Put some informations about your eshop here (address, contacts etc.)
În Evanghelia după Ioan, citim cum Iisus spune: "Lucraţi, nu pentru mîncarea cea pieritoare, ci pentru mîncarea ce rămîne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului".

Iisus foloseşte comparaţia cu hrana pentru a face să se înţeleagă ce aduce el omenirii. Sînt două feluri de viaţă şi două feluri de hrană: hrana pentru trup, care dă o "viaţă muritoare"... şi hrana pentru suflet, venită din cer, care dă "viaţa veşnică".

Creat de Dumnezeu şi făcut pentru Dumnezeu, omului îi este foame şi sete de Dumnezeu. Nimic în afară de Dumnezeu nu‑l poate satisface pe deplin. Toate felurile de hrană pămîntească lasă fiinţa umană nesăturată. Iisus nu ne invită să dispreţuim "pîinea de toate zilele", ci să dorim şi "pîinea vieţii veşnice".

Iisus nu ne cere să devenim leneşi în "munca" necesară pentru viaţa cetăţii umane însă ar vrea să "lucrăm" cu aceeaşi ardoare pentru a căuta o viaţă care nu va fi muritoare! Spre deosebire de Buddha, Iisus nu invită să suprimăm dorinţele noastre, ci, dimpotrivă, să le amplificăm; nu vă mulţumiţi să doriţi fărîma de viaţă trecătoare, care este a voastră în mod natural, ci mergeţi pînă acolo încît să doriţi o viaţă veşnică şi faceţi ce trebuie pentru aceasta, ca să o trăiţi încă de pe acum!

Preot Cornel Cadar
sursa http://www.evenimentul.ro/
 

De prin presa adunate ( da clik meniu) - 16 - AUGUST - 2010 ARHIVA-CONTINUARE PE - www.selectiipresa1marian.webgarden.ro

 
 

Atitudinea CSM e dezamăgitoare

31 martie 2010

Lavinia Lefterache* Interviu
Doamnă judecător, care este impactul dosarului Voicu asupra justiţiei, cu toate implicaţiile lui?
Impactul îl reprezintă necesitatea de a stabili reguli etice, reguli de comportament pentru judecător şi procuror. Din păcate, acest dosar scoate în evidenţă o lacună a sistemului, faptul că nu a existat o preocupare pentru comportamentul pe care ar trebui să-l aibă un judecător sau un procuror, indiferent cine ar fi acesta, în perioada în care este urmărit penal. Regula nescrisă a profesiei spune că, într-o asemenea perioadă, cel în cauză intră în concediu. Nu e vorba de acte premergătoare, nici de plângeri. În momentul în care avem o urmărire penală începută, chiar dacă nu este pusă în mişcare acţiunea penală, regulile nescrise ale profesiei spun că cel în cauză ar trebui să intre în concediu de odihnă sau să nu intre în şedinţa de judecată. Din păcate, modul în care s-a desfăşurat acest dosar ne-a arătat că regulile nescrise ale profesiei nu au mai funcţionat şi, pe cale de consecinţă, considerăm că ar fi nevoie de stabilirea unor norme etice care să ne spună cum anume trebuie să reacţionăm. Dincolo de impactul etic asupra comportamentelor viitoare, impactul asupra profesiei ţine de modul în care se administrează justiţia. Nu pot decât să salut iniţiativa DNA legată de trimiterea acestui dosar în judecată, deoarece, cu cât se trimite mai repede dosarul în judecată, cu atât va fi mai repede clarificată problema. Tergiversarea acestei chestiuni, lipsa unei soluţii asupra fondului cauzei, asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei celor în cauză poate să producă consecinţe negative. Cât despre partea de vinovăţie penală, repet, partea de disciplinar este la fel de importantă. Chiar dacă o parte dintre judecători nu vor fi trimişi în judecată, este important ca în forul nostru, CSM, al celor care conduc destinele justiţiei, să se discute aspectele de ordin disciplinar. Nu este normal ca un judecător să discute cu un om politic despre un dosar, nu este normal ca un judecător să solicite favoruri unui om politic. Chestiunea trebuie tranşată de CSM într-un mod clar, nesusceptibil de echivoc, nesusceptibil de concluzia că suntem în stare de cârdăşii şi de prietenii. În domeniul disciplinar şi în domeniul apărării integrităţii profesiei, prieteniile se transformă în cârdăşii. Nu îşi au locul.

Reacţia CSM a fost extrem de firavă, deşi s-a declanşat această inspecţie judiciară. Problemele de etică, de deontologie, de integritate par a nu intra în preocupările CSM, de aceea vă întreb: ce ar trebui să se schimbe în mod concret din punct de vedere legislativ?
Atitudinea CSM este dezamăgitoare în ce priveşte chestiunile de etică profesională. Dacă în materia penală pot să înţeleg de ce CSM păstrează o rezervă, pentru că e vorba de prezumţia de nevinovăţie, nu pot să înţeleg de ce CSM nu analizează din punct de vedere disciplinar aceste chestiuni. CSM şi-a asumat această competenţă în mod public printr-un regulament de modificare a propriilor atribuţii, prin care a stabilit că sunt competenţi să analizeze abaterile de la codul deontologic. De aceea, faptul că se spune că urmează să fie analizate chestiunile care ţin de cei care sunt trimişi în judecată este o ipocrizie. Aceste persoane urmează să fie analizate în cadrul unei cercetări judecătoreşti, în public, să-şi prezinte probele în susţinerea nevinovăţiei, parchetul să le prezinte pe cele în susţinerea vinovăţiei şi o instanţă să hotărască. Or, CSM nu are cum să intervină
într-un asemenea demers. Dacă mergem pe linia de gândire actuală a CSM, şi anume că vom analiza chestiunile disciplinare după ce acţiunea penală se termină, ar însemna ca astea să nu mai fie analizate niciodată. Nu este decât o amânare sine die a rezolvării unei probleme. Iar în acest domeniu, cred că tăcerea este descurajantă pentru judecătorii care au un comportament etic, pentru că arată că cei care au un comportament contrar normelor de etică nu au cu nimic de suferit.

Există această petiţie semnată deocamdată de peste 300 de judecători, în care, practic, cereţi CSM să interzică intrarea în sala de judecată a acestor magistraţi. Dar nu credeţi că CSM ar trebui să se reformeze el însuşi?
În primul rând, să nu mai treacă sub tăcere aceste istorii personale. Ceea ce am solicitat noi, cei peste 300 de judecători, în protest a fost o discuţie clară şi stabilirea unor reguli transparente şi accesibile oricui asupra comportamentului de urmat în momentul în care există o urmărire penală. CSM trebuie să hotărască ce comportament este de urmat, chiar dacă nu va agrea soluţia pe care o promovăm noi, trebuie să discute şi să ia o hotărâre pe care să şi-o asume. O altă chestiune pe care am cerut-o CSM a fost să stabilească dacă o persoană care nu a avut activitate practică în ultimii ani, cum este cazul secretarului general, al secretarului general adjunct, al directorilor de direcţii care nu au intrat în şedinţele de judecată, dacă aceste persoane pot să candideze pentru Înalta Curte. Chestiunea pe care le-am pus-o ţine şi de faptul că într-o asemenea situaţie, a secretarului general, a secretarului adjunct, a directorilor de direcţii, cei în cauză au lucrat cu membrii CSM o perioadă îndelungată de timp. Lipsa experienţei anterioare în instanţele de judecată, lipsa celor 10 hotărâri obligatorii pentru mapa profesională, lipsa evaluărilor în instanţa de judecată am considerat noi că i-ar face incompatibili. Recent, CSM a apreciat că nu există o asemenea incompatibilitate, fără să răspundă însă protestului nostru, ci într-un caz concret, în cazul unuia dintre membri.

Repet, trebuie reformat CSM din temelii? Mă gândesc în contextul alegerilor care vor avea loc.
Consiliul nu poate să funcţioneze după reguli care au corespuns altor timpuri şi altor nevoi. În acelaşi timp, nu putem să negăm că de-a lungul timpului au existat mai multe modificări legislative şi modificări ale propriilor regulamente prin care Consiliul a încercat să-şi adapteze conduita. Din păcate, le considerăm insuficiente. De aceea, alegerile pentru CSM sunt centrate pe opiniile candidaţilor privind modul în care Consiliul şi profesia noastră trebuie şi pot să fie reformate.

Vă simţiţi decredibilizaţi ca judecători, ca şi corp de magistraţi de ceea ce a ieşit la lumină în dosarul Voicu?
Vă răspund printr-o altă întrebare: cum credeţi că se simte un justiţiabil care vine într-un complet de judecată în care judecă cei despre care se vorbeşte acum în presă? Credeţi că acea persoană simte că dosarul lui va fi judecat în mod echitabil, de judecători integri? Tocmai de aceea spun că asemenea chestiuni trebuie rezolvate într-un mod cât mai rapid printr-o hotărâre judecătorească explicită, dacă e vorba despre nevinovăţie sau de vinovăţie.

Această reacţie a judecătorilor este surprinzătoare, având în vedere îndelungata tăcere de până acum. Credeţi că e semnalul care arată că breasla magistraţilor este decisă să impună şi să pună presiune pentru o reformă din interior? Sau va rămâne totul la nivelul unui protest, cu mai multe sau mai puţine semnături?
Cu certitudine, nu va rămâne la nivelul unui protest. În ipoteza în care acest protest va fi ignorat şi ne vom lovi de un zid de tăcere, urmează alegerile pentru CSM în care aceste probleme vor fi discutate. Este adevărat că sunt multe drumuri care pot duce la o rezolvare, pentru noi însă este important ca această chestiune să nu rămână o discuţie suplimentară. Dacă rămâne o discuţie suplimentară, am ratat şansa de a modifica profesia în aşa fel încât ea să aibă credibilitate. Ca o concluzie: nu ajunge să călătoreşti, trebuie să şi ajungi undeva. De aceea, protestul nostru e o parte a unei călătorii, dar trebuie să şi ajungem undeva. Lucrul la care trebuie să ajungem este o justiţie integră şi demnă.

// interviu realizat de Andreea Pora
38 de ani, judecător la Curtea de Apel Bucureşti
sursa http://www.revista22.ro/
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one