Put some informations about your eshop here (address, contacts etc.)
În Evanghelia după Ioan, citim cum Iisus spune: "Lucraţi, nu pentru mîncarea cea pieritoare, ci pentru mîncarea ce rămîne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului".

Iisus foloseşte comparaţia cu hrana pentru a face să se înţeleagă ce aduce el omenirii. Sînt două feluri de viaţă şi două feluri de hrană: hrana pentru trup, care dă o "viaţă muritoare"... şi hrana pentru suflet, venită din cer, care dă "viaţa veşnică".

Creat de Dumnezeu şi făcut pentru Dumnezeu, omului îi este foame şi sete de Dumnezeu. Nimic în afară de Dumnezeu nu‑l poate satisface pe deplin. Toate felurile de hrană pămîntească lasă fiinţa umană nesăturată. Iisus nu ne invită să dispreţuim "pîinea de toate zilele", ci să dorim şi "pîinea vieţii veşnice".

Iisus nu ne cere să devenim leneşi în "munca" necesară pentru viaţa cetăţii umane însă ar vrea să "lucrăm" cu aceeaşi ardoare pentru a căuta o viaţă care nu va fi muritoare! Spre deosebire de Buddha, Iisus nu invită să suprimăm dorinţele noastre, ci, dimpotrivă, să le amplificăm; nu vă mulţumiţi să doriţi fărîma de viaţă trecătoare, care este a voastră în mod natural, ci mergeţi pînă acolo încît să doriţi o viaţă veşnică şi faceţi ce trebuie pentru aceasta, ca să o trăiţi încă de pe acum!

Preot Cornel Cadar
sursa http://www.evenimentul.ro/
 

De prin presa adunate ( da clik meniu) - 16 - AUGUST - 2010 ARHIVA-CONTINUARE PE - www.selectiipresa1marian.webgarden.ro

 
 

Cei nouă

30 iunie 2010


Andrei Cornea Editorial
Judecătorii CC nu pot fi traşi la răspundere niciodată.

Trăim într-o dictatură. Nu a lui Băsescu. Nu a guvernului. Nu a partidelor. Nici măcar a mogulilor. E altceva, nemaiauzit şi nemaivăzut. Nu are egal, cred, pe nicăieri şi e fără nume. E o dictatură pe care manualele de ştiinţe politice o ignoră, despre care filosofii au tăcut până acum. Nici măcar CSAT-ul nu s-a referit la ea, deşi avea toate motivele să o facă. E dictatura celor nouă care formează Curtea Constituţională. Ei sunt stăpânii noştri, ridicaţi acolo de turpitudinea partidelor şi de sfada politică interminabilă. Ca întotdeauna, dictatura s-a servit de discordiile democraţilor. Cei nouă pot distruge orice lege, fie că a intrat sau nu în vigoare, pot desfiinţa instituţii publice, după bunul lor plac, aşa cum au făcut, de facto, cu ANI şi CNSAS.

Şi, orice ar face, nu pot fi traşi la răspundere niciodată. Ei pot interveni în politica fiscală a guvernului, pot decide ce impozite se plătesc, care sporuri sunt acceptabile şi care nu. Dacă ţara nu-şi mai poate plăti datoriile, lor nu le pasă. Dacă piere, îi lasă rece. Bugetul ei îl fac. Politica economică ei o determină. Ce e drept sau nu ei hotărăsc. Care pensii se plătesc integral şi care vor fi reduse ei decid. Ale lor, în orice caz, nu vor fi reduse. Aşa au decretat, cu majoritate de 5 la 4. Împotriva bunului simţ, a moralei, a raţiunii, a justiţiei, cei nouă au decis că ei înşişi, judecătorii, sunt turnaţi dintr-o esenţă superioară celorlalţi cetăţeni. Ne-au dat peste mână şi ne-au cerut să consimţim la privilegiul lor, insultându-ne inteligenţa cu argumente groteşti şi pretinzând că reprezintă legea şi dreptatea. Şi nu pot fi traşi la răspundere niciodată.

Într-adevăr, cei nouă sunt deasupra oricărui control politic, parlamentar, civic, de orice fel. Ei nu dau socoteală pentru decizii pe care nu trebuie să le justifice nici înaintea parlamentului, nici înaintea opiniei publice. Parlamentul poate fi schimbat prin alegeri, preşedintele poate fi altul după alegeri sau demis prin referendum; guvernul poate fi demis prin moţiune de cenzură. La fel, primarii pot fi sau nu realeşi. În general, orice funcţionar public e efemer pe post şi răspunde penal şi politic pentru faptele sale.

Nu şi ei. Sunt inviolabili precum tribunii romani. Infailibili precum Papa. Inconturnabili precum destinul. Pot fi binevoitori sau nu, inteligenţi sau imbecili, generoşi sau meschini. Dar, în oricare situaţie, excogitaţiile şi capriciile lor dictează dacă legea rămâne lege sau devine gunoi. Precum profeţii de altădată, cei nouă emit oracole. Dar chiar şi profeţii mai erau aruncaţi de pe tronurile lor aurite, atunci când se înşelau prea grav. Numai cei nouă nu au a se teme de niciun fel de consecinţe. Fiindcă, desigur, ei nu pot fi traşi la răspundere niciodată.

Cât timp îi vom mai suporta?
sursa :http://www.revista22.ro/
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one