Put some informations about your eshop here (address, contacts etc.)
În Evanghelia după Ioan, citim cum Iisus spune: "Lucraţi, nu pentru mîncarea cea pieritoare, ci pentru mîncarea ce rămîne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului".

Iisus foloseşte comparaţia cu hrana pentru a face să se înţeleagă ce aduce el omenirii. Sînt două feluri de viaţă şi două feluri de hrană: hrana pentru trup, care dă o "viaţă muritoare"... şi hrana pentru suflet, venită din cer, care dă "viaţa veşnică".

Creat de Dumnezeu şi făcut pentru Dumnezeu, omului îi este foame şi sete de Dumnezeu. Nimic în afară de Dumnezeu nu‑l poate satisface pe deplin. Toate felurile de hrană pămîntească lasă fiinţa umană nesăturată. Iisus nu ne invită să dispreţuim "pîinea de toate zilele", ci să dorim şi "pîinea vieţii veşnice".

Iisus nu ne cere să devenim leneşi în "munca" necesară pentru viaţa cetăţii umane însă ar vrea să "lucrăm" cu aceeaşi ardoare pentru a căuta o viaţă care nu va fi muritoare! Spre deosebire de Buddha, Iisus nu invită să suprimăm dorinţele noastre, ci, dimpotrivă, să le amplificăm; nu vă mulţumiţi să doriţi fărîma de viaţă trecătoare, care este a voastră în mod natural, ci mergeţi pînă acolo încît să doriţi o viaţă veşnică şi faceţi ce trebuie pentru aceasta, ca să o trăiţi încă de pe acum!

Preot Cornel Cadar
sursa http://www.evenimentul.ro/
 

De prin presa adunate ( da clik meniu) - 16 - AUGUST - 2010 ARHIVA-CONTINUARE PE - www.selectiipresa1marian.webgarden.ro

 
 

Cine mai face afaceri cu statul?

26 mai 2010

Chiar dacă vistieria Finanţelor este secătuită, iar datoriile sunt tot mai greu de plătit, firmele care au afaceri cu statul nu dau înapoi. Ministerele şi primăriile rămân cei mai buni clienţi pentru companiile private, chiar dacă nu îşi plătesc facturile la timp şi sunt pline de datorii. Măcar nu se zgârcesc!

Contractele cu statul au fost dintotdeauna cele mai sigure şi bănoase pentru orice firmă privată. Mai ales în intervalul 2006-2008, perioadă de creştere economică, bătălia pentru a câştiga licitaţii cu statul era aprigă. Se construia, se renova, se strica şi se construia la loc: drumuri, parcuri, infrastructuri energetice, clădiri de patrimoniu

În prezent, guvernanţii caută bani de pensii şi salarii pentru bugetari, investiţiile sunt amânate termen după termen, iar firmele care au încheiat contracte cu statul îşi iau banii pe lucrări chiar şi după luni bune de întârziere. Arieratele statului (datorii ale bugetului general consolidat către firme) au urcat la 1,6 - 1,7 miliarde de lei (380 - 400 de milioane de euro), de la 1,5 miliarde de lei (358 milioane de euro) la finele lui 2009, potrivit lui Sebastian Vlădescu, ministrul Finanţelor Publice. Toate aceste lucruri nu i-au descurajat însă pe clienţii permanenţi ai statului care nu au de gând să dea înapoi.

Chestionaţi de ziarul „Adevărul", proprietarii firmelor de construcţii, reprezentanţii băncilor comerciale care cumpără titluri de stat şi alţi reprezentaţi ai companiilor care au contracte cu autorităţile au declarat că nu vor da înapoi de la un „deal" cu ministerele sau primăriile.

Băncile, cele mai avantajate

Şi dacă vorbim de afaceri cu statul, bancile comerciale, o categorie aparte, sunt, fără îndoială, cele care au profitat cel mai mult de această relaţie, mai ales anul trecut, în perioada critică a crizei financiare. Creditarea populaţiei şi a firmelor a fost practic blocată în 2009. Disperat să găsească resurse pentru a putea acoperi cheltuielile curente (cum ar fi pensiile, salariile pentru bugetari şi rambursarea unor credite scadente), statul a împrumutat de la începutul lui 2009 de la bănci aproape 85 de miliarde de lei (20,2 miliarde de euro). Ministerul Finanţelor Publice a luat anul trecut împrumut după împrumut, iar multe dintre ele au fost rostogolite (contractate pentru rambursarea altora scadente).

Statul a plătit în 2009 dobânzi de 6,06 miliarde de lei (1,5 miliarde de euro), iar în primul trimestru din acest an - de 1,68 miliarde de lei (400 de milioane de euro). Împrumuturile pe care statul le contractează prezintă un risc extrem de redus pentru bănci având în vedere că acestea sunt garantate cu titluri de stat, fie obligaţiuni de tip benchmark sau certificate de trezorerie. Consultantul de investiţii Bogdan Baltazar spune că licitaţiile de titluri de stat au fost folositoare atât statului, cât şi băncilor, în condiţiile în care cererea de credite din sectorul privat este extrem de redusă, iar Finanţele au nevoie de resurse.

„Băncile au venit în întâmpinarea statului, chiar la dobânzi foarte mici, pentru că este un împrumut foarte sigur", spune Baltazar. El spune că statul va continua să vândă băncilor titluri, chiar dacă fiecare acţionar străin a impus instituţiei din România anumite limite de expunere, iar unele dintre ele se apropie de acest prag.

Lichidităţi blocate

Chiar dacă întârzierile la plata facturilor sunt foarte mari, oamenii de afaceri care au semnat contracte cu statul rămân la opinia că acesta este cel mai bun client. „Statul va fi întotdeauna un partener interesant de discuţii. Marile contracte din România, Germania sau Statele Unite ale Americii se încheie cu statul", spune Cristian Burci, acţionar majoritar al International Railway Systems (IRS), grup care are o expunere pe contracte cu statul de sub 10%.

El spune însă că statul este principalul vinovat pentru lipsa de lichiditate din economie, chiar dacă, până la urmă, îşi va onora datoriile. Întrebat dacă, în condiţiile date, ar încheia contracte cu statul, Burci a spus că depinde foarte mult de sursa fondurilor, având în vedere că multe dintre proiecte se derulează acum cu bani de la Uniunea Europeană, ceea ce constituie o garanţie pentru companii.

„Statul rămâne un client credibil, investiţiile fiind singura cale de a redresa economia şi de a asigura creşterea economică", este de părere Lucia Urdăreanu, directorul de comunicare corporatistă din cadrul UTI Systems.

Compania, deţinută de omul de afaceri Tiberiu Urdăreanu, desfăşoară în prezent mai multe contracte cu statul român şi are de recuperat de la diferite autorităţi creanţe în valoare de 2,37 milioane de euro, aproximativ două milioane fiind mai vechi de trei ani. În ceea ce priveşte pierderile în relaţia cu statul, Lucia Urdăreanu spune că acestea pot fi limitate. „Există riscul ca o investiţie să fie oprită într-un anumit moment, dar pierderile aferente acestui risc pot fi limitate. Şi, oricum, dacă statul vrea să aibă de unde colecta taxe şi impozite, atunci trebuie să continue lucrările începute", a adăugat ea.

Furnizori captivi

Dacă în cazul unora dintre firme există alternativă în ceea ce priveşte clienţii, putând opta pentru semnarea de contracte cu parteneri privaţi, companiile cu activităţi în infrastructura rutieră nu au alternativă. „Activitatea companiei noastre se adresează acestui tip de client, statul. Nu avem altă opţiune, suntem captivi", spune Cristian Vişinică, development manager în cadrul Tehnologica Radion.

El spune că singura soluţie pentru a ieşi din această situaţie este atragerea de investitori străini sau privaţi. „Deschizi o lucrare, nu poţi să încasezi banii, iar subcontractorii sunt plătiţi şi ei cu întârziere. Astfel, toată activitatea se blochează", explică Vişinică. La rândul său, Theodor Berna, proprietarul Tehnologica Radion, companie cu activităţi pe piaţa de construcţii, spune că este un lanţ al slăbiciunilor în condiţiile în care unele încasări au fost făcute cu întârzieri de până la un an şi jumătate.

„Trebuie să plătim subcontractori, furnizori şi, în plus, am făcut credite la bănci ca să ne putem derula lucrările", spune Berna. El consideră că reluarea creditării de către bănci şi alocarea de fonduri de către stat pentru investiţii ar putea aduce o îmbunătăţire a situaţiei.

Cu toate acestea, „clienţii preferaţi" ai Ministerului Transporturilor, Costel Căşuneanu, preşedintele companiei de drumuri PA&CO, şi Dorinel Umbrărescu, proprietarul companiei Spedition UMB, au realizat profituri care i-au făcut „captivi" prin primii 25 de bogaţi din topul „Forbes 500 Miliardari".

Autorităţile locale, cele mai datornice

O parte semnificativă a a datoriilor statului de anul trecut au fost acumulate de autorităţile locale, care s-au bazat pe o evoluţie economică mai favorabilă. „Anul trecut a existat un anumit optimism spre sfârşitul anului legat de evoluţia economică. Şi atunci, la nivelul multor autorităţi locale a avut un fel de acord cu furnizorii, cu prestatorii de servicii, cu constructorii, de a duce lucrările mai departe în ideea că vor fi plătiţi din bugetul anului 2010", a explicat recent Sebastian Vlădescu, ministrul Finanţelor, într-o emisiune televizată.

Guvernul a decis însă la începutul lunii mai, în urma adoptării unui proiect de lege, să-şi ia mâinile de pe administraţiile locale cu datorii neplătite în 120 de zile, ce depăşesc 50% din bugetul anual propriu. Primul semnal de alarmă pentru primării este atunci când există debite ce sar de 15%, cu o întârziere la plată de peste 90 de zile.

sursa http://www.adevarul.ro/f
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one