Put some informations about your eshop here (address, contacts etc.)
În Evanghelia după Ioan, citim cum Iisus spune: "Lucraţi, nu pentru mîncarea cea pieritoare, ci pentru mîncarea ce rămîne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului".

Iisus foloseşte comparaţia cu hrana pentru a face să se înţeleagă ce aduce el omenirii. Sînt două feluri de viaţă şi două feluri de hrană: hrana pentru trup, care dă o "viaţă muritoare"... şi hrana pentru suflet, venită din cer, care dă "viaţa veşnică".

Creat de Dumnezeu şi făcut pentru Dumnezeu, omului îi este foame şi sete de Dumnezeu. Nimic în afară de Dumnezeu nu‑l poate satisface pe deplin. Toate felurile de hrană pămîntească lasă fiinţa umană nesăturată. Iisus nu ne invită să dispreţuim "pîinea de toate zilele", ci să dorim şi "pîinea vieţii veşnice".

Iisus nu ne cere să devenim leneşi în "munca" necesară pentru viaţa cetăţii umane însă ar vrea să "lucrăm" cu aceeaşi ardoare pentru a căuta o viaţă care nu va fi muritoare! Spre deosebire de Buddha, Iisus nu invită să suprimăm dorinţele noastre, ci, dimpotrivă, să le amplificăm; nu vă mulţumiţi să doriţi fărîma de viaţă trecătoare, care este a voastră în mod natural, ci mergeţi pînă acolo încît să doriţi o viaţă veşnică şi faceţi ce trebuie pentru aceasta, ca să o trăiţi încă de pe acum!

Preot Cornel Cadar
sursa http://www.evenimentul.ro/
 

De prin presa adunate ( da clik meniu) - 16 - AUGUST - 2010 ARHIVA-CONTINUARE PE - www.selectiipresa1marian.webgarden.ro

 
 

ANI sugrumată cu mâna lui Frunda

7 iulie 2010


Andreea Pora Politica
Cu forcepsul lui György Frunda, clasa politică a reuşit să-şi extragă din măruntaie copilul nedorit numit ANI. Aruncându-l la coş, a scăpat de neplăcerea de a i se controla îmbogăţirea de pe urma eventualelor conflicte de interese şi afaceri cu banul public, făptuite în timpul mandatului. Istoria dintre momentul conceperii cu forţa şi avortul eliberator al Legii ANI este una a ipocriziei şi demagogiei.

Duşmani neîmpăcaţi ai legii, Frunda & UDMR & PSD i-au pus gând rău încă de acum 5 ani, când Monica Macovei a promovat primul proiect de lege (Markó Béla a părăsit şedinţa de guvern în care se discuta actul normativ, iar PSD a contestat-o la Curtea Constituţională). N-au reuşit atunci şi nici în 2007 din cauza presiunilor Comisiei Europene, care cerea intempestiv un instrument de verificare a averilor demnitarilor, ca mecanism de luptă împotriva corupţiei. N-au reuşit şi pentru că politicienii se sfiau încă să sfideze pe faţă organismele europene, dar şi pentru că aveau înainte două rânduri de alegeri.

Acum, liberă de aceste constrângeri, conştientă de pericolul reprezentat de ANI, care le-a luat la verificat averile, clasa politică şi-a unit forţele şi a izbutit. N-a mai contat nimic: nici opinie publică, nici ambasadori, nici Comisie Europeană, nici măcar dezicerea de poziţiile anterioare în ce priveşte anticorupţia – cazul PDL şi PNL. N-a contat decât dorinţa de a avea culoar liber spre aranjamente, matrapazlâcuri şi hoţie, cât mai departe de ochii presei şi ai electoratului. Frunda nu a fost decât „avocatul diavolului“, în spatele căruia s-au încolonat milităreşte cu toţii.

Democrat-liberalii nu doar că s-au dovedit a fi plămădiţi din acelaşi aluat cu ceilalţi politicieni, dar l-au sfidat deschis pe şeful statului, ceea ce arată cam care va fi soarta clientelismului, contractelor oneroase pe bani publici şi a măsurilor de austeritate guvernamentală. Tăcerea lui Emil Boc de după această mare victorie este la fel de grăitoare ca votul anti-ANI, dat de Blaga şi Berceanu.

Întreaga clasă politică mizează însă pe amnezia, indiferenţa sau complicitatea societăţii civile. Ei bine, se înşală! Protestul ONG-urilor nu a avut efect acum, dar „listele negre“ cu parlamentarii care îşi vor secretiza elemente-cheie în declaraţiile de avere vor fi o lectură instructivă pentru electoratul din colegiile în care ei vor candida. Poate aşa, Frunda şi clienţii lui „ne vor lăsa“.

Groparii ANI

Începând din 2008, de când ANI a început să funcţioneze efectiv şi primele cazuri să fie mediatizate, atacurile şi acuzele nu au încetat. „Este un instrument politic pus în slujba lui Băsescu“ era sloganul cântat în duet de PNL şi PSD, care nu îndrăzneau totuşi să ceară pe faţă desfiinţarea Agenţiei. Deranjaţi în aceeaşi măsură, democrat-liberalii nu ieşeau totuşi cu declaraţii duşmănoase, din simplul motiv că legea făcea parte din campania anticorupţie şi era susţinută de şeful statului. Liderii PDL se mulţumeau doar să scrâşnească din dinţi în tăcere. ANI a devenit însă un pericol pentru liniştea demnitarilor de abia în 2009, când în vizor au intrat mai mulţi miniştri şi parlamentari de toate culorile politice.

Decizia Curţii Constituţionale a fost momentul care a eliberat frustrările şi a dus ipocrizia pe cele mai înalte culmi. Deşi, public, premierul vorbea hotărât despre „deblocarea activităţii Agenţiei“, nu şi-a trimis reprezentantul la şedinţa Curţii şi nici nu a formulat un punct de vedere. La fel şi Roberta Anastase, care se scuza inocent: „nu urmăresc toate termenele la alte instituţii“.

Motivarea Curţii a declanşat un val de reacţii veninoase. Crin Antonescu acuza Cabinetul Boc că a dat o lege neconstituţională, uitând că forma contestată a fost elaborată în ministeriatul lui Tudor Chiuariu şi că PNL a susţinut-o. Cu atât mai surprinzătoare este schimbarea de atitudine de acum a lui Antonescu: „ne-am angajat plini de slugărnicie şi cu gândul de a-i păcăli oricum pe europeni - şi când spun asta nu mă refer numai la Băsescu, mă refer clar la un arc al puterii care vine de la Năstase, trece prin Tăriceanu, vin doamna Macovei, domnul Băsescu, toţi, hai repede, hei rup, facem noi nişte legi, facem şi DNA, facem şi ANI“. De altfel, PNL a refuzat să se ducă la discuţiile de la Cotroceni pe această temă, spunând că „averile pot fi controlate cu ANI sau fără ANI“.

Mai abil, Victor Ponta susţinea că „PSD nu va bloca noul proiect de lege, dar nu-l va vota“. Şmecheria a fost valabilă doar la Camera Deputaţilor (care nu era decizională), unde PSD a lăsat lucrurile să curgă în voia lor, mobilizându-se însă la Senat. Aici, în Comisia juridică, domnii Chelaru şi Greblă au făcut front comun cu Frunda în susţinerea amendamentelor care au nenorocit ANI, insistând în special pe desfiinţarea comisiilor, care, pe baza rapoartelor ANI, puteau sesiza Parchetul şi instanţa.

Nu PSD este însă principalul vinovat - măcar şi-a păstrat constantă, de-a lungul vremii, inapetenţa pentru ANI -, ci PNL şi, în principal, PDL şi UDMR, partidele din coaliţia care s-a angajat să facă funcţională legea. După decizia Curţii, pentru prima oară, liderii PDL au dat glas adevăratelor sentimente. „În Constituţie scrie, cred eu, destul de clar că nu se pot face justiţii paralele. De aceea, CCR a luat o hotărâre în privinţa CNSAS, care decidea, dădea hotărâri, verdicte, ăla a făcut poliţie, ălălalt nu a făcut. ANI era cam în aceeaşi situaţie, pentru că, la fel, ei pot să cerceteze cu declaraţia de avere, dar nu pot decide mai departe“, spunea Berceanu, despre care, ca şi în cazul lui Frunda, există informaţii că intrase în vizorul ANI.

După cum relatează Iulian Urban, singurul pedelist care s-a abţinut la vot în Senat, „trocul ordinar a fost de fapt altul. Să se susţină candidatul UDMR la SRR, iar în contramăsură, a doua zi, adică astăzi, 30 iunie 2010, în Senat, UDMR, prin senatorul Frunda, să fie vioara întâi a circului jalnic, la finalul căruia cererea de reexaminare a Preşedinţiei Româ niei să fie respinsă. Pentru că, de fapt, UDMR face acele jocuri politice pe care unii din PDL nu le pot face la lumina reflectoarelor“. Cu alte cuvinte, spune Urban, „senatorul Frunda şi-a facut partitura, dar a acţionat cu oblăduirea şi în numele întregii clase politice profund corupte. Din păcate, votul demonstrează că PDL s-a situat pe aceleaşi poziţii cu PNL şi PSD“.

În plenul Senatului, vârf de lance au fost Frunda şi Antonescu, primul cu „principii excepţional formulate“, al doilea trăgând concluzia: „consecinţa logică ar fi ca noi să desfiinţăm o instituţie butaforică“. Semnificativ este nu doar că PDL şi-a bătut joc de cererea de reexaminare a preşedintelui, dar şi că premierul Boc nu a dat nicio declaraţie (de regret?), după ce partidul pe care îl conduce a nenorocit legea. //

Majoritatea a decis: furăm în linişte

Distrugerea ANI s-a bazat pe o largă majoritate, pentru proiectul în forma ieşită de la Comisia juridică din Senat, care nu a ţinut cont de niciunul dintre amendamentele venite de la preşedinte, au votat 47 de senatori PDL, 33 PSD, 17 PNL, 8 UDMR şi 10 independenţi. Eliminarea Comisiei de cercetare, formată din procurori şi judecători, care putea înainta instanţelor propunerea de eventuală confiscare a averii, dacă ea era nejustificată, a fost iniţiativa lui György Frunda şi a fost votată la Comisia juridică de toţi parlamentarii, inclusiv ai PDL, cu două excepţii: Iulian Urban şi Toni Greblă (PSD). Propunerea ca de la verificările ANI să fie exceptaţi candidaţii în alegeri i-a aparţinut senatorului PDL Petru Filip, iar ideea ca demnitarul să-şi poată rectifica declaraţia de avere când doreşte a venit de la un alt pedelist, Petru Bocşa.

Una dintre cele mai grele lovituri aplicate ANI este împărţirea declaraţiilor de avere în publice şi confidenţiale, din cele publice urmând să lipsească suprafaţa terenului / casei, titularul bunului (demnitarul sau soţia acestuia), anul şi modul de dobândire a acestuia, anul constituirii conturilor bancare, firmele la care demnitarul este acţionar, de la cine a împrumutat bani sau pe cine a creditat, câţi bani au fost încasaţi din activităţi didactice sau de consiliere, din închirierea unor bunuri ori din pensii. Prevederea făcea parte chiar din proiectul guvernului, iar Camera Deputaţilor a eliminat-o, stabilind că este suficient ca din declaraţii să dispară adresa, codul numeric personal şi claritatea semnăturii. Secretizarea a fost însă reintrodusă de Frunda, la Senat, cu sprijinul întregii Comisii juridice. La fel s-a întâmplat şi cu prevederea ca ANI să-şi poată continua verificările asupra averii unui demnitar timp de 1 an în loc de 3. Cât despre cererea preşedintelui ca în declaraţia de avere să fie introdusă o rubrică în care titularul să declare „dacă el, soţul, copiii majori sau părinţii săi sau ai soţului au derulat sau derulează direct sau prin intermediul vreunei societăţi comerciale la care sunt asociaţi ori acţionari contracte finanţate din bani publici“ a fost complet ignorată. În unanimitate.

Tot ignorate au fost şi avertismentele lansate de ambasadorii SUA şi Germaniei sau de Comisia Europeană, iar prezenţa la Comisia juridică a ambasadorilor Olandei, Marii Britanii şi Elveţiei i-au provocat lui Frunda un puseu naţionalist, pe care nici Corneliu Vadim Tudor nu l-ar fi pus mai bine în cuvinte: „Un Senat suveran al unui stat membru al Uniunii Europene nu poate accepta o presiune politică şi psihică“. //

* * *

Frunda în vizorul ANI

„A legiferat în propriul interes“, declara şeful ANI, după votul din Senat, refuzând să dea alte amănunte. Comparând declaraţiile de avere ale lui Frunda, reiese un surplus de 541.931 de lei, inexplicabil prin veniturile realizate. Mai mult, senatorul a „uitat“ pe drum şi un apartament.

Codaşiideclaraţiilor

La peste 2 săptămâni de la expirarea termenului, 6 miniştri nu şi-au actualizat declaraţiile de avere. Codaşii sunt: Blaga, Videanu, Udrea, Hunor, Sandu şi Markó. Potrivit IPP, 9 ministere refuză să publice salariile de bază ale angajaţilor, iar cele
din Agenţii sunt secrete.
sursa :http://www.revista22.ro/

Prin votul contra ANI, PDL şi-a trădat electoratul


Monica Macovei Interviu
Care este explicaţia că, în pofida declaraţiilor oficiale de susţinere a Legii ANI, majoritatea politicienilor a votat pentru varianta care face din ANI o formă fără fond?
Explicaţia este simplă. Declaraţiile publice ale politicienilor care au susţinut reexaminarea Legii ANI, dar au votat invers, au fost mincinoase, aşa cum a dovedit decizia aceloraşi politicieni, la Senat, prin vot. Avem, în România, corupţie politică şi, prin urmare, măsurile anticorupţie sunt omorâte exact de politicienii care ar trebui să le adopte. Vor să fure şi să continue practicile corupte care i-au îmbogăţit în ultimii 20 ani şi să nu fie pedepsiţi sau expuşi public niciodată. Asta a arătat votul din Senat.

Vinovatul principal a fost György Frunda, sunt însă vinovaţi în aceeaşi măsură şi senatorii PDL care i s-au alăturat la vot, aceasta în pofida amendamentelor semnalate de preşedinte în cererea de reexaminare? A cui este responsabilitatea principală?
D-l Frunda a dus steagul acestei decizii ruşinoase şi are o mare responsabilitate. Reamintesc, în acest context, şi faptul că în 2005, când s-a adoptat în guvern proiectul acestor declaraţii de avere, d-l Markó Béla s-a opus şi chiar a părăsit şedinţa de guvern. Iar în parlament, PSD a votat împotriva acestor declaraţii şi în 2005, nu numai acum. Presupun că nici cei din PD şi PNL nu le-au vrut, dar în 2005 le-a fost teamă de aplicarea clauzei (pe corupţia la nivel înalt), care putea amâna intrarea României în UE. Acum nu mai au această teamă, aşa că şi-au dat mâna pentru a-şi satisface interesul personal de protecţie împotriva interesului public. Averile, veniturile şi cheltuielile din timpul mandatului trebuie să fie publice, mai ales într-o ţară în care avem corupţie politică şi furt din banii publici la tot pasul.

Responsabilitatea este transpartinică, este a clasei politice. Pentru că m-aţi întrebat explicit de senatorii PDL, care s-au alăturat acestui vot, voi spune clar că sunt la fel de vinovaţi ca şi cei din celelalte partide. Iar conducerea partidului este şi ea vinovată. Constat că singurul partid care a avut un mesaj public anticorupţie nu se mai deosebeşte cu nimic, atunci când ia decizii (cum a fost acest vot din Senat), de restul clasei politice. Am citit în presă că şedinţa de guvern a fost întreruptă, pentru ca senatorii PDL, care sunt şi membri ai guvernului, să meargă să voteze cererea de reexaminare a preşedintelui pe această lege. Mă întreb acum de ce? Ca să fie siguri că este omorâtă? Ca să fie siguri că scapă de controlul averilor şi al conflictelor de interese? Ca să fie siguri că electoratul nu mai poate vedea ce sume de bani, imobile, obiecte de artă, bijuterii, maşini, acţiuni au dobândit? Mă întreb şi dacă a fost o decizie în BPN pentru acest vot. Desigur, aceleaşi întrebări se ridică şi cu privire la PSD, PNL, UDMR, dar, cum am mai spus, de mult nu mai am aşteptări de la aceste partide.

Dar faţă de PDL ce aşteptări mai aveţi?
Pentru că sunt în PDL, vreau ca acest partid să se cureţe. Şi voi continua să fac tot ce depinde de mine (aşa cum am făcut şi prin propunerile pentru modificarea statutului partidului) şi să cer asta public. Nu îmi pasă de „consecinţe de partid“. La alegerile europarlamentare, eu am făcut o campanie axată pe anticorupţie şi împotriva furtului din banii publici (fie ele fonduri naţionale sau europene), iar conducerea partidului era lângă mine, pe diverse scene, şi nu am auzit că ar avea obiecţii. Eu nu sunt şi nu voi fi solidară cu cei care trădează electoratul şi pe membrii de partid care au crezut şi cred în anticorupţie, transparenţă, stat de drept şi responsabilitate. Responsabilitatea înseamnă a da socoteală pentru deciziile politice proaste, pentru averea făcută în timpul mandatului şi mai înseamnă că trebuie să te duci la închisoare când încalci legea şi când furi din banii publici, indiferent din ce partid eşti, la guvernare ori în opoziţie. Îmi amintesc că şi d-l Tăriceanu îmi reproşa că nu sunt solidară cu anumite decizii ale guvernului pe care le-am considerat ilegale. Şi nu voi fi nici acum.

Poate fi un semnal că Traian Băsescu pierde autoritate în partid?
Este un semnal că cei din conducerea partidului, şi în acest caz e vorba de senatori, nu mai ţin seamă de nimic, atunci când vor să îşi protejeze interesele personale opuse interesului public. Le aduc aminte că sunt la guvernare pentru că Traian Băsescu - care a retrimis această lege în parlament - a câştigat alegerile prezidenţiale. Şi reamintesc PNL că, în decembrie 2004, tot datorită preşedintelui a ajuns la guvernare. UDMR nu îi reamintesc nimic, pentru că, în opinia mea, actuala conducere se dă cu oricine este la guvernare şi la butonul banilor publici.

Mai este vreo soluţie legislativă de salvare a legii?
Legislativ, mai este o soluţie. Un parlamentar sau ministrul Justiţiei poate să iniţieze un proiect de lege prin care să readucă declaraţiile de avere în sfera publică, în aria de cenzură a electoratului şi a presei şi să restabilească un mecanism de verificare şi sancţionare. Dar asta nu ajunge. Trebuie voinţă politică majoritară în guvern şi parlament, pentru ca o astfel de iniţiativă să fie adoptată. Dar să nu uităm că ministrul Justiţiei a fost, în mare parte, absent din dezbaterea publică (cum este de mult timp), iar proiectul Legii ANI, după decizia Curţii Constituţionale, plecat de la Ministerul Justiţiei, a fost pe gustul politicienilor.
În practică, mai este soluţia ca şefii de partid să dea dispoziţie tuturor membrilor de partid numiţi sau susţinuţi în funcţii publice să îşi publice declaraţiile de avere şi de interese, indiferent de ce prevede legea. Pot să o facă, prin decizia lor.
De altfel, într-o discuţie cu d-l Boc (la întâlnirea de la Snagov), i-am cerut să dea o astfel de dispoziţie pentru cei din PDL. Mi-a spus că o va face. Încă o dată, de data aceasta public, îi spun: domnule prim ministru şi preşedinte al PDL, Emil Boc, vă cer să daţi această dispoziţie şi să îi excludeţi din partid şi din guvern pe cei care nu o respectă, într-un termen de 5 zile. Şi vă mai cer să luaţi măsuri împotriva miniştrilor care nu şi-au actualizat declaraţiile de avere până la 15 iunie 2010. Adică, să propuneţi schimbarea lor. O astfel de decizie clară va aduce credibilitate dvs., partidului şi guvernului. Coaliţii de guvernare care se bazează pe interese private, imorale şi oculte nu pot face ceva bun pentru ţară.

Cum vedeţi reacţia societăţii civile, a opiniei publice faţă de ceea ce s-a întâmplat? În afară de protestul câtorva ONG-uri faţă de Frunda, nu am văzut alte luări de poziţie.
Felicit organizaţiile neguvernamentale şi pe ziariştii care au protestat şi au cerut partidelor să „şi-i ia acasă“ pe aceşti politicieni, pentru că ei nu reprezintă interesul public şi votează pentru acoperirea corupţiei şi a furtului din bani publici. Şi mă alătur lor.
Dar nu sunt alături de acei ziarişti şi de acele organizaţii neguvernamentale care au trecut „uşor“ peste votul din Senat. Dincolo de orice înclinaţii politice, secretizarea declaraţiilor de avere a redus semnificativ puterea jurnalismului de investigaţie şi a făcut mult mai grea misiunea societăţii civile de a controla puterea.

Credeţi că raportul CE va fi mai dur decât de obicei? Ar trebui să fie?
În opinia mea, acest raport trebuie să fie foarte dur şi să sancţioneze încă o dată lipsa voinţei politice majoritare pentru anticorupţie şi nerespectarea promisiunilor făcute la intrarea în UE. Cu orice preţ, ca să oprim minciuna de lobby politic şi să acţionăm în interesul ţării. Îmi amintesc ce mi-a spus de mult un politician olandez: fiecare ţară cu onoarea ei. Hai să avem şi noi onoare.

* * *

Ambiguitatea abţinerii

Nu înţeleg decizia de abţinere la acest vot (toţi senatorii au votat împotrivă, cu excepţia a doi senatori PDL, care s-au abţinut).
Ar fi fost de lăudat dacă cei doi ar fi votat împotrivă. Ce să înţelegem din abţinere? Eu înţeleg numai o atitudine ambiguă, chiar dacă uşor (dar prea uşor) curajoasă, în condiţiile când ceilalţi senatori au votat pentru omorârea legii. Ambiguitatea nu schimbă ţara asta în bine.

TI-România şi anticorupţia

Am văzut cu mare tristeţe cum Transparency International – filiera din România şi-a sărbătorit 10 ani de existenţă, invitându-l pe d-l Frunda să modereze una dintre dezbaterile organizate cu acest prilej. Despre ce vorbim? Pe cine promovăm? TI-România a arătat că, de fapt, nu promovează anticorupţia. Eu sunt membru fondator, dar ideile în care am crezut acum 10 ani au ajuns să fie batjocorite de conducerea executivă.

* * *

Interviu realizat de ANDREEA PORA

MONICA MACOVEI este europarlamentar
sursa ;http://www.revista22.ro/
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one