Put some informations about your eshop here (address, contacts etc.)
În Evanghelia după Ioan, citim cum Iisus spune: "Lucraţi, nu pentru mîncarea cea pieritoare, ci pentru mîncarea ce rămîne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului".

Iisus foloseşte comparaţia cu hrana pentru a face să se înţeleagă ce aduce el omenirii. Sînt două feluri de viaţă şi două feluri de hrană: hrana pentru trup, care dă o "viaţă muritoare"... şi hrana pentru suflet, venită din cer, care dă "viaţa veşnică".

Creat de Dumnezeu şi făcut pentru Dumnezeu, omului îi este foame şi sete de Dumnezeu. Nimic în afară de Dumnezeu nu‑l poate satisface pe deplin. Toate felurile de hrană pămîntească lasă fiinţa umană nesăturată. Iisus nu ne invită să dispreţuim "pîinea de toate zilele", ci să dorim şi "pîinea vieţii veşnice".

Iisus nu ne cere să devenim leneşi în "munca" necesară pentru viaţa cetăţii umane însă ar vrea să "lucrăm" cu aceeaşi ardoare pentru a căuta o viaţă care nu va fi muritoare! Spre deosebire de Buddha, Iisus nu invită să suprimăm dorinţele noastre, ci, dimpotrivă, să le amplificăm; nu vă mulţumiţi să doriţi fărîma de viaţă trecătoare, care este a voastră în mod natural, ci mergeţi pînă acolo încît să doriţi o viaţă veşnică şi faceţi ce trebuie pentru aceasta, ca să o trăiţi încă de pe acum!

Preot Cornel Cadar
sursa http://www.evenimentul.ro/
 

De prin presa adunate ( da clik meniu) - 16 - AUGUST - 2010 ARHIVA-CONTINUARE PE - www.selectiipresa1marian.webgarden.ro

 
 

Mafia de la Metrou

3 iunie 2010

sindicalistul Ion Rădoi, ajutat de Mocanu şi de Orban, face un munte de bani din chiriile luate pe spaţiile comerciale


„Adevărul“ a găsit diferenţe uluitoare între chiriile încasate de sindicatul lui Ion Rădoi din spaţiile comerciale de la metrou şi banii înregistraţi oficial. Fostul ministru al Transporturilor, Ludovic Orban (PNL), şi fostul director al Metrorex, Gabriel Mocanu, sunt cei care i-au garantat lui Rădoi afacerea pe următorii 10 ani.

Unul dintre cei mai longevivi sindicalişti ai ţării, Ion Rădoi, a devenit celebru pentru teroarea pe care o stârneşte printre bucureşteni atunci când decide oprirea metroului. Activitatea lui sindicală coincide însă, de aproape 20 de ani, cu activitatea de bussinessman în subteranele Metrorex. Succesul în domeniu este nebun: între 2 şi 3 milioane de lei vin anual din încasarea chiriilor pe spaţiile comerciale şi cele publicitare din staţiile de metrou.

În anul 1990, Uniunea Sindicatelor Libere din Metrou (USLM) şi-a făcut firmă, Sindomet SRL, şi a încheiat un contract de asociere în participaţiune cu Regia Autonomă de Exploatare a Metroului. Sub semnătura directorului Virgil Daschievici, sindicatul condus de Rădoi a primit o parte dintre spaţiile comerciale şi spaţiile publicitare din staţii.

Cum se împarte caşcavalul

De-a lungul anilor, procentul care a revenit părţilor a fost mereu în favoarea Sindomet, cea mai mare parte revenindu-i aceleiaşi firme la ultima reînnoire a contractului, adică în 2007. Potrivit documentului semnat de directorul Metrorex de la acea vreme, Gabriel Mocanu, şi de vicepreşedintele USLM, Florian Crişu, în calitate de administrator al Sindomet SRL, veniturile din închirierea spaţiilor comerciale erau repartizate astfel: 25% pentru Metrorex, 75% pentru Sindomet.

Chiria „oficială"

Consecinţa unor simple semnături se vede la sfârşit de an, în bilanţurile asociaţilor Metrorex şi Sindomet. În anul 2009, Metrorex a primit din închirierea spaţiilor comerciale din staţii 460.000 de lei, iar societatea comercială a sindicatului lui Ion Rădoi a încasat 1.380.000 de lei. Aşadar, veniturile societăţii Sindomet pe 2009 au însumat 1,84 milioane de lei, adică aproximativ 438.000 de euro.

În total, firma sindicatului de la Metrou administrează o suprafaţă închiriabilă de 4.539 de metri pătraţi. Împărţind venitul total la această suprafaţă şi la numărul de luni dintr-un an rezultă că, în anul 2009, firma sindicatului a încasat o chirie medie lunară de 8,04 euro pe metru pătrat.

Chiria reală

În subteranele metroului, printre zecile de comercianţi mărunţi, sumele plătite drept chirie arată cu totul şi cu totul altfel - deşi nu e deloc uşor să le afli: pentru a-şi proteja afacerea, conducerea „societăţii sindicale" Sindomet le interzice patronilor care au magazine în incinta Metroului să divulge chiriile pe care le plătesc.

„Nu ştiu cât plătim chiria. Doar patronul ştie, şi nu-l găsiţi azi aici", ne spune cu vocea tremurată o vânzătoare aflată în pragul pensionării. La un alt spaţiu comercial, o doamnă distinsă calculează încasările pe ziua respectivă: „Nu mă ocup eu de chirii, ci vânzătoarea care lucrează dimineaţa. Reveniţi mâine". La barul lipit de staţia de metrou, barmanul devine ezitant: „Nu ştiu, eu sunt doar angajat. Doar patronul ştie, dar tocmai a plecat".

După îndelungi căutări, găsim o patroană, care acceptă cu greu să vorbească: "Noi negociem anual chiriile cu Sindomet Servcom, fiecare patron negociază separat. Am început comerţul la metrou în 1993 şi până acum am negociat de 17 ori. Avem în contractul de închiriere o clauză care ne interzice să spunem cât plătim pe metru pătrat. Chiriile au crescut continuu, dar vânzarea merge din ce în ce mai slab, până la urmă ne vom autodesfiinţa. Se mai cumpără doar şosete de cinci lei". Patronilor le e frică să nu le rezilieze contractul cei de la Servcom, iar vânzătorilor le e frică să nu fie daţi afară de patroni dacă vorbesc.

În ciuda clauzei de confidenţialitate, am aflat şi două chirii de la magazine aflate în staţii cu potenţial comercial diferit: unul în staţia din Piaţa Unirii, printre cele mai căutate vaduri comerciale, şi unul în staţia Aurel Vlaicu, o staţie periferică.

Pentru spaţiul din Piaţa Unirii, în suprafaţă de 3,5 metri pătraţi, patronul plăteşte 750 de lei pe lună, adică 51 de euro pe metrul pătrat.

La staţia Aurel Vlaicu, pentru un spaţiu de 6 metri pătraţi se plăteşte chirie 1000 de lei pe lună, ceea ce înseamnă 39,6 euro pe metrul pătrat. În aceste condiţii, devine inexplicabil de ce media lunară rezultată din veniturile înregistrate oficial e de numai 8,06 euro pe metrul pătrat. Au contribuit Valeria Cupă şi Mihai Diac

Nivelul mediu al chiriilor încasate de firma sindicatului

2005 12,8 euro/mp/lună
2006 12,8 euro/mp/lună
2007 13,1 euro/mp/lună
2008 14,8 euro/mp/lună
2009 8,06 euro/mp/lună

Cifrele au fost obţinute împărţind veniturile societăţii la suprafaţa totală a spaţiilor închiriate, la numărul lunilor din an şi la cursul mediu euro-leu din anul respectiv.

Sindicatul prosperă cu „Vîntu TV"

Gabriel Mocanu - acelaşi director Metrorex care i-a cadorisit pe sindicalişti cu un deceniu de profit de pe urma spaţiilor comerciale - mai semnează un contract, în august 2007, prin care cedează, pe 12 ani, firmei Sindomet şi spaţiile publicitare.

De asemenea, Sindomet închiriază spaţiile publicitare terţilor, profitul urmând să fie împărţit după următoarea schemă: în primii doi ani de contract, Metrorex încasează 25% din încasări; în anii trei şi patru, 40%; în anii 5-12, negociabil, dar nu mai puţin de 53%. Fireşte, restul revine firmei Sindomet.

Dar procentajele de 40% şi 53% pot ajunge, potrivit înţelegerii, la numai 31% pentru Metrorex, în cazul foarte plauzibil în care Sindomet reuşeşte să afişeze la metrou şi informaţii pentru călători.

Aşa ajungem la convenţia de 10 ani parafată, la 11 iunie 2008, între firma lui Ion Rădoi, ca tartor peste spaţiile publicitare de la metrou, şi firma lui Sorin Ovidiu Vîntu - „Monopoly Media" SRL.

Vîntu vine pe peroane cu plasmele şi cu canalul publicitar Zoom TV, dar cu obligaţia de a difuza în 40% din timpul total de emisie informaţii utile pentru călători. Astfel, procentajul din profit ce i-ar fi revenit Metrorex scade la 31%, diferenţa intrând în conturile sindicatului.

Pentru dreptul de a difuza reclame TV în staţiile de metrou, firma lui SOV plăteşte sindicatului de la metrou 25.000 de euro lunar.

Ce spun cei responsabili

Gabriel Mocanu era director al Metrorex în noiembrie 2007, când contractul a fost prelungit cu 10 ani. Întrebat de ce a decis asta şi nu rezilierea contractului, Mocanu ne-a declarat:

„De ce să-l fi reziliat din moment ce nu am avut niciodată probleme cu ei (sindicaliştii - n.r.). Au trecut trei ani de atunci. Nu îmi mai amintesc dacă am semnat sau nu, iar dacă am semnat, nu văd care ar fi problema. Reînnoirea fusese aprobată de Consiliul de Administraţie, iar eu eram mandatat să semnez. Actualul director, Gheorghe Udrişte, are o altă opinie:

„Nu este normal ca Metrorex să ia praful de pe tobă. Practic, este o pagubă adusă calităţii serviciilor de transport public, dar este greu de reziliat acum un astfel de act. Nu dispunem ca alţii de o gaşcă de avocaţi. Plus că un astfel de proces ar dura zece ani", a conchis directorul Metrorex, Gheorghe Udrişte.

Toţi ridică din umeri

Unul dintre administratorii societăţii Sindomet SRL, Constantin Dumitrică, pare a nu pricepe întrebările privind diferenţa dintre chiria înregistrată oficial şi cea încasată de fapt. "Preţurile plătite lunar de fiecare patron variază între 300 şi 2.000 de lei, în funcţie de vadul comercial. Cel mai scump este la staţia de metrou Piaţa Unirii", s-a rezumat să ne declare acesta, precizând că el nu operează cu chirii pe metrul pătrat.

Sub pretextul că nu ştie exact nici care au fost veniturile încasate anul trecut din închirierea spaţiilor comerciale şi nici care este preţul plătit de comercianţi pentru un metru pătrat, Constantin Dumitrică a refuzat să intre în detalii legate de cifre. Administratorul Sindomet Servcom susţine că împărţirea veniturilor din chirii este corectă.

"Sindicatul ia 75%, dar net rămân doar 31 sau 32 de procente, restul mergând la stat sub formă de taxe şi impozite", a declarat Constantin Dumitrică. Liderul de sindicat Ion Rădoi nu a putut fi contactat cu toate insistenţele noastre.

Ludovic Orban, ministru al Transporturilor în 2007, când a fost prelungit, pe o perioadă de 10 ani, contractul dintre Sindomet Servcom şi Metrorex, susţine că nu a fost implicat în această afacere păguboasă pentru metrou. "Nu am ştiut de prelungirea acestui contract, doar am auzit de el la vremea respectivă. Prelungirea contractului s-a făcut de către managementul Metrorex, iar eu nu am nicio legătură cu asta", susţine fostul ministru al Transporturilor.
De la tarabe la magazine profitabile

TAGURI
ion radoimetroumetrorexgabriel mocanuludovic orbanchiriichioscuri
Metrorex şi-a pus spaţiile comerciale la dispoziţia firmei Sindomet Servcom SRL - societate controlată de şeful sindicaliştilor, Ion Rădoi - începând cu luna decembrie 1990. Sindomet urma să închirieze spaţiile terţilor, iar profitul rezultat se împărţea astfel: „grosul" la Rădoi, resturile la Metrorex.

Chioşcurile de la metrou s-au înmulţit în ultimii ani

Afacerea a pornit însă timid, cu câteva tarabe de ziare şi cărţi care sluţeau staţiile de metrou, îngreunau accesul şi, în ciuda potenţialului uriaş, nici nu aduceau bani prea mulţi beneficiarei Sindomet. În consecinţă, în vara lui 1994, Ion Rădoi se reaşază la masa tratativelor şi reuşeşte să parafeze un contract cu Metrorex pe o perioadă de cinci ani. Tarabele inestetice au fost înlăturate, în locul lor iţindu-se magazine în toată regula. Repartizarea profitului net, rezultat din închirierea spaţiilor comerciale, se făcea după ecuaţia: 70% la Sindomet, 30% la Metrorex. În schimb, firma sindicaliştilor se obliga să depună în conturile Metrorex cel puţin 136 de milioane de lei vechi anual - la momentul 1994.

Între timp, spaţiile comerciale s-au tot înmulţit, afacerea devenind din ce în ce mai bănoasă. Aşa se face că, în noiembrie 1996, reprezentanţii Sindomet izbutesc o renegociere a contractului cu Metrorex, în condiţii mai avantajoase lor. Adică, „băieţii" lui Ion Rădoi urmau să încaseze 75% din venituri, Metrorex urmând să se împace cu restul de 25%.

În plus, contractul se prelungea pe alţi cinci ani. Litigiul Treaba a mers ca unsă până în 1999, când sindicaliştii au încetat să mai plătească „sfertul" cuvenit Metrorex. Conflictul s-a stins în instanţă, iar Sincomet a fost forţată să achite, în două tranşe, datoria de peste 1,24 miliarde de lei vechi.

Contractul dintre Metrorex şi Sindomet suferă unele modificări neesenţiale - de pildă, spaţiilor comerciale le-au fost atribuite coduri unice - în 2002, iar în noiembrie 2003 se semnează angajamentul în forma existentă şi astăzi.

Firma sindicaliştilor primeşte în continuare trei sferturi din venituri, urmând să beneficieze de aceeaşi parte şi pe spaţiile comerciale ce vor fi construite. Momentul de maximă satisfacţie al sindicalistului Rădoi coincide însă cu venirea în fruntea Metrorex a lui Gabriel Mocanu.

La 4 octombrie 2007, directorul general Mocanu iscăleşte un act adiţional la contractul parafat cu firma lui Ion Rădoi - întâmplător sau nu, pe atunci senator PSD - prin care prelungeşte înţelegerea până la 26 septembrie 2017. În total, sindicatul administrează 236 de spaţii comerciale, însumând peste 4.500 de metri pătraţi. ; Raul Pietraru

De la tarabe la magazine profitabile

TAGURI
ion radoimetroumetrorexgabriel mocanuludovic orbanchiriichioscuri
Metrorex şi-a pus spaţiile comerciale la dispoziţia firmei Sindomet Servcom SRL - societate controlată de şeful sindicaliştilor, Ion Rădoi - începând cu luna decembrie 1990. Sindomet urma să închirieze spaţiile terţilor, iar profitul rezultat se împărţea astfel: „grosul" la Rădoi, resturile la Metrorex.

Chioşcurile de la metrou s-au înmulţit în ultimii ani

Afacerea a pornit însă timid, cu câteva tarabe de ziare şi cărţi care sluţeau staţiile de metrou, îngreunau accesul şi, în ciuda potenţialului uriaş, nici nu aduceau bani prea mulţi beneficiarei Sindomet. În consecinţă, în vara lui 1994, Ion Rădoi se reaşază la masa tratativelor şi reuşeşte să parafeze un contract cu Metrorex pe o perioadă de cinci ani. Tarabele inestetice au fost înlăturate, în locul lor iţindu-se magazine în toată regula. Repartizarea profitului net, rezultat din închirierea spaţiilor comerciale, se făcea după ecuaţia: 70% la Sindomet, 30% la Metrorex. În schimb, firma sindicaliştilor se obliga să depună în conturile Metrorex cel puţin 136 de milioane de lei vechi anual - la momentul 1994.

Între timp, spaţiile comerciale s-au tot înmulţit, afacerea devenind din ce în ce mai bănoasă. Aşa se face că, în noiembrie 1996, reprezentanţii Sindomet izbutesc o renegociere a contractului cu Metrorex, în condiţii mai avantajoase lor. Adică, „băieţii" lui Ion Rădoi urmau să încaseze 75% din venituri, Metrorex urmând să se împace cu restul de 25%.

În plus, contractul se prelungea pe alţi cinci ani. Litigiul Treaba a mers ca unsă până în 1999, când sindicaliştii au încetat să mai plătească „sfertul" cuvenit Metrorex. Conflictul s-a stins în instanţă, iar Sincomet a fost forţată să achite, în două tranşe, datoria de peste 1,24 miliarde de lei vechi.

Contractul dintre Metrorex şi Sindomet suferă unele modificări neesenţiale - de pildă, spaţiilor comerciale le-au fost atribuite coduri unice - în 2002, iar în noiembrie 2003 se semnează angajamentul în forma existentă şi astăzi.

Firma sindicaliştilor primeşte în continuare trei sferturi din venituri, urmând să beneficieze de aceeaşi parte şi pe spaţiile comerciale ce vor fi construite. Momentul de maximă satisfacţie al sindicalistului Rădoi coincide însă cu venirea în fruntea Metrorex a lui Gabriel Mocanu.

La 4 octombrie 2007, directorul general Mocanu iscăleşte un act adiţional la contractul parafat cu firma lui Ion Rădoi - întâmplător sau nu, pe atunci senator PSD - prin care prelungeşte înţelegerea până la 26 septembrie 2017. În total, sindicatul administrează 236 de spaţii comerciale, însumând peste 4.500 de metri pătraţi. ; Raul Pietraru
http://www.adevarul.ro/
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one