Put some informations about your eshop here (address, contacts etc.)
În Evanghelia după Ioan, citim cum Iisus spune: "Lucraţi, nu pentru mîncarea cea pieritoare, ci pentru mîncarea ce rămîne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului".

Iisus foloseşte comparaţia cu hrana pentru a face să se înţeleagă ce aduce el omenirii. Sînt două feluri de viaţă şi două feluri de hrană: hrana pentru trup, care dă o "viaţă muritoare"... şi hrana pentru suflet, venită din cer, care dă "viaţa veşnică".

Creat de Dumnezeu şi făcut pentru Dumnezeu, omului îi este foame şi sete de Dumnezeu. Nimic în afară de Dumnezeu nu‑l poate satisface pe deplin. Toate felurile de hrană pămîntească lasă fiinţa umană nesăturată. Iisus nu ne invită să dispreţuim "pîinea de toate zilele", ci să dorim şi "pîinea vieţii veşnice".

Iisus nu ne cere să devenim leneşi în "munca" necesară pentru viaţa cetăţii umane însă ar vrea să "lucrăm" cu aceeaşi ardoare pentru a căuta o viaţă care nu va fi muritoare! Spre deosebire de Buddha, Iisus nu invită să suprimăm dorinţele noastre, ci, dimpotrivă, să le amplificăm; nu vă mulţumiţi să doriţi fărîma de viaţă trecătoare, care este a voastră în mod natural, ci mergeţi pînă acolo încît să doriţi o viaţă veşnică şi faceţi ce trebuie pentru aceasta, ca să o trăiţi încă de pe acum!

Preot Cornel Cadar
sursa http://www.evenimentul.ro/
 

De prin presa adunate ( da clik meniu) - 16 - AUGUST - 2010 ARHIVA-CONTINUARE PE - www.selectiipresa1marian.webgarden.ro

 
 

„Religia ar trebui să te facă mai bun, nu să-ţi facă viaţa un chin”

„Religia ar trebui să te facă mai bun, nu să-ţi facă viaţa un chin”


Florentina Ciuverca
Luni, 15 Martie 2010
EXCLUSIV. Scriitoarea musulmană Rajaa al-Sanea, autoarea controversatului roman „Fetele din Riad”, vorbeşte, pentru EVZ, despre reacţia puternică a lumii arabe la cartea ei despre femeia saudită.

Rajaa al-Sanea (28 de ani) a devenit, de cinci ani, ţinta expusă a frustrărilor unei lumi care, deşi are parte de accesoriile modernităţii, rămâne tradiţională. Cu o inconştienţă fermecătoare (scriitoarea este şi una dintre frumuseţile saudite), tânăra a publicat în Liban, în 2005, o carte care a agitat puternic lumea arabă: „Fetele din Riad”, lansată pe piaţă săptămâna trecută de Polirom, în colecţia Chic.

E primul roman din genul chick-lit scris de o musulmană, iar comparaţia cea mai la îndemână pentru critica occidentală (cartea a fost tradusă în limba engleză în 2007) a fost „Sex and the City” în variantă arabă (deşi sexul e cel mult subînţeles).

„Fetele din Riad” a avut soarta unui samizdat în Arabia Saudită, povesteşte autoarea într- un interviu acordat în exclusivitate EVZ, şi a circulat sub formă de fotocopie, vândută uneori şi cu 500 de dolari.

„În primul an de la publicarea cărţii în limba arabă, primeam cam 1.000 de e-mailuri zilnic, iar 75% dintre ele erau pozitive şi 25% total negative”, spune al- Sanea. Unele au fost ameninţări cu moartea.

„Încurajează viciul”

Supremul argument al celor care i-au cerut să-şi retragă cartea „păcătoasă” de pe rafturi a fost „defăimarea” femeii musulmane. Al-Sanea scrie despre patru tinere saudite, studente în Riad - ea însăşi a studiat stomatologia în Riad şi învaţă în prezent în Chicago - şi despre viaţa lor intimă, într-o lume în care subiectul este tabu.

În 2006, a fost dată în judecată de doi saudiţi pe motiv că „romanul este strigător la cer ţinând cont de normele societăţii saudite. Încurajează viciul şi le portretizează pe femeile regatului ca pe femei ce nu-şi acoperă feţele şi apar în public în ipostaze nepotrivite”. N-au avut câştig de cauză.

În schimb, cartea a devenit bestseller, a generat un şir de chick-lituri pe aceeaşi temă, iar al-Sanea a câştigat mici favoruri pentru compatrioatele sale: „Femeile de afaceri saudite au început să fie lăsate să călătorească singure şi să stea în hoteluri fără gardieni”, unele s-au încumetat să studieze dreptul, altele să conducă avioane („deşi nu şi maşini încă!”).

Al-Sanea are, la 28 de ani, răspunsuri pentru tot ce înseamnă metamorfoză în societatea arabă. Când vine însă vorba despre viaţa ei, ezită. „Am dovedit că pot şi o voi face”, este replica scurtă a autoarei la o întrebare aparent simplă: „Vei putea lua decizii de una singură privind viaţa personală? Cu cine te vei mărita, de pildă?”.

UN SECRET BINE PĂZIT

„Unii mi-au cerut să mă rog şi să mă pocăiesc pentru această carte păcătoasă”

EVZ: Viaţa femeii musulmane e un secret bine păzit, din care ai dezvăluit câte puţin în cartea ta. Te-ai expus cu bună ştiinţă atacurilor publicând „Fetele din Riad”...
Rajaa al-Sanea: Musulmanii au avut întotdeauna de suferit de pe urma acţiunilor unei mi no rităţi din rândul lor. Mulţi dintre cei care au sprijinit publicarea cărţii mele în lumea arabă s-au opus traducerii ei în alte limbi. Spuneau că volumul în arabă ar fi servit, în interior, la îmbunătăţirea anumitor comportamente şi obiceiuri. Dar, traducând-o în alte limbi, le-am fi dat ocazia străinilor să ne critice şi să ne afecteze imaginea. Imagine care deja a fost alterată de Bin Laden.

Le era teamă că lumea o să ne urască din cauza cărţii. Dar cartea mea vorbeşte despre partea umană a saudiţilor. Dragostea e limbajul universal care îi uneşte pe oameni. Iată de ce străinii care au citit „Fetele din Riad” au sfârşit prin a-i simpatiza pe saudiţi, mai degrabă decât să-i judece.

Care au fost primele reacţii în Arabia Saudită, la apariţia cărţii?
Am tot fost întrebată de ce am publicat-o în Liban şi nu în Arabia Saudită. Industria de carte din Liban e mult mai dezvoltată comparativ cu cea din alte ţări arabe şi nu există cenzură, de aceea am preferat să o duc acolo. Cartea a fost interzisă în Arabia Saudită, şi fotocopiile s-au vândut cu 500 de dolari. Reacţiile au fost puternice.

Unii au spus că e o premieră în literatura arabă, alţii că e primul roman saudit modern şi au numit- o „era Rajaa al-Sanea”, alţii mi-au cerut să mă rog şi să mă pocăiesc pentru această carte păcătoasă şi s-o scot de pe piaţă (deşi cei care au pretins asta au recunoscut că nu au citit cartea, ci doar au auzit vorbindu-se despre ea).

„Bărbaţii au fost mai înţelegători decât femeile”

Au reacţionat diferit femeile faţă de bărbaţi?
În mod ironic, bărbaţii au fost mai înţelegători decât femeile. În primul an de la publicarea cărţii în limba arabă, primeam cam 1.000 de e-mailuri zilnic şi 75% dintre ele erau pozitive şi 25% total negative. 90% dintre ele erau din partea bărbaţilor. Şi mulţi dintre cei care m-au sprijinit erau taţi de fete care mi-au mulţumit că am agitat lucrurile puţin şi că sunt un model pentru fetele lor. Asta a fost extrem de emoţionant.

Care ar fi primele sfaturi pe care le-ai da copiilor tăi despre lumea în care vor trăi?
Eu sunt cea care va avea nevoie de sfaturi. Voi încerca să-mi reamintesc mereu ce a zis Khalil Gibran: „Copiii tăi nu sunt ai tăi. Sunt fiii şi fiicele Vieţii care tânjeşte după ea însăşi. Au venit prin tine, dar nu de la tine şi, deşi sunt cu tine, nu sunt ai tăi”.

Mai există cărţi de genul acesta în Arabia Saudită? Ai impus un trend?
Ulterior au apărut multe cărţi cu această reţetă. Există „Băieţii din Riad”, „Fetele din Dammam”, „Fetele din Teheran”, „Fetele din Jeddah”, „Fetele din Cairo”, „Love in Saudi”, „The Reflected Image” (despre patru fete musulmane foarte conservatoare), şi multe altele. Deci da, cred că poate fi numit un trend acum.


TABU. Viaţa femeilor arabe este, de regulă, un secret bine păzit
FOTO: REUTERS

„S-a considerat că romanul meu a deschis ochii saudiţilor tocmai pentru că unele tradiţii şi cutume sociale sunt împotriva naturii religiei noastre sau a oricărei religii.“
RAJAA AL-SANEA, scriitoare

POT SCHIMBA CĂRŢILE CEVA?

„Femeile de afaceri saudite au fost lăsate să călătorească singure”

Pot schimba cărţile ceva? Din afară, religia pare principalul factor care nu permite relaxarea societăţii arabe.
Au schimbat mult, iar religia nu este obstacolul, ci tradiţiile tribale şi obiceiurile. S-a considerat că romanul meu a deschis ochii saudiţilor tocmai pentru că unele tradiţii şi cutume sociale sunt împotriva naturii religiei noastre sau a oricărei religii. Religia ar trebui să te facă mai bun, nu să-ţi facă viaţa un chin.

După ce cartea mea a fost lansată, din ce în ce mai multe femei au început să publice cu numele lor real şi a apărut un imens val de cărţi care copiau stilul „Fetelor din Riad”. Din ce în ce mai mulţi tineri au început să muncească din greu să-şi îndeplinească visele, proiectele. Guvernul, presa, părinţii, toţi au început să capete respect pentru această mişcare şi s-o încurajeze. Femeile de afaceri saudite au început să fie lăsate să călătorească singure şi să stea în hoteluri fără gardieni (în Arabia Saudită, aveai nevoie de permisiunea tatălui sau a soţului să înnoptezi singură în hotel).

Multe femei au început să-şi pună poza lângă semnătură în rubricile de ziar sau în reviste, altele au început să lucreze cu succes ca oameni de ştiinţă, jurnalişti, medici, ingineri, chiar şi avocaţi. Asta s-a întâmplat pentru că femeile erau pregătite să facă schim barea, cartea mea doar le-a deschis uşa şi a determinat guvernul să le ia în considerare vocile.

Spuneai, în introducerea cărţii, că femeile musulmane „îşi vor găsi calea, dar nu cea a Occidentului”. Ce ar presupune asta?
Facem paşi de bebeluş, încet dar sigur, spre un viitor mai bun pentru femei. Regele nostru, Regele Abdullah, e un mare susţinător al femeilor. Acum, mai multe femei lucrează în guvern şi în sectorul privat decât înainte, ni se dau burse în străinătate, la cele mai bune universităţi, sunt câteva saudite care au primit premii pentru ştiinţă, pilotăm chiar şi avioane! (deşi nu şi maşini încă!).

Femeile saudite sunt puternice, dar respectă în continuare tradiţiile şi cutumele sociale, de aceea îşi vor construi viitorul şi în funcţie de ele, atâta timp cât vom avea sprijinul Regelui.

„Niciunei fiinţe nu-i place să i se spună mereu ce să facă”

Ce ai păstra, într-o societate reformată, din cutumele lumii arabe?
Legăturile puternice de familie. E foarte rar să vezi bătrâni duşi la aziluri, de exemplu. Familiile extinse sunt familii, vecinii şi prietenii - la fel. Când eşti bolnav sau ai nevoie de ajutor, întotdeauna vei găsi pe cineva alături. N-aş schimba asta pentru nimic în lume.

Ce ai elimina?
Dominaţia bărbaţilor în toate domeniile posibile ale vieţii. Niciunei fiinţe nu-i place să i se spună mereu ce să facă, nici măcar copiilor. Vreau ca toată lumea să aibă dreptul să ia decizii asupra vieţii lui. Indiferent cât de importantă sau nu e decizia.

Spuneai într-un interviu că „bărbatul saudit îşi schimbă caracterul în funcţie de locul în care se află”. În Occident, se adaptează rapid şi pare cu totul alt individ. E vorba doar de a te supune legii locului?
Saudiţii care trăiesc în afara ţării îşi tratează soţiile diferit faţă de cum le tratează aici. Probabil din teama de necunoscut şi din nevoia de a te adapta regulilor locului. Când vine vorba să interacţioneze între ei, ori tind să se evite în cele mai multe cazuri, ori pretind că sunt ce nu sunt de fapt, adică ori foarte liberali şi moderni, ori foarte conservatori şi religioşi, depinde de cum sunt ceilalţi saudiţi din jur. Totul se reduce la un singur lucru: frica de a nu fi judecat. Şi, din păcate, ne judecăm unii pe alţii mereu. Până nu vom reuşi să acceptăm că suntem diferiţi, această paradă va continua.

„Ascult Frank Sinatra şi Alicia Keys”

Luând în calcul notorietatea ta, vei putea lua decizii de una singură privind viaţa personală? Cu cine te vei mărita, de pildă?
Am dovedit că pot şi o voi face.

Ce muzică asculţi? Cărţile favorite?
Depinde de starea mea. Cântăreţii mei arabi favoriţi sunt Um Kulthoom, Fairuz, Abdelhalim Hafiz. Dintre cei care cântă în limba engleză, îi prefer pe Josh Groban, Frank Sinatra, John Mayer şi Alicia Keys. De citit, citesc în special romane. Admir scrierile lui Paulo Coelho, Orhan Pamuk, Marquez şi Llosa şi ale multor scriitori arabi care, din păcate, nu sunt traduşi în alte limbi.

Cum te distrezi de obicei?
Îmi place să citesc şi să ascult muzică. Dar cel mai mult îmi place să mă duc în librării cu iPod-ul, să aleg o carte bună, să-mi iau o cafea şi să citesc acolo. Din când în când, dau petreceri şi dansez din buric cu prietenele mele, ne distrăm în stilul „Fetelor din Riad”!

Plănuieşti o a doua carte?
Fără îndoială. Chiar acum lucrez la ea.

ROMAN

Vălul musulman şi tentaţiile Occidentului

Cartea „Fetele din Riad” nu excelează prin stil, iar unii dintre criticii saudiţi au folosit stângăcia autoarei în scriitura cărţii de debut drept argument pentru marginalizarea volumului. Rajaa al-Sanea are însă o vioiciune în exprimare, o lejeritate şi un umor care o i-au adus, probabil, şi vânzările consistente. Pentru cititorul occidental, stilul e absolut secundar. Deliciul e intruziunea într- o lume inaccesibilă.

Cele patru personaje ale cărţii - Sadeem, Michelle, Gamrah şi Lamees - reprezintă pătura educată şi înstărită a societăţii saudite, patru studente ale Universităţii din Riad, bursiere în Chicago sau San Francisco, care încearcă să împace viziunile lor liberale cu lumea restrictivă în care trăiesc.

Viaţa celor patru rămâne marcată de tradiţii. Michelle nu se poate căsători cu prietenul ei pentru că fac parte din caste diferite, Sadeem e părăsită pentru că i s-a dăruit viitorului soţ cu doar câteva zile înainte de nuntă, iar Gamrah descoperă că mariajul ei aranjat de părinţi (la fel ca 99% dintre căsătoriile saudite) nu funcţionează.

În spatele vălului musulman se ascund pasiuni şi tentaţii dintre cele mai „occidentale”. Deşi nu au parte de unele drepturi elementare, nu ies decât rareori fără văl şi se supun deciziei familiei în cele mai mici chestiuni, fetele se întreţin la sală, visează la operaţii cosmetice şi îşi comandă rochii de la designeri celebri. „1% dintre femeile saudite au acces la toate astea”, s-a comentat la apariţia cărţii. 99% rămân fără educaţie, nu pot vota, nu se pot angaja şi sunt forţate să accepte alte câteva soţii în casă.

Dominaţia bărbaţilor este, încă, cvasiabsolută. „Fetele din Riad”, de Rajaa al-Sanea, este primul chick-lit despre femeile musulmane, scris „din interior”, de o tânără saudită.
În Arabia Saudită, volumul a fost interzis, dar a sjuns bestseller în Liban, în 2005. Al-Sanea a devenit populară după traducerea cărţii în engleză, la Editura Penguin, în 2007.

Volumul, nominalizat la Dublin Literary Award, ar putea fi ecranizat.
sursa http://www.evz.ro/
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one