt, unei singure instanţe: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dar Înalta Curte are şi alte competenţe, care nu o lasă să se concentreze doar asupra cauzelor de mare corupţie

D.M. Orice instituţie specializată naşte discuţii, se poate rezolva acest lucru în sistemul clasic. Problema nu e că nu avem un tribunal specializat anticorupţie.

Dar care e problema?

D.M. Problema e că se exa ge rează cu invocarea excep ţii lor de procedură sau de ne con-stituţionalitate şi că judecătorii sunt foarte încărcaţi. Sunt jude-cători care dau anual soluţii în 500 de dosare, ceea ce înseamnă că un judecător trebuie să motiveze lunar 50 de dosare.

Ascultările telefonice demonstrează clar vinovăţia

În ce situaţii cere DNA mandate de ascultare sau de urmărire operativă?

D.M. Atunci când e necesar să probăm o anumită faptă penală. Cazurile de corupţie sunt greu de dovedit, fiindcă e vorba despre două persoane, una care dă mită şi alta care ia. Nici unul dintre ei nu are interesul să denunţe fapta penală, de aceea procurorul are nevoie de interceptări.

Mulţi dintre criticii DNA susţin că majoritatea probelor pe care le folosesc procurorii anticorupţie provin din ascultări telefonice.

D.M. Nu văd de ce critică acest lucru, fiindcă în sistemul american nu există dosar de corupţie care să nu aibă ca mijloc principal de probă interceptarea. Astfel de probe pot demonstra mai clar dacă o persoană e vinovată, în timp ce martorii se mai răzgândesc. Martorii sunt uneori părtinitori, de aceea avem şi dosare pentru mărturie mincinoasă.

Numărul mai mare de inculpaţi înregistrat în 2009 de DNA demonstrează implicit o creştere a corupţiei ?

D.M. Fenomenul corupţiei nu regresează. Din moment ce numă rul persoanelor condamnate creşte, înseamnă că nu s-au produs schimbări importante în mentalitatea oamenilor.

Adică nu le e frică de DNA?

D.M. Cert este că numărul faptelor de corupţie constatate nu scade.

De fapt, politicienilor le e frică de DNA, doar au încercat de mai multe ori să vă dea la o parte.

D.M. Important e că în acest moment nu mai trăieşte nimeni cu sentimentul impunităţii. Rămâne de văzut dacă acest lucru le schimbă şi atitudinea.

Procedurile împotriva lui Adrian Năstase durează de 5 ani. Cât timp credeţi că le va mai lua instanţelor?

D.M. Cine ştie? Ceea ce pot constata este că din nou s-au ridicat excepţii de neconstituţionalitate în aceste dosare.

De ce s-au oprit dosarele europarlamentarului Gigi Becali?

D.M. Dosarul „Valiza" e în instanţă de peste un an.

Şi cel privind schimburile de terenuri cu MapN?

D.M. E încă la DNA.

E de mult timp în lucru la procurorii anticorupţie?

D.M. Da, de foarte mult timp, dar a venit târziu la noi, după ce a stat la secţiile militare, sperăm să-l terminăm în acest an.

DANIEL MORAR

2005 Devine la 39 de ani procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

1992-2005 Procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

1990-1992 Procuror stagiar, Procuratura Locală Târgu-Mureş.

1986-1990 Facultatea de Drept „Babeş-Bolyai", Cluj-Napoca, media de absolvire 9,84.

Fenomenul corupţiei nu regresează."

Interceptarea poate demonstra mai clar dacă o persoană e vinovată, în timp ce martorii se mai răzgândesc."


Mecanismul de monitorizare a făcut o radiografie destul de exactă a sistemului judiciar şi a fost un stimul pentru reformă."
sursa http://www.romanialibera.ro/
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one