Put some informations about your eshop here (address, contacts etc.)
În Evanghelia după Ioan, citim cum Iisus spune: "Lucraţi, nu pentru mîncarea cea pieritoare, ci pentru mîncarea ce rămîne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului".

Iisus foloseşte comparaţia cu hrana pentru a face să se înţeleagă ce aduce el omenirii. Sînt două feluri de viaţă şi două feluri de hrană: hrana pentru trup, care dă o "viaţă muritoare"... şi hrana pentru suflet, venită din cer, care dă "viaţa veşnică".

Creat de Dumnezeu şi făcut pentru Dumnezeu, omului îi este foame şi sete de Dumnezeu. Nimic în afară de Dumnezeu nu‑l poate satisface pe deplin. Toate felurile de hrană pămîntească lasă fiinţa umană nesăturată. Iisus nu ne invită să dispreţuim "pîinea de toate zilele", ci să dorim şi "pîinea vieţii veşnice".

Iisus nu ne cere să devenim leneşi în "munca" necesară pentru viaţa cetăţii umane însă ar vrea să "lucrăm" cu aceeaşi ardoare pentru a căuta o viaţă care nu va fi muritoare! Spre deosebire de Buddha, Iisus nu invită să suprimăm dorinţele noastre, ci, dimpotrivă, să le amplificăm; nu vă mulţumiţi să doriţi fărîma de viaţă trecătoare, care este a voastră în mod natural, ci mergeţi pînă acolo încît să doriţi o viaţă veşnică şi faceţi ce trebuie pentru aceasta, ca să o trăiţi încă de pe acum!

Preot Cornel Cadar
sursa http://www.evenimentul.ro/
 

De prin presa adunate ( da clik meniu) - 16 - AUGUST - 2010 ARHIVA-CONTINUARE PE - www.selectiipresa1marian.webgarden.ro

 
 

Adrian Vasilescu, BNR: Daca bancile nu vor da credite in sectorul privat nu vom iesi din criza

Adrian Vasilescu
17.03.2010

O intrebare se repeta obsesiv: cand vor putea lua romanii credite? Raspunsul pare a fi legat de un vechi dicton, ce este mai actual astazi decat cu mult timp in urma, cand a fost pus in circulatie: "Bancherul iti da umbrela cand e soare si ti-o ia cand ploua". E, desigur, o metafora. O figura de stil insa bine tintita, din care razbate un adevar semnificativ: acela ca in relatiile cu bancile, oricare ar fi clientul, o tara, o companie sau o familie, nu va exista niciodata sansa de a scapa de necazuri primind un credit.
Scapa singur de norii negri, suna mesajul, daca esti in stare, apoi vino la banca si dovedeste ca pe ulita ta a iesit soarele. Daca poti intr-adevar sa dovedesti, banca iti va da umbrela. Adica un credit pentru dezvoltare. Si ti-o va lasa (ori mai mult, iti va da alte si alte umbrele) atat timp cat reusesti sa mentii soarele. Asta si asteapta, acum, bancile de la noi: sa iasa soarele (am numit iesirea din recesiune) pentru a relansa creditarea.
Iata o problema intr-adevar spinoasa: creditul. Pana in toamna lui 2008 - sufletul consumului. Acum - o masina cu motorul pornit, dar care nu demareaza. Sau, mai exact, a demarat in relatia cu statul, dar e inca in pozitie de relativa asteptare in relatia cu populatia si cu companiile.
Bancile, care au bani, spun ca n-au cerere. Si ca nici companiile, nici populatia nu se prea inghesuie sa solicite imprumuturi.
Companiile si populatia dau vina pe banci. Spun ca dobanzile sunt prea mari. Si, intr-adevar, dobanzile nu sunt deloc rezonabile. Nici dobanzile active, nici cele pasive. Banca centrala vede dobanzile pasive deasupra ratei inflatiei, dar mai jos de rata dobanzii de politica monetara; iar dobanzile active cu unu-doua procente peste rata dobanzii de politica monetara. Bancile stiu si ele ca aici vor ajunge, dar intarzie cat pot acest moment.
Totusi, solutia rationala n-ar fi, in niciun caz, un ritm alert al cresterii creditelor pentru populatie. Fiindca s-ar rupe si mai mult legaturile intre productie si consum. Atat timp cat nu se inregistreaza un plus de eficienta a muncii nu au cum sa vina bani in plus pentru consum. Solutia e alta: credite mai multe pentru companii, care sa inmulteasca locurile de munca si sa dea salarii mai mari. Abia atunci ar putea fi relansata creditarea populatiei.
Daca creditul nu va iriga economia reala, romanii nu vor avea nici in 2010 locuri de munca mai multe si bani mai multi. Mai departe: nu se va investi mai mult, nu vor fi asigurate posibilitati de a-i absorbi pe someri, nu vor spori productivitatea si competitivitatea muncii.
Pana cand bancile nu vor trece decisiv la alimentarea cu bani mai multi a sectorului privat, cat mai repede cu putinta, tara nu va reusi sa faca fata crizei globale, ce inca strabate lumea in care traim. Mai ales ca banii pe care-i imprumuta statul din exterior n-au cum sa ajunga in sectorul privat.
Ce pot face companiile cu banii din banci? Dupa ce, timp de multi ani, societatea romaneasca a epuizat o buna parte din resurse intr-o incercare disperata de a trai mai presus de puterile noastre, ne-am trezit in 2009 (iar experienta continua si in 2010) ca pretul consumului fara reforme este extrem de greu de platit. Iar din cauza vechilor reflexe, de care ne rupem greu, sectorul privat traieste sub nenumarate amenintari. Economia reala are acum nevoie de bani, care sa fie investiti in productivitate si in competitivitate. E calea unica pentru a asigura climatul de incredere care sa determine bancile sa grabeasca relansarea creditarii populatiei.
sursa :http://www.zf.ro/
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one