Put some informations about your eshop here (address, contacts etc.)
În Evanghelia după Ioan, citim cum Iisus spune: "Lucraţi, nu pentru mîncarea cea pieritoare, ci pentru mîncarea ce rămîne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului".

Iisus foloseşte comparaţia cu hrana pentru a face să se înţeleagă ce aduce el omenirii. Sînt două feluri de viaţă şi două feluri de hrană: hrana pentru trup, care dă o "viaţă muritoare"... şi hrana pentru suflet, venită din cer, care dă "viaţa veşnică".

Creat de Dumnezeu şi făcut pentru Dumnezeu, omului îi este foame şi sete de Dumnezeu. Nimic în afară de Dumnezeu nu‑l poate satisface pe deplin. Toate felurile de hrană pămîntească lasă fiinţa umană nesăturată. Iisus nu ne invită să dispreţuim "pîinea de toate zilele", ci să dorim şi "pîinea vieţii veşnice".

Iisus nu ne cere să devenim leneşi în "munca" necesară pentru viaţa cetăţii umane însă ar vrea să "lucrăm" cu aceeaşi ardoare pentru a căuta o viaţă care nu va fi muritoare! Spre deosebire de Buddha, Iisus nu invită să suprimăm dorinţele noastre, ci, dimpotrivă, să le amplificăm; nu vă mulţumiţi să doriţi fărîma de viaţă trecătoare, care este a voastră în mod natural, ci mergeţi pînă acolo încît să doriţi o viaţă veşnică şi faceţi ce trebuie pentru aceasta, ca să o trăiţi încă de pe acum!

Preot Cornel Cadar
sursa http://www.evenimentul.ro/
 

De prin presa adunate ( da clik meniu) - 16 - AUGUST - 2010 ARHIVA-CONTINUARE PE - www.selectiipresa1marian.webgarden.ro

 
 

De ce resping rectorii proiectul Legii Educatiei?

Fabrica de diplome" a fost, dupa 1989, cea mai rentabila afacere, inlesnita si de apetitul urias al tinerilor romani pentru diplome si de lipsa de exigenta a angajatorilor, in special a celor bugetari.

Universitatile s-au transformat in vanzatoare de iluzii, in furnizoare de diplome si titluri de tot felul, inclusiv doctorale, pentru cine are bani si suficienta influenta, ajungandu-se la o cifra de afaceri de un miliard de euro pe an.

Afacerea a atins forme grotesti, odata cu devoalarea fenomenului Spiru Haret, care printr-o politica de dumping atrasese jumatatea dintre studentii Romaniei, circa 400.000, studenti ce obtineau diplomele de la "distanta", fara sa vada vreun profesor la fata. Contra cost, evident.

La adapostul autonomiei universitare, inteleasa ca un paravan, afacerea "duduia" mai ceva decat economia lui Tariceanu, fara vreun control din partea statului, paralizat si aparent in totala disolutie. Si cum sa nu se intample astfel, daca legile, regulamentele, hotararile de guvern erau decise sau macar inspirate chiar de profitorii noii oportunitati, aflati in parlament, la conducerea ministerului, in guvern, controland tot ce se putea controla.

In fapt, un grup de presiune si intimidare forma majoritatea in Senatul universitar, de unde dicta "alegerea" rectorilor, a decanilor si a celorlalte functii de conducere, eliminand pe toti cei care indrazneau sa "miste in front", conducand feuda astfel ocupata cu metode securisto-comuniste, adica intimidare, sanctionare, rasplata sustinatorilor, musamalizarea plagiatelor, diplome si titluri universitare si doctorale ca premii de fidelitate.

In tot acest timp statul asista ca simplu spectator, abdicand de la misiunea sa principala, aceea de a supraveghea piata furnizorilor de servicii educationale, de a emite norme si de a verifica respectarea acestora.

Mai mult, proprietar al bazei materiale a universitatilor de stat, baza ce ar fi trebuit sa serveasca interesele romanilor, nu sub forma "da banii, ia diploma", statul a acceptat o autonomie a acestora, inclusiv financiara, care a insemnat o privatizare "de facto", devenind "stat in stat", dupa modelul cunoscut al agentiilor guvernamentale.

Iata motivele clare pentru care rectorii, in frunte cu Ecaterina Andronescu si Andrei Marga, la care se alatura comentatori de serviciu, precum Cristian Parvulescu, resping cu virulenta noul proiect de lege care le "sparge" afacerea, mascata de "autonomia universitara".

Consecintele n-au intarziat sa apara. Nicio universitate romaneasca in top 500, cercetarea romaneasca se plaseaza pe locuri codase, in urma unor tari ca Liechtenstein, Bermuda, Noua Caledonie, Cipru, Barbados, Guadalupe, Malta, Bahrein, Seychelles, evaluari internationale care ne desfiinteaza pur si simplu invatamantul si cercetarea.

S-ar putea crede ca noua Lege a Educatiei Nationale schimba actualii profitori cu altii, asa cum si reclama contestatarii.

Sa vedem principalele prevederi care incearca sa aduca pe drumul util cetatenilor invatamantul superior romanesc si care sunt respinse vehement de profitorii de pana acum.

1. Statul isi rezerva parghii importante pentru controlul a ceea ce se intampla in universitati.

(Art 112 (a) revocarea ordinului de confirmare a rectorului, b) reducerea sau eliminarea temporara sau definitiva a accesului la finantarile din surse publice;
c) initierea unui proiect de lege de preluare sau fuziune a institutiilor de invatamant
superior slab performante de catre cele performante;
d) initierea unui proiect de lege de desfiintare a institutiei de invatamant superior in
cauza.)

2. Rectorul se stabileste pe baza unui concurs public, la care pot participa orice personalitati stiintifice sau academice din tara si strainatate. Comisie de selectie si recrutare a rectorului formata, in proportie de 50% din membrii ai universitatii si in proportie de 50% din personalitati stiintifice si academice din afara universitatii, din tara si strainatate.

Bine ar fi ca in aceste comisii sa intre si manageri din mediul de afaceri de top din tara si strainatate, iar procentul acestora sa fie marit la 70%.

3. Ministrul Educatiei valideaza, sau nu, prin ordin, numirea unui rector si-l poate revoca oricand, fara ca Senatul sa aiba vreun cuvant de spus.

Sigur, aici este de comentat daca ministrul, factor politic, urmareste sau nu interesele cetatenilor. Pana la urma, forta politica care a castigat alegerile si are pe mana gestionarea intregii tari isi asuma si acest segment de decizie, iar daca greseste va plati in procesul democratic. Oricum este mai corect, prin comparatie cu rectorii si senatele care nu platesc niciodata.

4. Art.248 (1) In una si aceeasi universitate sau in universitati diferite se interzice cumulul de norme didactice.

Adica rectorii si universitarii nu mai pot lua salarii pe 10 norme sau mai multe, pe care nu le realizau niciodata, pentru ca le lipsea chiar timpul fizic necesar.

5. Art.249 (1) Personalul didactic si de cercetare se pensioneaza la indeplinirea varstei legale de pensionare, de 65 de ani.

(2) Se interzice ocuparea oricarei functii de conducere sau administrare, la orice nivel al universitatii, dupa pensionare. Mandatele functiilor de conducere sau de administrare se intrerup de drept in cazul persoanelor care au indeplinit varsta de pensionare.

Iata durerea cea mare! Cei mai multi rectori in functie vor pleca la pensie odata cu promulgarea legii, lasand fotoliile caldute, aducatoare de putere si de salarii uriase. Ce tristete enorma!

6. Art. 255 (3) Se interzice ocuparea posturilor didactice si de cercetare de catre persoane dovedite ca au plagiat. Se anuleaza concursul pentru un post didactic ocupat, indiferent cand, de catre o persoana dovedita ca a plagiat.

In sfarsit, prima masura clara impotriva plagiatorilor. Ramane de stabilit o instanta credibila care sa aplice stampila "plagiat" si jumatate din conducerile de universitati vor trebuie sa se ascunda undeva de rusine. Daca o mai au!

7. Art 255 (4) Dupa promulgarea acestei legi, se interzice ocuparea oricarui post de conducere, in cadrul aceleiasi facultati si universitati de catre afini si rudele pana la gradul II, inclusiv.

Adio clanuri universitare si familii care sa ocupe integral conducerea unor universitati, ba chiar sa lase mostenire functiile de conducere, precum imparatii odinioara.

8. Art. 263 (7) Cadrele didactice titulare pe un post didactic din invatamant, alese in Parlament, numite in Guvern sau indeplinind functii de specialitate specifice in aparatul Parlamentului, al Presedintiei, al Guvernului si in Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, precum si cele alese de Parlament in organismele centrale ale statului au drept de rezervare a postului didactic pe perioada in care indeplinesc aceste functii.

Adica li se rezerva postul, nu mai pot ocupa simultan mai multe functii. Adio cumul de functii politice, universitare, guvernamentale, parlamentare, etc.

Chiar si numai aceste exemple ne arata motivele panicii si disperarii care au cuprins rectorii si a celor aflati in slujba acestora.

Ce sanse are aceasta lege sa treaca de Parlament? Dupa opinia multora destul de mici.

Personal sunt mai optimist. Chiar sper sa fi inteles multa lume ca la capatul drumului pe care mergem acum ne asteapta prapastia. Economica, sociala, culturala, educationala.

Productivitatea unei economii, deci bunastarea, depinde in masura decisiva de calitatea proceselor educationale. Mai devreme sau mai tarziu vom plati cu totii nesimtirea si nerusinarea unora. Exemplul Greciei ne arata la ce sa ne asteptam.

Miracole nu vin de nicaieri. Doar presiunea opiniei publice si a mediei poate duce evolutia societatii pe un drum care sa ne scoata din criza, nu sa ne afunde mai mult in prapastie.

Prof. Vlaston Stefan
sursa http://www.ziare.com/
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one