Put some informations about your eshop here (address, contacts etc.)
În Evanghelia după Ioan, citim cum Iisus spune: "Lucraţi, nu pentru mîncarea cea pieritoare, ci pentru mîncarea ce rămîne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului".

Iisus foloseşte comparaţia cu hrana pentru a face să se înţeleagă ce aduce el omenirii. Sînt două feluri de viaţă şi două feluri de hrană: hrana pentru trup, care dă o "viaţă muritoare"... şi hrana pentru suflet, venită din cer, care dă "viaţa veşnică".

Creat de Dumnezeu şi făcut pentru Dumnezeu, omului îi este foame şi sete de Dumnezeu. Nimic în afară de Dumnezeu nu‑l poate satisface pe deplin. Toate felurile de hrană pămîntească lasă fiinţa umană nesăturată. Iisus nu ne invită să dispreţuim "pîinea de toate zilele", ci să dorim şi "pîinea vieţii veşnice".

Iisus nu ne cere să devenim leneşi în "munca" necesară pentru viaţa cetăţii umane însă ar vrea să "lucrăm" cu aceeaşi ardoare pentru a căuta o viaţă care nu va fi muritoare! Spre deosebire de Buddha, Iisus nu invită să suprimăm dorinţele noastre, ci, dimpotrivă, să le amplificăm; nu vă mulţumiţi să doriţi fărîma de viaţă trecătoare, care este a voastră în mod natural, ci mergeţi pînă acolo încît să doriţi o viaţă veşnică şi faceţi ce trebuie pentru aceasta, ca să o trăiţi încă de pe acum!

Preot Cornel Cadar
sursa http://www.evenimentul.ro/
 

De prin presa adunate ( da clik meniu) - 16 - AUGUST - 2010 ARHIVA-CONTINUARE PE - www.selectiipresa1marian.webgarden.ro

 
 

Reţeaua Vântu: Presa - Episodul 2

23 iulie 2010


Scris de Dorina Lascăr
Aşa cum am anunţat, astăzi continuăm lista cu jurnaliştii care pozează zilnic în costumul de independenţi, dar care de ani buni sunt racordaţi la banii lui Sorin Ovidiu Vântu. Pe sume mai mari sau mai mici, aşa cum reiese din documentele aflate în posesia ziarului „Curentul“, ziarişti şi deontologi scorţoşi ai ţării au acceptat fără nicio tresărire morală să fie simbriaşi de rând la curtea lui SOV, spre marea satisfacţie a mogulului care şi-a asigurat astfel, pe bani modeşti, influenţa la nivelul unor importante publicaţii naţionale, precum şi un flux vital de informaţii dinspre trusturile concurente.

Fascinanta poveste a Emiliei Şercan

Emilia Şercan a făcut carieră în presă urcând treaptă cu treaptă, mai întâi în presa locală, apoi în anul 2000 se mută în Bucureşti ca reporter la „Curierul Naţional“, ascensiunea terminându-se la „Evenimentul zilei“ ca şef al departamentului de investigaţii, funcţie pe care a ocupat-o până în ianuarie 2008, când visul său s-a împlinit: pleacă pe postul de şef de departament investigaţii la Grupul Realitatea Caţavencu. Noi o întrebăm pe Emilia, specialista în investigaţii: care grup? Aşa cum scriam cu câteva zile în urmă, Grupul Realitatea Caţavencu nu există din punct de vedere juridic. În România s-a reglementat acest mod de asociere în grup prin Legea 161/2003, care defineşte Grupul de Interes Economic, GIE, înregistrarea fiind obligatorie la Registrul Comerţului. Niciodată firmele Realitatea Media, Caţavencu, Poligraf (editorul „Cotidianului“), Romantica etc. nu au format un GIE la ONRC. Despre educaţia Emiliei Şercan se găsesc doar următoarele informaţii: a urmat cursurile Grupului Şcolar „Vasile Deac“ din Vatra Dornei, promoţia 1995, şi a absolvit în anul 2003 Facultatea de Jurnalism de la Sibiu, probabil o formă de învăţământ la distanţă, având în vedere că locuia din 2000 în Bucureşti, cum ea însăşi declara pe blogul personal.
Bine, o să ne întrebaţi, şi ce-i aşa fascinant la ea? Să vă explicăm: începând cu anul 2005, Emilia şi departamentul condus de ea au început să publice unul după altul articole de investigaţii privindu-l pe SOV, care nu mai are nevoie de nicio prezentare. L-au urmărit în Creta, la Viena, când s-a operat pe cord deschis - deh! blestemele feneiştilor -, l-au acuzat trei ani de zile că banii feneiştilor sunt la SOV, aşa cum a stabilit expertiza judiciară, că foloseşte intermediari pentru a-şi camufla afacerile, că a fost „groparul FNI, rămas curat şi uscat folosind o armată de oameni de paie“, după cum plastic se exprima chiar Emilia Şercan într-o anchetă publicată în EvZ la şase ani de la căderea FNI.

Şi în 2008, ce să vezi, Emilia se înrolează şi ea în armata de paie a lui SOV pentru preţul brut corect: 5.244 lei-ROL pe cartea de muncă, după cum dezvăluia Tiberiu Lovin pe blogul său, în urmă cu câteva luni, şi 5.379.060.000 de lei-ROL pe drepturi de autor, o medie de 8.500 EURO lunar, în mână. Şi acum fascinaţia: un producător executiv la CNN nu depăşeşte 6.000 EURO lunar, şi asta ar fi cam cel mai mare salariu de jurnalist la CNN. No more comments.
Dar să lăsăm foştii colegi să vorbească despre ea:

Cătălin Prisecariu, revista „KAMIKAZE“:

„Emilia Şercan. Şefa departamentului de investigaţii la EvZ în 2005, când am ajuns eu acolo. Deci şi şefa mea, din septembrie 2005 până în iulie 2006, când am părăsit EvZ pentru «Academia Caţavencu». Nu-i discut Emiliei calităţile profesionale, care nu mă interesează. Dar îmi amintesc foarte clar că avea o pasiune pentru subiectele privitoare la Sorin Ovidiu Vântu. Morbidă, aproape. Sigur, gusturile femeii la bărbaţi nu se discută, deci nu comentez. Totuşi, încă îmi amintesc fapte. Să vă povestesc una din ele: era în toamna lui 2005. Nu mai ţin minte ziua, dar ştiu că era chiar ziua Emiliei. Sau ziua lui Vântu. Cu ocazia asta, pişicher, Vântu i-a trimis Emiliei trandafiri şi nişte sticle cu vin, pe care le-a lăsat la intrarea în redacţia EvZ din Pipera. Reacţia Emiliei a fost: sufocare, uluire, congestionare bruscă, preludiul unui atac de cord şi altele asemenea. După ce şi-a revenit, Emilia a decis: nu avea să se mânjească cu darurile lui Vântu, îi va înapoia acestuia şi florile, şi vinul. S-a urcat într-o maşină a redacţiei, a zburat până pe strada Paris, la vila mogulului, şi a lăsat la poartă ofrandele. Apoi s-a întors în redacţie şi a făcut un tur de onoare. Învinsese! Rămăsese curată, nu acceptase nimic de la SOV, nici măcar flori! În aceeaşi perioadă (sau poate la începutul lui 2006), Emilia a refuzat mai multe oferte venite de la «Cotidianul». De la «Cotidianul» lui SOV, desigur. Le-a refuzat pe toate. Argumentul? Suprem: ea nu-şi vinde virginitatea jurnalistic-deontologică pentru a lucra la Vântu, despre care scria articole în rafală“.

Deci? A acceptat doar când preţul de cumpărare a fost unul corect. Negociere curată: atât a considerat ea costul conştiinţei ei! Cătăline, ea s-a enervat în halul ăla pentru că Vântu a crezut că o poate cumpăra cu nişte sticle de vin. Hai, te rog, ce să facă ea cu florile şi vinul?

Faptul că jurnalistul Emilia Şercan a ales banii lui Vântu pentru a abandona orice anchetă sau investigaţie legată de Vântu reprezintă o opţiune personală, care ar putea fi înţeleasă de dragostea pentru arginţi a oamenilor. Probleme apar atunci când este vorba de Emilia Şercan cea care desfăşoară activităţi didactice la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării. Potrivit declaraţiilor făcute chiar de Şercan, aceasta le predă studenţilor Tehnici de investigare jurnalistică. Având în vedere traseul său profesional, probabil tehnicile sunt legate de investigarea oamenilor de afaceri care îţi pot asigura un viitor lipsit de griji, după modelul practicat cu succes chiar de ea. În lumina noilor informaţii date acum publicităţii de ziarul „Curentul“, solicităm conducerii FJSC să fie mai selectivă atunci când alege îndrumătorii viitorilor jurnalişti.

CTP şi Marius Niţu, plătiţi şi ei de Vântu

Povestea metamorfozei „Prezent“ - „Gândul“:

22 martie 2005: Cristian Tudor Popescu, Adrian Ursu şi Bogdan Chirieac anunţă plecarea de la „Adevărul“. Alături de ei pleacă şi 93 de oameni din redacţie. Orice asemănare cu povestea Turturică - „Evenimentul zilei“ întâmplată cu două luni înainte este pur întâmplătoare, desigur.

7 aprilie 2005: Cristian Tudor Popescu&Comp. anunţă că scot un nou ziar, al cărui nume va fi „PREZENT“.
Pardon, spune Turturică. Acesta anunţă că marca PREZENT îi aparţine şi că e înregistrată la OSIM din ianuarie, adică atunci când avocatul lui Vântu îi constituia şi firma Media Analyst, după cum am relatat în episodul 1 .
Turturică declara atunci că gazetarul Cristian Tudor Popescu a luat acest nume, care îi aparţine, fără acordul său, subliniind că nu există nicio legătură între ziarul scos de C.T. Popescu şi cel pe care-l va scoate fosta echipă EvZ. Ha, ha, ha, ambele echipe dezertoare se băteau pe aceeaşi marcă?

Până la urmă, CTP a cedat şi a scos ziarul „Gândul“. CTP a negat tot timpul că Vântu ar fi în spatele ziarului condus de el. Ziarul condus de CTP, „Gândul“, a înregistrat - conform datelor de la Ministerul de Finanţe - o pierdere în anii 2005-2008, de 20.431.809 RON (aprox. 5,3 milioane EURO). Dar dl Popescu, acţionar fondator, a avut de unde să susţină pierderea. Numai de la Realitatea Media a încasat pe drepturi de autor peste 2 miliarde de lei, potrivit datelor aflate în posesia ziarului „Curentul“. Bogdan Chirieac, autointitulat „sunt pielea pulii“, nu se dezminte: nu ia niciun drept de autor de la Realitatea. Vântu a considerat că nu are ce drepturi de autor să-i cedeze...

Şi tu, Marius Niţu de la PRO?

Un alt „deontolog“ cu degete fine şi buzunare popeşti este redactorul-şef de la ziarul „Gândul“, Marius Niţu. Împletind armonios jurnalismul politic cu cel sportiv (a doua sau chiar prima lui specializare), editorialistul Niţu, din eşalonul doi al aşa-zişilor formatori de opinie, ne (dez)informează constant despre purgatoriul cotidian în care guvernanţii ne afundă în fiecare zi. Cum o vuvuzea cu potenţial este imediat observată şi cooptată de headhunter-ul SOV, înregimentarea sa în „corul vânătorilor de Băsescu“ nu a fost decât o chestiune de timp. În 2007, Marius Niţu încasează 9.134 RON, în 2008 - 11.853 RON, în 2009 - 17.273 RON. Sumele sunt modeste, generând o medie lunară de aprox. 1.000 de lei. Problema e că pentru aceşti bani, Marius Niţu, angajat al trustului Mediapro, din care face parte ziarul „Gândul“, a semnat în contractul de cesiune de drepturi de autor cu Realitatea Media, din care vă prezentăm doar două dintre obligaţiile CEDENTULUI: „nu întreprinde nimic din ceea ce ar putea prejudicia imaginea sau drepturile Cesionarului“, „are datoria de a respecta şi de a proteja imaginea REALITATEA T.V., atât prin activităţile sale profesionale, cât şi prin prestaţiile sale din afara acesteia“. Aoleu, adicăşi ca redactor-şef la „Gândul“, nu?

Oana Dobre - de la Nuş la Felix

Oana Dobre, acreditată timp îndelungat la CNSAS, nu a fost impresionată de ororile securităţii văzute prin documente, aşa că se plimbă de la turnătorul Nuş la turnătorul Felix.

Încercarea sa de a se acredita ca jurnalistă de război a eşuat lamentabil atunci când, într-un interviu din septembrie 2007 realizat de un reporter al Realităţii TV, Oana a fost prinsă cu temele nefăcute în ceea ce priveşte o lectură minimă vizavi de cărţile celebre despre zonele de conflict. Nici la capitolul politică externă Oana n-a excelat, nefiind în stare să articuleze o poziţie vizavi de intervenţia americană din Irak. Să fie oare slaba pregătire a unui jurnalist care crede că partea teoretică a unui reporter de război este doar o pierdere de timp? Sau poate superficialitatea şi indiferenţa care de multe ori sunt percepute ca fiind curaj? Chiar în anul realizării interviului, Oana îşi lua de la Realitatea Media pe drepturi de autor, în paralel cu evoluţia sa la EvZ, 427.000.000 de lei vechi. Frumoasă sumă pentru o jurnalistă care a dat chix în tentativa de a face o emisiune cu Mihai Tatulici!

Pentru comparaţie, Adelin Petrişor, un adevărat jurnalist de război, a încasat de la Realitatea Media în 2009 162.167 RON şi în 2008 127.509 RON. Să ne înţelegem, Oana.

Deontologul-afacerist, Doru Buşcu, 5.062.500.000 ROL de la Realitatea Media

Doru Buşcu, Sorin Vulpe şi Liviu Mihaiu fac parte dintr-un grup aparte: grupul jucătorilor de poker cu Sorin Ovidiu Vântu. Sumele extrem de generoase încasate de cei trei reprezintă o evoluţie în cariera lor, având în vedere faptul că în urmă cu nouă ani, potrivit unui participant la partidele de poker organizate de SOV, acesta din urmă îi lăsa să câştige. Un amănunt interesant: după ce Vântu îi lăsa să câştige, Buşcu, Vulpe şi Mihaiu pierdeau toţi banii câştigaţi, tot la poker, în faţa participantului care ne-a relatat cum decurgea jocul. Deh, lăcomia se plăteşte... Dar să-i luăm pe rând.
Doru Buşcu. Acuzat direct de Sergiu Crupenschi, acţionarul Editurii Univers, firma care a cerut falimentul POLIGRAF SA, că a falimentat ziarul „Cotidianul“, fondat de regretatul Ion Raţiu.

„În august, Doru Buşcu mi-a dat toate asigurările, spunându-mi că nu există niciun fel de risc. Textual, a zis: «Eu îmi plătesc întotdeauna datoriile, nu rămân dator la nimeni». Ei aveau o tactică: promiteau ceva, apoi, când venea scadenţa, după câteva săptămâni, nu mai era nimeni de găsit. Când trecea scadenţa, venea altcineva şi promitea altceva. Şi tot aşa. Noi vom cere o expertiză contabilă, prin care să aflăm cum s-a ajuns în insolvenţă. Ei au vândut aceste cărţi, iar vânzările acopereau factura medie de aproximativ 15.000 de euro pe titlu. Cornel Nistorescu a vrut să cumpere creanţa şi să continue ziarul. El trebuia să ajungă la un acord şi cu ceilalţi creditori, ceea ce, din informaţiile mele, nu s-a întâmplat. Mi-am dat seama că se încerca să nu îi dau în judecată până după alegeri. După alegeri au cerut singuri insolvenţa. Doru Buşcu este autorul moral al acestei situaţii.“ (Declaraţie pentru paginademedia.ro)

Presa a relatat deja că Buşcu îşi ia pe lună 15.000 euro de la „Caţavencu“. Noi adăugăm şi cei 5.062.500.000 ROL luaţi pe drepturi de autor de Realitatea Media.
Plătit regeşte de Vântu la cele două firme, Buşcu e în stare să spună orice. Iată ce îi declara lui Mihnea Măruţă în martie anul acesta:

„- Ai avut două ziare de suflet, pe care le-ai considerat «copiii tăi» din presă: «Caţavencu» şi «Cotidianul». Unul a murit, celălalt pare că-şi pierde aura. Ce-ţi reproşezi în fiecare dintre cele două cazuri?
- La «Cotidianul» îmi reproşez pripa în care l-am construit“.

Buşcule, chiar ai face orice pentru bani? TU AI CONSTRUIT „COTIDIANUL“? Se răsuceşte domnul Raţiu în mormânt. Cred că ai vrut să spui:
- La „Cotidianul“ îmi reproşez pripa în care l-am dărâmat.

Despre caracterul deontologic al lui Doru Buşcu am mai scris.

Ziarul „Curentul“ a scris, în vara lui 2008, cum, după ce a lătrat împotriva chiriaşilor simbolici din vilele RAAPPS, tocmai el, „imaculatul“ jurnalist deontolog Doru Buşcu s-a dedulcit la rahatul de stat. Acesta, împreună cu soţia sa, fosta prezentatoare de la PRO TV, Ioana Moldovan, au profitat din plin de aranjamentele imobiliare ale RAAPPS, având la dispoziţie o vilă cu etaj chiar în buricul Capitalei, în cartierul Dorobanţi.

Obiectul „deontologiei buşciene“ l-a făcut atunci o frumoasă vilă cu un etaj, aflată în totalitate la dispoziţia acestuia. Conform informaţiilor, soţii Ioana Moldovan şi Doru Buşcu au cumpărat apartamentul de la etajul 1 al vilei de la RAAPPS, după care, prin jonglerii imobiliare, au preluat şi contractul de închiriere pentru apartamentul de la parter, de la un personaj extrem de dubios, celebrul „Doctor Moarte“, Adrian Murea, chirurgul de la spitalul Ministerului Administraţiei şi Internelor „Prof. dr. Gerota“ renumit pentru „calitatea“ operaţiilor sale care se finalizau des cu decesul pacienţilor. La acea dată, „Curentul“ a scris că în apartamentul de la parter funcţionează Fundaţia „EuroFilm“, o fundaţie fără niciun fel de activitate, dar care are norocul să aparţină tot Ioanei Moldovan şi lui Doru Buşcu. Cum ar spune Vadim: „hai sictir!“.

Liviu Mihaiu - guvernatorul verde a lui SOV

Ca orice oportunist camuflat în blană ecologică, fostul guvernator al Deltei Dunării, jurnalistul Liviu Mihaiu, a mirosit perfect potenţialul de combinaţii bănoase din Deltă. După ce, în 2006, l-a plimbat pe Tăriceanu cu şalupa, ademenindu-l că are proiecte ce vor salva ecosistemele Deltei Dunării, pe final de mandat, premierul a „cărui economie a duduit“ (până a explodat - n.r.) i-a făcut cadoul mult visat lui Mihaiu - Delta Dunării. Instalat cu pompă în septembrie 2008, Liviu Mihaiu a demisionat de la conducerea Radio Guerrila pentru a trece în liga „celor 150 de oameni ai lui Vântu“ din structurile publice. Obsesia lui Vântu pentru Deltă e veche şi binecunoscută şi e locul unde îi place să invite oameni politici, dar şi foarte mulţi jurnalişti. La relaxare. Cu toţii ştim care sunt rezultatele unui sejur de recreere la Vântu!

Pentru început, la numai o săptămână de la ungerea sa în funcţia de guvernator, Liviu Mihaiu îi va oferi pe tavă lui Vântu o afacere virgină, la cheie, şi anume benzinării pentru alimentarea cu combustibil a şalupelor din Deltă. Cele două benzinării plutitoare au fost aduse de către PSV Company, firmă care este controlată de omul de afaceri şi patronul trustului Realitatea, Sorin Ovidiu Vântu. Acţionarul majoritar al PSV (fosta Petromservice) este firma Elbahold Limited, care are o participaţie de 54,3%, iar 25% din afacere este deţinută de unul dintre sindicaliştii preferaţi ai lui Vântu, Liviu Luca, prin intermediul Asociaţiei Salariaţilor Petrom, pentru ca 10% să fie deţinute de alte persoane fizice. În anul precedent numirii sale ca Guvernator al Deltei, Liviu Mihaiu a încasat de la Realitatea Media 4 miliarde şi jumătate de lei vechi. Ca să fim mai exacţi, suma a ajuns la 4.519.580.000 de lei. Bani pe care probabil benzinăriile lui Vântu via Liviu Luca i-au scos în câteva zile.
Acum se leagă totul, nu?

Sorin „Şobolanul“ Vulpe - miliardarul curat-murdar

Un alt personaj pitoresc din cadrul „Reţelei Vântu“ este noul director de Dezvoltare Internaţională a grupului Realitatea-Caţavencu, grup care nu e grup. Considerat unul dintre locotenenţii lui Vântu de la „Caţavencu“, Sorin Vulpe, cel alintat de prieteni „Şobolanul“, se va ocupa de identificarea oportunităţilor de extindere a business-ului în afara României (?!). Reamintim că SOV a declarat imediat după rezultatul alegerilor prezidenţiale din ţara noastră că afacerile din mass-media vor fi conservate în stare de online, iar ţările-ţintă pentru dezvoltarea afacerilor vor fi statele din proximitatea graniţelor României. Cu toate acestea, Vântu l-a folosit pe Vulpe pentru a scăpa şi de câteva produse şi oameni deveniţi între timp indezirabili. Astfel, în vara lui 2009, Vulpe a scăpat de publisherul revistei „Aventuri la pescuit“, Cristi Vezure, publicaţie pe care a cumpărat-o apoi la începutul acestui an de la Vântu cu suma de circa 100.000 mii de euro, conform paginademedia.ro. Considerat de mulţi colegi un manager mediocru, Sorin Vulpe se află în graţiile lui Vântu care îl foloseşte la manevrele interne din cadrul trustului pe care îl patronează. Păi, cred şi eu, la ce bani îşi ia de la Vântu... Numai de la Realitatea Media SA a încasat 4.703.850.000 de lei vechi.

Şi la cererea fanilor... Andreea Creţulescu!

Cum nu are fani? Îl are pe Geoană, care a anagajat-o consiler la Cotroceni. A, pardon, Geoană a pierdut alegerile şi n-a mai angajat-o. A recuperat-o însă Vântu, pentru că e bună. În 2008, Andreea, pe numele din buletin Popescu-Creţulescu Andreea-Ileana, încasa de la Realitatea Media 420.809 RON, iar în 2009, 67.528 RON. Vi se par mulţi 125.000 euro? Ei, dar şi soţul ei cică lucrează la SIE.

Arginţii l-au apropiat şi pe Tudor Octavian de Vântu

La cei aproape 71 de ani, Tudor Octavian are încă un condei care surprinde pe toţi cei care i-au citit textele publicate de-a lungul timpului, spun criticii. Acest talent nu-l împiedică, însă, să fie la fel de sarcastic şi, mai mult de atât, manipulator atunci când e vorba despre prostit masele. Da. Tudor Octavian manipulează sau măcar încearcă să o facă pentru cei care se uită la emisiunile tv la care apare aproape în fiecare zi, fiind „omul bun la toate“. Tudor Octavian a şocat cu violenţă verbală şi cu felul în care discuta despre pensii şi pensionari atunci când guvernul a cerut ca aceia care obţin acest drept de la stat, pensia, să nu mai poată lucra în posturi publice. Ce n-a povestit Tudor Octavian la televizor este arta sa de a lua bani de la toţi mogulii, având câte o părere, bine argumentată, pe aceeaşi problemă, pentru fiecare mogul care îl plăteşte. Şi asta chiar dacă opiniile sale exprimate sunt contrare, în funcţie de televiziunea unde se află. Dacă Voiculescu trebuie să aibă dreptate, la prânz spune ce vrea să audă Voiculescu. Dacă scaunul e la Realitatea, subiectul acelaşi, dar mogulul Vântu are altă părere, nu mai contează, iar seara Tudor Octavian infirmă ce a spus în aceeaşi zi.

Ce mai contează adevărul când trebuie să ai portofelul plin? Tudor Octavian scrie editoriale la „Jurnalul Naţional“, apare şi la Antene, dar prestează ori de câte ori este nevoie şi la Realitatea Media de unde a primit pentru perioada 2007-2009, pe drepturi de autor, peste 250 milioane de ROL.

Ziaristul eolian Pavel Lucescu nu refuză nici concurenţa

Pavel Lucescu a fost şi el cooptat în reţeaua Vântu, după ce i-a manipulat pe ieşeni pentru două partide concurente. Ajuns jurnalist de Capitală, Lucescu s-a dedulcit şi el la banii lui SOV, încasând, în 2009, suma de 100 milioane de lei de la Realitatea Media. De ce a ajuns un „ziarist eolian“ spune chiar el pe blogul său: „Licenţiat în Sociologie-Politologie, ediţia ‘95. În prezent, senior-editor la «Cotidianul». Vorbesc despre politică, politici, politicieni şi alte chestii uşor plictisitoare pe la Realitatea TV, dar nu refuz nici «concurenţa» dacă sunt invitat şi-mi convin, în dezordine aleatoare: ora, invitaţii, moderatorul, tema.
Fac presă politică de 14 ani. Am şi un blog pe care-l alimentez cu păreri doar atunci când am şi nu suport să le ţin doar pentru mine“. Sau poate ai păreri doar când se umflă portofelul?

Şi la final, bomboana de pe colivă:

Victor Ciutacu

Deşi m-a criticat pentru primul meu articol, Grigore Cartianu mi se pare de-a dreptul de bun-simţ, comparativ cu Ciutacu: Cartianu a recunoscut că a luat bani de la Realitatea Media pentru nişte bani mai vechi pe care-i datora firma Telesport şi că a semnat contractul cu Realitatea pentru a-şi putea recupera banii. Am arătat deja aici că acesta e ca un autodenunţ pentru infracţiunea de evaziune fiscală, suma reprezentând pentru Realitatea Media o cheltuială fictivă.

Dar Victor Ciutacu este de-a dreptul SENZAŢIONAL. Publică azi pe blogul lui următoarele:

„UPDATE şi MAI SENZAŢIONAL: Patriciule, mogulule, bloaghere, vezi că unii răi scriu că Gregoar a luat bani de la Vântu. În timp ce lua şi de la tine, ca să fim foarte bine înţeleşi. Ştiu cât, dar mă interesează pentru ce. Cred că şi pe tine“.

Şi acum vine lovitura: ŞI CIUTACU A LUAT BANI DE LA REALITATEA MEDIA ÎN 2007: 56.850.000 de ROL.

Acum scriu şi eu: Voiculescule, mogulule, bloaghere, vezi că unii răi scriu că Ciutacu a luat bani de la VÂNTU. În timp ce lua şi de la tine, ca să fim foarte bine înţeleşi. Ştiu cât, dar mă interesează pentru ce. Cred că şi pe tine.

Până să ne răspundă Ciutacu sau Voiculescu, să spicuim din postările lui Ciutacu de pe blogul personal despre Vântu:
După publicarea dosarului de informator al lui SOV, Ciutacu publica un articolaş pe sub titlul „A jucat Albă-ca-Zăpada în filme porno?“.

Cităm şi un portret creionat de tonomatul Antenelor: „terminaţi dracului cu demonizarea lui Vântu! Omul ăsta este negustor. Cumpără ieftin şi vinde scump; orice, de la active şi titluri de valoare cu potenţial de profit, până la conştiinţe care-i pot aduce (prin manipulare) valoare adăugată. Nu s-a cerut pictat angelic în biserică nici când a spoliat o armată de prostălăi la FNI, nici când şi-a parcat uneltele în toate structurile statului, nici când şi-a pus trustul la dispoziţia/contra diverşilor politicieni. Vrea să câştige numai el şi (pour les connaisseurs) cei pe care-i reprezintă. Şi dacă i l-a predat cu premeditare cinică pe Geoană, ambalat festiv, lui Băsescu (aşa cum cred că s-a întâmplat), atunci a făcut-o nu fiindcă-i vreun trădător de neam şi ţară, ci pentru că aşa (i-)au dictat interesele. SOV e cinic şi punct. N-are nicio vină că soarta unor oameni ca Geoană sau Băsescu - şi, în definitiv, a noastră, a tuturor - a ajuns să depindă de el“.
sursa :http://www.curentul.ro/


Legea Omertei privind subiectul „Reţeaua lui Vântu“


21 iulie 2010

Scris de Dorina Lascăr, Nicolae Bucur
În mod firesc, dezvăluirile făcute de ziarul „Curentul“ privind reţeaua de ziarişti plătită generos de Vântu pentru a-şi asigura liniştea şi influenţa în celelalte trusturi de presă ar fi trebuit să producă un adevărat tsunami în presa românească. Singura „revoluţie“ s-a produs pe Internet, domeniu pe care Sorin Ovidiu Vântu, în ciuda banilor cu care se laudă, nu a reuşit să-l stăpânească. Zeci de site-uri de ştiri şi bloguri au preluat şi au comentat dezvăluirile apărute în „Curentul“, în timp ce televiziunile moguliene au ignorat cu desăvârşire subiectul, la fel procedând şi publicaţiile unde lucrează ziariştii vizaţi de ancheta noastră. Tot cu ignoranţă a tratat articolul şi site-ul de ştiri Hotnews, semn că subiectul Vântu este abordat în funcţie de interese sau se merge pe principiul românesc „nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu-mi miroase“. Mulţi au încercat să acrediteze ideea că cei remuneraţi de SOV au fost răsplătiţi pentru calitatea lor de invitaţi la diferite emisiuni ale Realitatea TV. Deci au fost un soi de Simona Sensual sau Moni Columbeanu care cereau şi ele 2-300 de euro ca să apară la o emisiune şi să facă ceea ce le spuneau producătorii. Spre deosebire de Sensuală şi de Moni, deontologii plătiţi de Vântu ascultau probabil doar de indicaţiile mogulului. Dincolo de aceste comparaţii extrem de pertinente având în vedere faptul că diferenţa constă probabil doar în numărul de zerouri, rămâne o realitate hidoasă: independenţa ziariştilor este cumpărată la colţ de stradă, pe drepturi de autor. În aceste condiţii se naşte o întrebare firească: vor reuşi mogulii să transforme presa într-un simplu mijloc de manipulare? Evident, întrebarea este retorică, iar răspunsul ni-l va oferi doar viitorul.
Dacă publicaţiile celelalte au ignorat dezvăluirile făcute de ziarul „Curentul“, organizaţiile media şi politicienii au fost mult mai sensibili la ancheta noastră:

Preşedintele Asociaţiei Jurnaliştilor din România, Cezar Ion: „Un conflict moral de interese“

Consultat de către ziarul „Curentul“, preşedintele Asociaţiei Jurnaliştilor din România, Cezar Ion, ne-a spus că nu se poate pronunţa în privinţa moralităţii deoarece trebuie verificat fiecare caz în parte, dar în cazul în care două trusturi media dezvoltă acelaşi tip de presă, ar putea exista anumite carenţe morale. „Poţi să îl numeşti un conflict moral de interese, dar aici este de văzut caz cu caz, pentru că dacă este un jurnalist de presă scrisă şi lucrează la un alt trust care nu are şi televiziune, aici nu poate fi acuzat de conflict de interese pentru că cele două entităţi nu sunt în concurenţă directă. Până nu văd documente mi-e foarte greu să mă pronunţ pentru că există tot felul de formule care să estompeze conflictele de interese. E o formă de concurenţă neloială, dar totuşi trebuie verificat cu foarte mare atenţie de la caz la caz“, a declarat Cezar Ion.

Senatorul PDL Iulian Urban: „Este ca şi cum m-aţi întreba dacă este moral să fim curve“

Senatorul Iulian Urban a condamnat profesionalismul îndoielnic al celor care primesc stipendii din toate părţile.
„Este ca şi cum m-aţi întreba dacă este moral să fim curve. Şi nu cred că este moral şi să ne dăm fete mari, iar materialul d-voastră arată cum băieţii ăştia au fost crescuţi timp de 20 de ani, aceşti formatori de opinie, aceşti deontologi pentru care atâţi tineri absolvenţi de jurnalism care într-adevăr ar vrea să facă anchete nu au loc de aceşti brontozauri. Aceştia au fost crescuţi în solarii şi cei care îi manevrează ştiau că trebuie să vină cu o întreagă generaţie de «deontologi» care trebuia să ştie să manipuleze şi să sucească minţile românilor pentru ca ei să poată face ceva palpabil în interesul lor. Din punctul meu de vedere este o aberaţie să fii plătit într-o asemenea manieră, practic asta înseamnă curvăsăreală şi arată faptul că noi, în România, în momentul de faţă, nu avem o presă liberă, ci o reţea de indivizi care sunt aserviţi unor proprietari de presă şi care se fac în mare parte vinovaţi de decăderea morală a acestei naţiuni. Cred că dacă vrem să rezolvăm această problemă, aceşti băieţi ar trebui raşi, scoşi de pe ecranele televizoarelor şi din presă, practic toată această generaţie de jurnalişti care nici măcar nu se pot numi aşa“.

Lustraţia presei

De asemenea, Urban a declarat pentru ziarul „Curentul“ că presa din România are nevoie de o curăţenie totală a acestei specii de jurnalişti-afacerişti, pentru ca tinerii absolvenţi ai unor facultăţi de profil să poată să-şi găsească o slujbă în domeniul în care s-au pregătit. „Presa are nevoie de o lustraţie, şi nu neapărat a jurnaliştilor care au trăit în comunism, ci de această generaţie crescută după anii ‘90 de către băieţii care s-au orientat bine în perioada anilor 1990-2000. De aia au bani în băncile din străinătate, de aia se tot vorbeşte de amnistie fiscală, pentru că au jefuit toată economia naţională şi ştiau că apoi, pentru a-şi aduce banii în ţară, aveau nevoie aceşti salvatori ai naţiunii de o generaţie de astfel de «spălători de creiere». Există oameni care se poartă abject la televiziuni, sunt oameni care ne dau sfaturi şi ne spun cât de deştepţi sunt ei. În concluzie, presa din România are nevoie de o lustraţie şi trebuie făcut loc tinerei generaţii de jurnalişti care intră în această meserie. Ei nu au locuri în televiziuni şi radiouri pentru a-şi face meseria şi care să scrie liber despre oamenii de putere, cei din opoziţie sau chiar despre un consilier municipal dintr-o comună uitată în fundul ţării sau despre un primar.“ Iulian Urban a mai spus că singura şansă pentru ca mediul politico-economic românesc să îşi revină este o presă într-adevăr liberă şi puternică. „Altfel presa nu are nicio şansă. Şi vă mai spun un lucru. Dacă am face o lustraţie în presă mult mai repede şi-ar reveni şi mediul politic, şi mediul economic din România. Este fundamental acest lucru“.

Senatorul PSD Toni Greblă: „Este clar un conflict de interese“

Poziţionându-se pe aceeaşi linie care condamnă astfel de atitudini total imorale, preşedintele Comisiei Juridice din Senat, senatorul PSD Toni Greblă, a declarat pentru „Curentul“ că astfel de jurnalişti se află într-un vădit conflict de interese. „Este clar un conflict de interese şi unul dintre cele două trusturi concurente să reacţioneze şi să ia poziţie pentru a-l rezolva unul dintre cele două trusturi (...) E ca şi cum eu aş fi cercetător la un institut de cercetare şi să lucrez şi pentru un altul concurent. Practic lucrul pe care îl inventez eu la primul institut, l-aş da celui de al doilea“, ne-a spus senatorul social-democrat.

Eugen Nicolăescu (PNL): Jurnaliştii trebuie să se ghideze după un Cod

Eugen Nicolăescu, fostul ministru al sănătăţii, parlamentar PNL, a declarat pentru „Curentul“ că în meseria de jurnalist, cei care o practică ar trebui să se ghideze după un anumit Cod Deontologic. „Breasla jurnaliştilor ar trebui să aibă un Cod Deontologic. De exemplu, în auditul financiar, există un asemenea Cod care asigură obiectivitatea meseriei“, ne-a precizat Nicolăescu. Amintim că există un astfel de Cod Deontologic, emis de Clubul Român de Presă, după care jurnaliştii ar trebui să îşi facă meseria, dar care este tratat cu nepăsare de mulţi ziarişti, deoarece nu-i sancţionează nimeni pentru încălcarea lui.



sursa:www.curentul.ro
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one