Put some informations about your eshop here (address, contacts etc.)
În Evanghelia după Ioan, citim cum Iisus spune: "Lucraţi, nu pentru mîncarea cea pieritoare, ci pentru mîncarea ce rămîne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului".

Iisus foloseşte comparaţia cu hrana pentru a face să se înţeleagă ce aduce el omenirii. Sînt două feluri de viaţă şi două feluri de hrană: hrana pentru trup, care dă o "viaţă muritoare"... şi hrana pentru suflet, venită din cer, care dă "viaţa veşnică".

Creat de Dumnezeu şi făcut pentru Dumnezeu, omului îi este foame şi sete de Dumnezeu. Nimic în afară de Dumnezeu nu‑l poate satisface pe deplin. Toate felurile de hrană pămîntească lasă fiinţa umană nesăturată. Iisus nu ne invită să dispreţuim "pîinea de toate zilele", ci să dorim şi "pîinea vieţii veşnice".

Iisus nu ne cere să devenim leneşi în "munca" necesară pentru viaţa cetăţii umane însă ar vrea să "lucrăm" cu aceeaşi ardoare pentru a căuta o viaţă care nu va fi muritoare! Spre deosebire de Buddha, Iisus nu invită să suprimăm dorinţele noastre, ci, dimpotrivă, să le amplificăm; nu vă mulţumiţi să doriţi fărîma de viaţă trecătoare, care este a voastră în mod natural, ci mergeţi pînă acolo încît să doriţi o viaţă veşnică şi faceţi ce trebuie pentru aceasta, ca să o trăiţi încă de pe acum!

Preot Cornel Cadar
sursa http://www.evenimentul.ro/
 

De prin presa adunate ( da clik meniu) - 16 - AUGUST - 2010 ARHIVA-CONTINUARE PE - www.selectiipresa1marian.webgarden.ro

 
 

Şcoala românească, fabrică de mediocri cu diplomă

Andreea Archip
Joi, 11 Martie 2010
Mare parte dintre dascălii români ar trebui să-şi schimbe mentalitatea, pentru a forma adulţi competenţi.

La absolvirea a opt clase, elevii români ar trebui să ştie să comunice corect în limba maternă, să lege o conversaţie într-o limbă străină, să ştie să folosească computerul, să aplice în viaţa reală noţiuni abstracte de matematică sau tehnologie şi, la fel de important, să aibă spirit civic, să ştie să relaţioneze în societate şi „să manifeste sensibilitate culturală”. Cu alte cuvinte, să fie pregătiţi pentru viaţă. Teoretic, acest lucru este posibil, întrucât toate aceste„competenţe- cheie” au fost introduse de ani buni în programa şcolară.

Au rămas însă doar pe hârtie. În lipsa unor manuale adecvate şi a unei programe „aerisite”, mare parte dintre dascăli nici măcar nu au încercat să le pună în practică.

Au păstrat aceleaşi metode de predare, aplicate „cu succes” acum 20 de ani: dictează pagini întregi şi apoi scot elevul la tablă. Cu ce rămân, în final, elevii? Cu mai nimic. Iar de aici şi până la un viitor adult care se zbate în mediocritate mai e doar un pas.

O arată şi ultimul raport al Societăţii Academice Române (SAR), potrivit căruia, sistemul educaţional românesc ocupă ultimele locuri la nivel mondial în ceea ce priveşte competitivitatea. Cât despre soluţii: mentalitatea profesorilor trebuie schimbată, ştiinţele exacte trebuie corelate, iar competenţele în dreptate spre latura practică.

„Peste tot pe glob, societatea s-a schimbat profund în ultimele decenii (...), ocupăm constant ultimele locuri în evaluările care măsoară eficienţa sistemelor educaţionale.”
Societatea Academică Română

ŞTIINŢELE ŞI ŞCOALA

Cum să foloseşti formulele de matematică şi fizică în viaţa reală

Potrivit recomandărilor Parlamentului European, două dintre cele mai importante competenţe pe care elevii trebuie să le aibă la finalul gimnaziului şi al liceului sunt cea de matematică şi cea elementară în ştiinţe şi tehnologie.

Practic, la sfârşitul fiecărui an şcolar, elevii ar trebui să poată aplica în viaţa de zi cu zi cunoştinţele teoretice dobândite la aceste obiecte de studiu (să ştie să compare suma înscrisă pe facturile de utilităţi cu consumul real, să ştie să calculeze cât parchet le e necesar pentru o cameră a locuinţei, să ştie ce arie are terenul cultivat de bunicul...).

La noi însă situaţia nu stă deloc aşa, iar motivele sunt subliniate şi în raportul SAR: „Diferitele reforme de la noi, începute spre sfârşitul secolului XIX, s-au făcut, mai întâi, sub influenţa manualelor franceze; a doua mare influenţă este cea sovietică. Acestea au condus la o creştere a abstractizării şi formalizării”.

Unii dascăli, greu de adaptat

Iar diferenţa dintre ceea ce i se cere unui elev român şi compe tenţele înscrise în cataloagele altor ţări este enormă. „La noi, spre exemplu, după capitolul «Numere reale», un elev trebuie să ştie să reprezinte numerele reale pe axa numerelor, să identifice numerele reale în exerciţii şi probleme, să ştie să utilizeze formule de calcul prescurtat”, explică Tina Galaţchi, profesoară de matematică la Şcoala nr. 88 din Capitală.

Adică, se vorbeşte tot de noţiuni abstracte pe care profesorul e obligat să ştie să le „traducă” elevilor. De felul în care predă cadrul didactic depinde, practic, cu cât rămâne şcolarul la finalul unui an. Asta pentru că, spre deosebire de alte state - unde profesorilor li se indică cu exactitate cum să noteze competenţa unui elev, în funcţie de nivelul de învăţare -, la noi nu se face vorbire nicăieri de aşa ceva.

„Ce anume trebuie să ştie un elev român de nota 5, ce competenţe minime ar trebui să aibă unul de nota 6? Nu se ştie (...). Totul e lăsat la aprecierea dascălului. Evaluarea ar trebui să meargă mână în mână cu a bilităţile, astfel ca notarea să fie unitară şi să se diminueze gradul de subiectivism în notare”, crede profesoara.

Deşi aceste lucruri nu sunt strict prevăzute în vreun capitol de lege, dascălul este de părere că ele pot fi totuşi aplicate de profesori care ar trebui doar să-şi schimbe mentalitatea şi modul de predare.

„La finalul fiecărui capitol, elevul trebuie să-şi fi însuşit anumite competenţe în funcţie de lecţiile predate. Eu am lucrat întotdeauna după aceste competenţe la clasă, chiar şi fără să ştiu că aşa se numesc. A rezolva o problemă de matematică nu ţine doar de probleme rezolvate cu diverse formule, ci de o aplicare practică a cunoştinţelor de la ore. E doar o chestiune de viziune a profesorului la clasă. Unui profesor care are metodele lui în vechite îi va fi însă greu să se schimbe”, conchide Tina Galaţchi.

Corelarea materiilor

Cât despre programă, dascălul consideră că ar trebui să se facă o corelare între lecţiile de matematică şi cele de fizică, biologie sau chimie.

„La fizică, elevii fac, de e xe m plu, planul înclinat cu funcţii trigonometrice, înainte să le înveţe la matematică. E clar că aceşti copii sunt în ceaţă, şi profesorul de fizică nu e vinovat că nu are cum să le explice (...). În plus, nici corelarea cu liceul nu s-a făcut, astfel că la gimnaziu s-au mai scos din lecţii, iar la liceu le sunt cerute tocmai acele noţiuni pe care nu le mai studiază”, explică profesoara.

Aceeaşi problemă este ridicată şi de Carmen Bănuţă, profesor de fizică la Şcoala nr. 170 „Geo Bogza” (Bucureşti). „Până acum ceva vreme, predam la fizică «Ochiul» şi «Urechea» înaintea lecţiei cu acelaşi nume de la biologie. În programă se spune clar că trebuie să avem o abordare interdisciplinară, noi încercăm să facem conexiuni, ele vii încearcă să-şi dezvolte gândirea, dar ar fi ideal ca un copil să studieze anumite noţiuni de fizică, chimie, biologie şi matematică, în acelaşi timp, ca să le poată aprofunda”, spune dascălul cu 25 de ani vechime în învăţământ.

SOLUŢII PENTRU O ŞCOALĂ IDEALĂ

Programa trebuie aerisită şi manualele revizuite

Schimbarea manualelor prost făcute şi depăşite s-ar număra şi ea prin tre priorităţile reformei în educaţie, potrivit dascălilor. „Nu avem manuale bune. Se întâmplă să fie în ele capitole în plus, care nu se mai studiază la clasa a VII-a, ci la a VIII-a, ceea ce-i derutează şi pe copii, şi pe părinţi”, e de părere Aurelia Abăluţă, directorul Şcolii 170 din Capitală şi profesoară de chimie.

Ea este adepta metodelor moderne, de lucru pe echipe, dar crede că acestea se pot aplica doar în măsura în care programa ar fi „aerisită”. „Îmi ia o oră întreagă să lucrez cu elevii pe grupe. Învaţă mai bine aşa, pe grupuri omogene, de copii buni şi mai slăbuţi, dar trebuie să predau alte şi alte lecţii. Nu avem suficient timp”, adaugă dascălul.

În plus, materia e greoaie, subliniază aceasta. „Eu am noţiuni pe care le predau elevilor mei la gimnaziu şi pe care eu le-am învăţat la facultate”, exemplifică Abăluţă. „Potrivit materiei de acum, toţi elevii ar trebui să meargă la liceu cu 10, or nivelul copiilor e diferit”, o completează Carmen Bănuţă, profesoară de fizică.

„IEŞIREA ŞCOLII DIN MEDIOCRITATE”

Spiritul critic se predă la şcoală

Singurul document de la noi în care sunt oarecum definite competenţele în materie de ştiinţe exacte este raportul „Ieşirea şcolii din mediocritate” al Societăţii Academice Române (SAR), care prezintă şi riscurile modificării programei şcolare. Asta, în timp ce reprezentanţii Ministerului Educaţiei promit o reformă completă a curriculei începând cu anul şcolar 2011-2012.

Corelarea cu piaţa muncii

„Se tot vorbeşte acum despre decongestionarea programei şcolare. Aceasta implică reducerea numărului de ore şi discipline. O consecinţă va fi micşorarea volumului de materie predată. Cum rezolvi însă lucrurile când nu ştii precis ce înseamnă fiecare com petenţă? A umbla la conţinutul manualelor înainte de a rezolva detalierea competenţelor înseamnă a pune căruţa înaintea cailor”, punctează Cristian Hatu, coordonator SAR.

Potrivit raportului, paşii unei reforme eficiente ar trebui să fie: detalierea competenţelor- cheie, îmbunătăţirea conţinutului manualelor şi apoi schimbarea metodelor de predare.

Abilităţi pentru performanţă

Astfel, se arată în raport, există ţări dezvoltate care şi-au impus alte competenţe pe care să le dobândească elevii, iar rezultatele sunt pe măsură.

„Luăm ca exemplu Finlanda, ţară renumită pentru sistemul său de învă ţământ performant. La matematică, elevilor li se cere, la sfârşitul clasei a V-a, să demonstreze o înţelegere a conceptelor asociate cu matematica, să ştie să descrie situaţiile şi fenomenele din lumea reală într-un mod matematic, să poată interpreta un text sau să urmeze nişte reguli”, subliniază autorii raportului.

Aşa se face că, la sfârşitul clasei a VIII-a, lucrurile rămân cât se poate de clare.
Elevul finlandez trebuie să reuşească să observe similitudini şi regularităţi în cadrul diferitelor evenimente, să folosească diferiţi operatori sau cuantificatori logici, să poată traduce o problemă simplă din limbajul obişnuit în cel matematic, să-şi facă un plan de rezolvare a problemelor: să rezolve o problemă şi să ştie să-i verifice corectitudinea rezultatului. La fizică, după clasa a VIII-a, elevii finlandezi trebuie să ştie să lucreze singuri sau în echipă, să realizeze o investigaţie ştiin ţifică, să pregătească mici rapoarte de cercetare şi să poată face un experiment.
În Marea Britanie, elevii au şi alte abilităţi pe care trebuie să le deprindă la şcoală. Una dintre acestea e legată de gândire şi de procesul de învăţare. Mai exact, copilul trebuie să fie o persoană cu simţ critic, să poată gândi creativ sau să aibă abilităţi practice.

În fine, în Canada, statele au autonomie în privinţa stabilirii competenţelor. În Ontario, de exemplu, elevii trebuie să dobândească abilităţi de gândire critică

A ÎNVĂŢA SĂ ÎNVEŢI

Metodele moderne de predare, refuzate în ţară

Profesorul trebuie să înveţe să nu-i mai dea elevului peste mână dacă se ridică în timpul orei pentru a arunca o hârtie şi să-i permită să-şi aleagă colegul de bancă. În acelaşi timp, predarea trebuie să se facă prin metode interactive, cu referiri permanente la alte discipline, iar vacanţele trebuie „eliberate” de teme cu duiumul.

Aceasta este opinia specialiştilor, potrivit cărora elevii trebuie să aibă competenţe pentru a învăţa să înveţe. Aceasta e însă o altă abilitate pe care cei mici ar trebui să o dobândească de la profesori. Iar pentru asta, cei de la catedră trebuie să-şi schimbe radical metodele de predare.

„Profesorii trebuie să înveţe mai întâi să-i înveţe pe elevi. Întrebarea e cine va face traininguri cu dascălii, cât timp aceste metode noi sunt implementate la noi doar sporadic? E şi aceasta o dis cuţie”, arată Cristian Hatu, coordonator în cadrul Societăţii Academice.

Proiect preluat în Europa

Soluţia pentru formarea profesorilor a fost găsită chiar în urmă cu doi ani de un grup de „temerari” din cadrul Uniunii Sindicatelor Libere din Învăţământ (USLI) - Mehedinţi.

Programul de perfecţionare la distanţă a cadrelor didactice de la ciclul primar, gimnazial şi liceal în „Dimensiunile învăţării” nu a primit însă acreditarea Centrului de Formare a Personalului din Învăţământul Preuniversitar. A fost acreditat în schimb la nivel european, fiind evaluat cu 28 de puncte din maximum 40.

„Profesori din Spania, Italia, Polonia, Lituania şi Turcia au accesat proiectul nostru şi se formează. La noi nu s-a putut şi nici măcar nu ni s-a dat vreo explicaţie pentru faptul că a fost respins”, explică liderul USLI Mehedinţi, Mihai Dima, unul dintre iniţiatorii proiectului.

Orgoliul nu are ce căuta la catedră

Ce învaţă profesorii prin acest program? „E vorba despre schimbarea mentalităţilor prin formarea continuă a dascălilor. Această schimbare presupune să-i dezvăţăm pe dascăli să le dicteze elevilor zeci de pagini şi să-i învăţăm să le predea întrun mod atractiv. Se pot aplica aceste metode la toate disciplinele. Se are în vedere inclusiv libertatea elevilor de a se mişca în timpul orei, să nu mai stea smirnă în bancă, aşa cum se întâmplă acum. Dacă vrea copilul să stea azi lângă alt coleg să o poată face”, explică Mihai Dima.

În plus, profesorul trebuie să mai înveţe ceva: „Orarul nu este pentru elev, ci doar pentru profesor. Vacanţele copiilor trebuie respectate, nu cum înţeleg unii să dea mai multe exerciţii ca temă decât a făcut copilul în timpul unui semestru întreg”.

Şi, ca profesionalizarea sa să fie completă, dascălul mai are nevoie de încă o lecţie. „Mulţi profesori sunt orgolioşi, invidioşi, ignoranţi, iar copiii simt şi, stând în preajma lor, deprind ce văd de la adulţi. Aceste lucruri nu au ce căuta în şcoală. Nu mai trebuie să existe concepţia «profesorul e profesor, elevul - elev». Şcoala e în slujba copiilor. Asta este adevărata reformă”, conchide sindicalistul.

„Orgoliul, invidia, ignoranţa nu au ce căuta în şcoală. Nu mai trebuie să existe concepţia «profesorul e profesor, elevul - elev». Şcoala este în slujba copiilor. Aceasta este adevărata reformă“.
MIHAI DIMA, lider sindical Mehedinţi
sursa A ÎNVĂŢA SĂ ÎNVEŢI

Metodele moderne de predare, refuzate în ţară

Profesorul trebuie să înveţe să nu-i mai dea elevului peste mână dacă se ridică în timpul orei pentru a arunca o hârtie şi să-i permită să-şi aleagă colegul de bancă. În acelaşi timp, predarea trebuie să se facă prin metode interactive, cu referiri permanente la alte discipline, iar vacanţele trebuie „eliberate” de teme cu duiumul.

Aceasta este opinia specialiştilor, potrivit cărora elevii trebuie să aibă competenţe pentru a învăţa să înveţe. Aceasta e însă o altă abilitate pe care cei mici ar trebui să o dobândească de la profesori. Iar pentru asta, cei de la catedră trebuie să-şi schimbe radical metodele de predare.

„Profesorii trebuie să înveţe mai întâi să-i înveţe pe elevi. Întrebarea e cine va face traininguri cu dascălii, cât timp aceste metode noi sunt implementate la noi doar sporadic? E şi aceasta o dis cuţie”, arată Cristian Hatu, coordonator în cadrul Societăţii Academice.

Proiect preluat în Europa

Soluţia pentru formarea profesorilor a fost găsită chiar în urmă cu doi ani de un grup de „temerari” din cadrul Uniunii Sindicatelor Libere din Învăţământ (USLI) - Mehedinţi.

Programul de perfecţionare la distanţă a cadrelor didactice de la ciclul primar, gimnazial şi liceal în „Dimensiunile învăţării” nu a primit însă acreditarea Centrului de Formare a Personalului din Învăţământul Preuniversitar. A fost acreditat în schimb la nivel european, fiind evaluat cu 28 de puncte din maximum 40.

„Profesori din Spania, Italia, Polonia, Lituania şi Turcia au accesat proiectul nostru şi se formează. La noi nu s-a putut şi nici măcar nu ni s-a dat vreo explicaţie pentru faptul că a fost respins”, explică liderul USLI Mehedinţi, Mihai Dima, unul dintre iniţiatorii proiectului.

Orgoliul nu are ce căuta la catedră

Ce învaţă profesorii prin acest program? „E vorba despre schimbarea mentalităţilor prin formarea continuă a dascălilor. Această schimbare presupune să-i dezvăţăm pe dascăli să le dicteze elevilor zeci de pagini şi să-i învăţăm să le predea întrun mod atractiv. Se pot aplica aceste metode la toate disciplinele. Se are în vedere inclusiv libertatea elevilor de a se mişca în timpul orei, să nu mai stea smirnă în bancă, aşa cum se întâmplă acum. Dacă vrea copilul să stea azi lângă alt coleg să o poată face”, explică Mihai Dima.

În plus, profesorul trebuie să mai înveţe ceva: „Orarul nu este pentru elev, ci doar pentru profesor. Vacanţele copiilor trebuie respectate, nu cum înţeleg unii să dea mai multe exerciţii ca temă decât a făcut copilul în timpul unui semestru întreg”.

Şi, ca profesionalizarea sa să fie completă, dascălul mai are nevoie de încă o lecţie. „Mulţi profesori sunt orgolioşi, invidioşi, ignoranţi, iar copiii simt şi, stând în preajma lor, deprind ce văd de la adulţi. Aceste lucruri nu au ce căuta în şcoală. Nu mai trebuie să existe concepţia «profesorul e profesor, elevul - elev». Şcoala e în slujba copiilor. Asta este adevărata reformă”, conchide sindicalistul.

„Orgoliul, invidia, ignoranţa nu au ce căuta în şcoală. Nu mai trebuie să existe concepţia «profesorul e profesor, elevul - elev». Şcoala este în slujba copiilor. Aceasta este adevărata reformă“.
MIHAI DIMA, lider sindical Mehedinţi
sursa http://www.evz.ro
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one