Put some informations about your eshop here (address, contacts etc.)
În Evanghelia după Ioan, citim cum Iisus spune: "Lucraţi, nu pentru mîncarea cea pieritoare, ci pentru mîncarea ce rămîne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului".

Iisus foloseşte comparaţia cu hrana pentru a face să se înţeleagă ce aduce el omenirii. Sînt două feluri de viaţă şi două feluri de hrană: hrana pentru trup, care dă o "viaţă muritoare"... şi hrana pentru suflet, venită din cer, care dă "viaţa veşnică".

Creat de Dumnezeu şi făcut pentru Dumnezeu, omului îi este foame şi sete de Dumnezeu. Nimic în afară de Dumnezeu nu‑l poate satisface pe deplin. Toate felurile de hrană pămîntească lasă fiinţa umană nesăturată. Iisus nu ne invită să dispreţuim "pîinea de toate zilele", ci să dorim şi "pîinea vieţii veşnice".

Iisus nu ne cere să devenim leneşi în "munca" necesară pentru viaţa cetăţii umane însă ar vrea să "lucrăm" cu aceeaşi ardoare pentru a căuta o viaţă care nu va fi muritoare! Spre deosebire de Buddha, Iisus nu invită să suprimăm dorinţele noastre, ci, dimpotrivă, să le amplificăm; nu vă mulţumiţi să doriţi fărîma de viaţă trecătoare, care este a voastră în mod natural, ci mergeţi pînă acolo încît să doriţi o viaţă veşnică şi faceţi ce trebuie pentru aceasta, ca să o trăiţi încă de pe acum!

Preot Cornel Cadar
sursa http://www.evenimentul.ro/
 

De prin presa adunate ( da clik meniu) - 16 - AUGUST - 2010 ARHIVA-CONTINUARE PE - www.selectiipresa1marian.webgarden.ro

 
 

Avocaţii români au undă verde în statele UE

20 iulie 2010

Autor: Oana Crăciun
Cu excepţia Greciei şi a Luxemburgului, apărătorii români pot oferi consultanţă sau pot pleda în instanţele din toate celelalte state de pe Bătrânul Continent.

Avocaţii români pot pleda liber în majoritatea statelor europene, inclusiv în Portugalia - care a decis, la sfârşitul lunii trecute, să recunoască, prin lege, calificările obţinute de apărători în România.

Mai există încă două excepţii: Grecia şi Luxemburg, care refuză să transpună în legislaţia proprie directiva care obligă statele Uniunii Europene (UE) să recunoască reciproc profesia de avocat. Asta, deşi ar fi trebuit să îndeplinească această obligaţie încă de la 1 ianuarie 2007, când România a aderat la UE. Atunci, atât românii, cât şi bulgarii ar fi trebuit să primească dreptul de a profesa liber avocatura oriunde în Uniune.

La finele acelui an însă, 22 dintre cele 27 de state membre UE nu aveau legi naţionale prin care să le recunoască apărătorilor români şi bulgari dreptul de a profesa liber.

Chemate în judecată de Comisia Europeană

Ca atare, Comisia Europeană le-a chemat în faţa Curţii Europene de Justiţie. Motivul: "Nu au asigurat punerea în aplicare a actelor cu putere de lege şi actelor administrative necesare pentru a se conforma directivei Comisiei Europene", după cum au explicat re prezentanţii Departamentul pentru Afaceri Europene (DAE) al guvernului.

Potrivit acestora, "12 cazuri au fost clasate în fază precontencioasă, în timp ce, pentru 10 dintre ele, a fost sesizată Curtea de Justiţie". Urmarea: cinci cazuri au fost radiate deoarece statele membre s-au conformat, iar cinci ţări au fost condamnate: Franţa, Luxemburg, Portugalia, Belgia şi Grecia".

Între timp, Franţa şi Belgia au adoptat şi ele legile naţionale necesare recunoaşterii specializării de avocat obţinută în România, urmate acum de Portugalia. Aşa că, "în prezent, singurele state membre împotriva cărora Comisia Europeană continuă procedurile sunt Grecia şi Luxemburg", explică oficialii DAE. Aceştia susţin că cele două state riscă penalizări financiare din partea forurilor europene pentru că nu s-au conformat şi nu au aplicat directiva Comisiei de la 1 ianuarie 2007.

Oricum - au explicat specialiştii - în cazul în care sunt nevoiţi să pledeze în procese în cele două state, iar instanţele de acolo sunt reticente, avocaţii români pot invoca directiva într-un eventual proces la Curtea Europeană împotriva ţărilor respective.

MIGRAŢIE ÎN SENS INVERS

Avocaţii străini, mai mobili decât cei autohtoni

Teoretic, arată specialiştii - avocaţii români pot presta servicii în orice stat membru al UE, chiar dacă nu toate au legi implementate în acest sens.

În plus, "în cazul în care nu pot realiza în practică acest lucru, se pot prevala în faţa instanţelor din statul membru în cauză de efectul direct al directivei, dacă termenul de transpunere a expirat (în acest caz termenul a fost 1 ianuarie 2007) sau dacă transpunerea în legislaţia naţională a statului membru respectiv este incompletă şi/sau incorectă", a explicat purtătorul de cuvânt al DAE, Alexandru Dranca.

Adică, în cazul în care un angajator din Grecia sau Luxemburg nu îi permite unui avocat român să profeseze motivând nerecunoaşterea calificării obţinute în România, acesta din urmă îl poate da în judecată, a detaliat acesta.

Pentru a profesa într-un alt stat UE, avocaţii români trebuie însă să se înregistreze la autorităţile competente din ţaragazdă. În plus, sunt obligaţi să presteze aceleaşi activităţi profesionale ca şi avocaţii din ţara respectivă. "Avocatul poate acorda consultanţă cu privire la dreptul din statul de domiciliu sau cu privire la dreptul din statul gazdă, precum şi cu privire la dreptul comunitar şi internaţional", adaugă oficialii DAE.

Asimilaţi după trei ani

Mai mult, după exercitarea efectivă şi legală a activităţii pentru o perioadă neîntreruptă de trei ani în statul gazdă, avocatul român poate fi integrat complet în breasla apărătorilor de acolo.

"Totuşi, dacă o astfel de activitate nu include dreptul statului- gazdă sau dreptul comunitar, avocaţii pot fi obligaţi să susţină un test de aptitudini care se limitează la legea de procedură şi regulile de conduită profesională ale statului-gazdă", mai spun aceştia. Oricum, avocaţii români "se supun normelor de conduită profesională şi procedurilor disciplinare din statul -gazdă", conchid specialiştii.

Tendinţa pare să fie mai degrabă inversă faţă de alte domenii, unde s-a înregistrat un interes masiv al românilor de a emigra în alte state UE, susţine vicepreşedintele Uniunii Naţionale a Barourilor din România (UNBR), Ionel Haşotti. "Balanţa înclină în favoarea avocaţilor străini. Au venit mai mulţi avocaţi străini în România, şi nu invers", adaugă acesta.

Tinerii avocaţi, dornici de migraţie

Cu toate acestea, Haşotti admite că a observat în ultima vreme o creştere a interesului avocaţilor autohtoni pentru pieţele europene.

"Încep să fie din ce în ce mai multe cazuri de avocaţi tineri, care decid să meargă să profeseze în alte state, în special din Europa de Est. Noi le eliberăm certificatele pentru a le fi recunoscute studiile. Oricum, cei mai mulţi merg afară pentru a acorda consultanţă în drept comunitar şi românesc, şi mai puţini sunt avocaţi pledanţi", explică Ionel Haşotti.

Vicepreşedintele UNBR susţine că, de cele mai multe ori, aceşti tineri sunt "racolaţi" de firme de avocatură româneşti care îşi deschid birouri în străinătate, dând ca exemplu ţări precum Albania, Ucraina sau Belarus.

IMPEDIMENTE

Engleza juridică, obligatorie

Vicepreşedintele UNBR, Ionel Haşotti, ridică şi o problemă cu care s-ar putea confrunta avocaţii români care vor să emigreze într-un alt stat european: "engleza juridică".

"Limba de comunicare juridică, cu excepţia Franţei, este engleza, inclusiv în ţările slave. Aşa că, apărătorii care emigrează trebuie să cunoască engleza juridică, ce poate fi considerată chiar o altă limbă, deoarece sunt termeni foarte specifici. Iar problema e că la noi nu prea se studiază intens engleza juridică în facultăţile de profil. Eu aş introduce un astfel de curs în toţi anii de facultate. Ar trebui studiate intensiv engleza, franceza, dar şi spaniola, care se cere din ce în ce mai mult. De regulă, un avocat european ştie mai multe limbi străine, pentru că la ei se pune accent pe aşa ceva, dar un avocat român trebuie să obţină pe cont propriu un certificat de la Cambridge sau Oxford, dacă vrea să profeseze în UE", explică Haşotti.
sursa :http://www.evz.ro/
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one