Put some informations about your eshop here (address, contacts etc.)
În Evanghelia după Ioan, citim cum Iisus spune: "Lucraţi, nu pentru mîncarea cea pieritoare, ci pentru mîncarea ce rămîne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului".

Iisus foloseşte comparaţia cu hrana pentru a face să se înţeleagă ce aduce el omenirii. Sînt două feluri de viaţă şi două feluri de hrană: hrana pentru trup, care dă o "viaţă muritoare"... şi hrana pentru suflet, venită din cer, care dă "viaţa veşnică".

Creat de Dumnezeu şi făcut pentru Dumnezeu, omului îi este foame şi sete de Dumnezeu. Nimic în afară de Dumnezeu nu‑l poate satisface pe deplin. Toate felurile de hrană pămîntească lasă fiinţa umană nesăturată. Iisus nu ne invită să dispreţuim "pîinea de toate zilele", ci să dorim şi "pîinea vieţii veşnice".

Iisus nu ne cere să devenim leneşi în "munca" necesară pentru viaţa cetăţii umane însă ar vrea să "lucrăm" cu aceeaşi ardoare pentru a căuta o viaţă care nu va fi muritoare! Spre deosebire de Buddha, Iisus nu invită să suprimăm dorinţele noastre, ci, dimpotrivă, să le amplificăm; nu vă mulţumiţi să doriţi fărîma de viaţă trecătoare, care este a voastră în mod natural, ci mergeţi pînă acolo încît să doriţi o viaţă veşnică şi faceţi ce trebuie pentru aceasta, ca să o trăiţi încă de pe acum!

Preot Cornel Cadar
sursa http://www.evenimentul.ro/
 

De prin presa adunate ( da clik meniu) - 16 - AUGUST - 2010 ARHIVA-CONTINUARE PE - www.selectiipresa1marian.webgarden.ro

 
 

Cum au crescut 12 oameni un business de la unu la 100 de milioane de euro în plină criză

9 aug 2010


Autor: Roxana Petrescu

KDF Energy este o companie de care puţini auziseră până anul acesta, dar care a reuşit în 2009, perioadă în care s-a vorbit mai mult de insolvenţe şi de falimente, să-şi crească afacerile de 100 de ori, de la unu la 100 mil. euro. George Brăiloiu, proprietarul acestui business care se ocupă cu vânzarea de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, spune că suma nu este deloc mare ţinând cont de faptul că în acest domeniu afacerile au de multe ori câte nouă zerouri.

O zi normală de lucru pentru cei 12 angajaţi ai KDF Energy, firmă înfiinţată încă din 2002, dar care iniţial activa în domeniul consul tanţei pentru energia electrică, începe la ora nouă dimineaţa şi durează până seara la şapte, o mare parte din activitate fiind tocmai partea de urmărire a burselor pe care se tranzacţionează certificatele de emisii: Londra, Paris şi Amsterdam.

"În 2008 am pregătit terenul. Am creat contractele, echipa, relaţiile internaţionale cu contrapărţile. Cea mai dificilă parte a acestui început a fost crearea cadrului con tractual legislativ, care să fie în concordanţă şi cu legislaţia română şi cu cea a altor pieţe externe", spune Brăiloiu, care înainte de a-şi pune pe picioare această firmă a lucrat tot în domeniul energetic. În ciuda faptului că societatea a avut cea mai agresivă creştere din 2009 dintre toate companiile din România, Brăiloiu spune că 100 de milioane de euro nu sunt un business mare pentru branşa sa. "E o sumă mică dacă ne uităm la con curenţii noştri care au miliarde de euro. Cred că i-aş face să zâmbească pe com petitorii mei cu o cifră de afaceri de 100 de milioane de euro", spune reprezentantul KDF Energy. Ce sunt certificatele de emisii Certificatele de emisii de gaze cu efect de seră sunt un fel de drepturi de poluare pe care le primesc gratuit 229 de companii din România în perioada 2008-2012. În fiecare an din intervalul menţionat anterior, com paniile care activează în domeniile energie, rafinare de produse petroliere, ciment, metalurgie sau sticlă primesc un anumit număr de certificate de emisii în mod gratuit.

Aceste certificate se dau în funcţie de gradul de poluare al fiecărui agent. Dacă agentul poluează mai mult, trebuie să cumpere certificate în plus, dacă poluează mai puţin, poate să-şi vândă surplusul şi să-şi finanţeze cu banii obţinuţi investiţii în modernizare. Anul de referinţă care a fost luat în calcul pentru stabilirea nivelului de certificate de emisii pentru fiecare industrie este anul 2003. În total, în perioada 2008-2012, compa niile din România au alocate circa 350 de milioane de certificate, adică aproximativ 70 de milioane de certificate anual. Cele mai multe certificate le primesc companiile din energie, urmate de cele din metalurgie şi ciment. Potrivit unor specialişti, în 2008, la nivelul tuturor companiilor din România au rămas circa 20 de milioane de certificate care nu au fost utilizate, ceea ce la preţurile de atunci a însemnat 500 de milioane de euro irosiţi. Care este scopul?

Ideea este ca până în 2012 companiile să investească mult în modernizarea instala ţiilor, astfel încât emisiile de CO2 să se reducă pentru că din 2013 alocările de certi ficate nu se mai fac gratuit, fiecare firmă fiind obligată să-şi cumpere necesarul. Pentru companiile care nu au un depar tament de trading de astfel de instrumente bine pus la punct, soluţia angajării unei fir me de profil devine din ce în ce mai atractivă. "Sunt două tipuri de clienţi acum: cei care au înţeles utilitatea colaborării cu un trader şi clienţii mari de stat care nu au tra deri, care nu au organizat licitaţii, care sunt mai puţin orientaţi spre business în mai pu ţine cuvinte", explică Brăiloiu. Spre exem plu, ruşii de la Mechel, unul dintre clienţii KDF Energy, au făcut anul trecut rost de 7 milioane de euro din vânzarea certi ficatelor, în timp ce Oltchim tocmai a primit o amendă de 14,3 milioane de euro din partea Agenţiei Naţionale de Protecţie a Mediului pentru că-i lipseau peste 140.000 de certificate de emisii de gaze cu efect de seră. "În general, clienţii din România au avut un excedent de certificate pentru că în contextul crizei, mulţi şi-au redus activitatea şi au poluat mai puţin.

Acestea se pot vinde către oricine, către fonduri de investiţii de carbon şi către bănci, dincolo de alţi agenţi economici. Avem mulţi clienţi care şi-au finanţat activitatea în acest fel", spune Brăiloiu. În portofoliul KDF Energy se află în prezent 50-60 de clienţi provenind din domenii precum energie, metalurgie, chimie, sticlă sau ciment. După 2012 începe adevărata privatizare a României "Companiile se pot transforma în speculatori, dar vor deveni speculatori numai acei agenţi care au capacitatea intelectuală pentru a face aceste ope-raţiuni", crede reprezentantul KDF Energy. Cel mai complicat aspect în ceea ce priveşte tranzacţionarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră este ce se va întâmpla după 2012 când companiile nu vor mai primi gratuit aceste certificate, ci vor fi obligate să şi le cumpere de pe piaţa internaţională. În contextul în care la nivel european se poartă o adevărată luptă cu produse chinezeşti de exemplu, mult mai ieftine, costurile cu certificatele de emisii vor afecta şi mai mult competitivitatea pro duselor europene. În acest context, devine obligatoriu pentru multe companii să facă tot ceea ce le stă în putere pentru a-şi diminua nivelul de poluare până în 2012, pentru ca dincolo de acest termen să cumpere cât mai puţine certificate de emisii.

"În 2013 va fi tristeţe mare. Companiile care nu-şi gestionează bine programul de in vestiţii de mediu vor intra în incapacitate de plată. Eşti obligat acum să te modernizezi. Cred că România va avea o mare problemă strategică. Nu ai bani să cumperi certificate, nu produci. Nu există posibilitatea unor derogări. Atunci se va privatiza România rapid. Nu există o viziune la nivel de acţionari, de industrie. Singurul domeniu în care există un lobby foarte puternic este cimentul, care este foarte bine reprezentat. Se vor face şi alocări gratuite, dar numai în funcţie de politica de dezvoltare. Sistemul de achiziţii de certificate va dura în perioada 2013-2020, după care în mod teoretic ar trebui să urmeze o perioadă de emisii zero", explică Brăiloiu.

Preţul carbonului, joc politic În contextul în care emisiile de carbon sunt în strânsă legătură cu strategiile industriale pe termen lung, preţul certi ficatelor este unul care poartă o mare influenţă politică. "Carbonul este un produs care include un risc politic foarte important. Angaja mentul unui stat în ceea ce priveşte această problemă are puterea de a modifica preţurile. Un preţ foarte mare al emisiilor de carbon te face necompetitiv. De aceea pe termen lung ai nevoie de o viziune politică pe termen lung", explică Brăiloiu. Dincolo de aceşti factori mai sunt încă doi cel puţin la fel de importanţi care fac preţul certificatelor de emisii să joace pe bursele internaţionale, spre bucuria sau necazul unora. "În 2009, preţul s-a prăbuşit de la 18 euro la 8 euro. Preţul a urmat criza. Valoarea unui certificat evoluează în funcţie de preţul petrolului şi de producţia industrială. Preţul nu va creşte cât nu-şi revine economia. Volumele de tran zacţionare au scăzut foarte mult, de aproape 10 ori", spune Brăiloiu. Maximul atins de preţul certificatelor de emisii a fost de 29 de euro înaintea crizei, iar minimul a fost de 2 cenţi.

"Pentru anul acesta ne-am propus iniţial o dublare a cifrei de afaceri, dar volumele au scăzut tare mult, aşa că sperăm să ne putem menţine rezultatele de anul trecut", a mai precizat reprezentantul KDF Energy, companie care activează şi pe pieţele din Grecia, Estonia, Letonia, Lituania şi Bul garia. Trading complet Menţinerea cifrei de afaceri va avea un suport chiar şi în contextul în care este de aşteptat ca volumul tranzacţiilor cu certificate de emisii să scadă: intrarea pe noi segmente de piaţă. "În 2010, am obţinut licenţa de furnizare de gaze naturale şi de energie electrică. Ne propunem să facem un trading complet, cu energie, gaze şi certificate de emisii. Din toamnă vom începe achiziţia de energie de pe OPCOM (bursa de energie - n. red.) şi de gaze de la importatorii din Rusia", spune Brăiloiu.

Deşi afacerile cu energie electrică şi-au trăit cele mai bune vremuri la începutul anilor 2000, când s-au semnat marile con tracte directe de achiziţie de energie elec trică ieftină, Brăiloiu spune că se lansează în acest business pentru a putea oferi un serviciu complet şi că nu este dispus să preia niciun risc în mod gratuit. "Încercăm să nu preluăm chiar toate riscurile prin acceptarea unor clienţi care ne-ar putea crea probleme. Facem o selecţie", spune Brăiloiu în contextul în care mulţi furnizori de utilităţi s-au confruntat anul acesta cu o creştere a facturilor neîn casate pe fondul problemelor de lichidităţi cu care s-au confruntat clienţii lor. "Cel mai bun om din echipă a adus 30 de milioane de euro din cele 100 de milioane de euro. Nu pot să spun cine este, dar pot să spun că are tot ce-şi doreşte. Odată cu intrarea pe piaţa de furnizare de energie şi de gaze naturale, vom mai angaja încă 10 oameni. Avem nevoie de forţă de muncă mai ales pe partea de reglementări", spune Brăiloiu. Potrivit unor declaraţii anterioare ale şefului KDF Energy, un trader bun de certificate de emisii poate să câştige anual până la 200.000 de euro, ceea ce echivalează cu salariul unui manager de top dintr-o multinaţională. roxana.petrescu@zf.ro
sursa ;http://www.zf.ro/
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one