Put some informations about your eshop here (address, contacts etc.)
În Evanghelia după Ioan, citim cum Iisus spune: "Lucraţi, nu pentru mîncarea cea pieritoare, ci pentru mîncarea ce rămîne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului".

Iisus foloseşte comparaţia cu hrana pentru a face să se înţeleagă ce aduce el omenirii. Sînt două feluri de viaţă şi două feluri de hrană: hrana pentru trup, care dă o "viaţă muritoare"... şi hrana pentru suflet, venită din cer, care dă "viaţa veşnică".

Creat de Dumnezeu şi făcut pentru Dumnezeu, omului îi este foame şi sete de Dumnezeu. Nimic în afară de Dumnezeu nu‑l poate satisface pe deplin. Toate felurile de hrană pămîntească lasă fiinţa umană nesăturată. Iisus nu ne invită să dispreţuim "pîinea de toate zilele", ci să dorim şi "pîinea vieţii veşnice".

Iisus nu ne cere să devenim leneşi în "munca" necesară pentru viaţa cetăţii umane însă ar vrea să "lucrăm" cu aceeaşi ardoare pentru a căuta o viaţă care nu va fi muritoare! Spre deosebire de Buddha, Iisus nu invită să suprimăm dorinţele noastre, ci, dimpotrivă, să le amplificăm; nu vă mulţumiţi să doriţi fărîma de viaţă trecătoare, care este a voastră în mod natural, ci mergeţi pînă acolo încît să doriţi o viaţă veşnică şi faceţi ce trebuie pentru aceasta, ca să o trăiţi încă de pe acum!

Preot Cornel Cadar
sursa http://www.evenimentul.ro/
 

De prin presa adunate ( da clik meniu) - 16 - AUGUST - 2010 ARHIVA-CONTINUARE PE - www.selectiipresa1marian.webgarden.ro

 
 

Anihilarea ANI: care este miza reală

19 aprilie 2010
ANDREEA NICOLAE

In viziunea judecă
torilor Curţii Constituţionale care au desfiinţat articole esenţiale din legea ANI, atribuţiile Agenţiei tind spre zero. Motivaţia oficială va fi gata marţi sau miercuri.
Prin decizia Curţii Constituţionale din 14 aprilie, ANI a fost lipsită de cele mai importante atribuţii ale sale, cele care reprezentau, de altfel, scopul pentru care a fost înfiinţată instituţia. Concret, Agenţia nu mai are atribuţia să se pronunţe asupra părţilor de avere ce nu pot fi justificate, asupra conflictelor de interese şi incompatibilităţilor, dar nici să sesizeze instanţa sau, după caz, procurorii. Cu alte cuvinte, conform judecătorilor constituţionali, inspectorii de integritate pot să verifice în continuare declaraţiile de avere şi de interese, dar, chiar dacă ar descoperi diferenţe uriaşe între averea dobândită pe durata exercitării funcţiei şi veniturile realizate în aceeaşi perioadă, nu pot face nimic. Adică, nu mai pot cere instanţei să stabilească cât din avere a fost dobândită nejustificat şi să decidă confiscarea acestei părţi. Cum, la fel, nu mai pot constata dacă persoanele verificate au încălcat legea în ceea ce priveşte conflictul de interese şi regimul incompatibilităţilor şi nu mai pot sesiza procurorii dacă „există probe sau indicii temeinice privind săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală".

Afectate de decizia CCR sunt şi două capitole întregi din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea ANI. Primul este tocmai capitolul referitor la înfiinţarea şi funcţionarea Agenţiei, care precizează inclusiv ce înseamnă „diferenţa vădită" (echivalentul a cel puţin 10.000 de euro) dintre averea dobândită şi veniturile realizate de la care inspectorii de integritate intrau în acţiune. Al doilea capitol declarat neconstituţional se referă la verificarea averilor, conflictelor de interese şi incompatibilităţilor. Printre articolele găsite neconstituţionale se află şi unul prin care erau extinse prevederile conflictului de interese la mai multe categorii de persoane, printre care membrii CSM, ai Curţii de Conturi, Consiliului Concurenţei, CNSAS, Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, CNA şi ai CA ale SRTv şi SRR, judecătorii CCR, preşedintele Consiliului Legislativ, directorii SRI, SIE şi SPP, precum şi adjuncţii acestora. Toţi aceştia aveau obligaţia, până la decizia CCR din 14 aprilie, de a nu emite acte administrative şi de a nu participa la luarea unor decizii de natură să aducă foloase materiale lor, soţilor sau rudelor de gradul I.

Nu în ultimul rând, afectată de decizia CCR este şi gestionarea declaraţiilor de avere şi interese. ANI ar putea să nu mai primească declaraţiile de avere şi interese sau să le obţină cumva, dar să nu mai aibă voie să le publice. De pildă, alin. e al art. 11, potrivit căruia persoanele la care ajung aceste documente (de la toate instituţiile - de la Administraţia Prezidenţială şi Guvern până la prefecturi şi primării) „asigură publicarea şi menţinerea declaraţiilor de avere şi a declaraţiilor de interese, pe pagina de internet a instituţiei, dacă aceasta există, sau la avizierul propriu, în termen de cel mult 30 de zile de la primire". Potrivit deciziei CCR, acest alineat ar fi neconstituţional „în măsura în care prevede transmiterea declaraţiilor de avere şi de interese ANI". Problema e că alineatul cu pricina nu se referă expres la transmiterea acestor declaraţii. Aceeaşi soartă neclară o au alineatele ce prevăd ca declaraţiile de avere şi de interese să ajungă la ANI după ce au fost depuse de candidaţii la funcţiile de preşedinte, parlamentar, consilier judeţean, consilier local sau primar la Biroul Electoral Central sau, după caz, la biroul electoral de circumscripţie. Bătălia pentru ANI, începută cu mare greutate şi la presiunea Uniunii Europene, în 2002, şi prelungită în mandatul Monicăi Macovei, în 2005, şi în mandatul Chiuariu, în 2007, a fost una esenţială pentru demersurile anticorupţie ale autorităţilor de la Bucureşti din ultimele trei legislaturi.

HOTĂRÂREA CCR
Interzis inspectorilor 
de integritate:
să constate dacă un demnitar a dobândit, pe durata mandatului, o avere cu mult mai mare decât veniturile declarate
să ceară instanţei să vadă cât din avere a fost dobândit nejustificat şi să confişte respectiva parte
să constate dacă un demnitar este/a fost incompatibil sau dacă se află/s-a aflat în conflict de interese, încălcând astfel legea
să sesizeze procurorii dacă există probe sau indicii 
temeinice că s-ar fi săvârşit 
fapte penale
SURSA http://www.romanialibera.ro/

Ce şanse de salvare are ANI?
de ELENA VIJULIE

Premierul Boc a anunţat că Guvernul va modifica prin ordonanţă de urgenţă legea Agenţiei Naţionale de Integritate, astfel încât România să nu piardă şansa de a scăpa de monitorizarea UE.

Cine crede că îşi poate bate joc de ANI se înşală", a declarat ieri premierul Emil Boc. El a repetat anunţul făcut vineri că Guvernul va mo-di-fica prin ordonanţă de urgenţă Legea ANI, astfel încât prevederile sale să fie în acord cu hotărârea Curţii Constituţionale (CCR).
Problema este că decizia judecătorilor Curţii Constituţionale afectează profund funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, ceea ce face foarte dificilă găsirea unei soluţii care să respecte şi misiunea principală încredinţată ANI, inclusiv prin negocierile îndelungate cu Uniunea Europeană, dar şi restricţiile impuse de Curtea Constituţională. Nu întâmplător, premierul s-a declarat dispus să întreprindă „tot ceea ce este necesar, la nivel guvernamental şi parlamentar", astfel încât „să nu fie afectat drumul pe care s-a înscris România în ceea ce priveşte transparenţa şi controlul averilor demnitarilor".

Riscul cel mai mare provocat de hotărârea CCR este acela că, în lipsa unui gardian al respectării termenelor de depunere şi al corectitudinii cu care sunt completate declaraţiile de avere şi de interese, nu va mai exista nici un fel de garanţie că oficialii vor afişa pe paginile instituţiilor lor declaraţii exacte. După cum nu va mai exista nici un fel de garanţie că vor fi sancţionaţi oficialii ale căror declaraţii de avere şi interese se dovedesc inexacte sau indică averi mult mai mari decât veniturile.

Varianta unei ordonanţe de urgenţă care să salveze misiunea anticorupţie a ANI după recenta decizie devastatoare a CCR reia scenariul din 2008 când, în urma unei hotărâri la fel de drastice a Curţii Constituţionale privind CNSAS, Cabinetul Tăriceanu a dat o ordonanţă de urgenţă care a repus instituţia pe picioare. Ordonanţele de urgenţă ajung însă, în cele din urmă, în Parlament, iar dacă cea privind resuscitarea CNSAS a trecut fără probleme de majoritatea din 2008, nu este clar dacă acest lucru va fi posibil în condiţiile majorităţii parlamentare din 2009.

În primul rând, chiar în PDL există opinii divergente. Majoritatea liderilor PDL, în frunte cu premierul Emil Boc, s-au declarat îngrijoraţi de situaţia ANI. Fostul ministru Monica Macovei a spus că hotărârea CCR este făcută „ca să se poată fura în linişte", europarlamentarul Cristian Preda a declarat că ANI este pe cale să devină „cutie poştală", ceea ce nu poate garanta o etică minimală, iar ministrul de Interne, Vasile Blaga, s-a declarat curios să vadă motivarea CCR, convins fiind că „sigur nu e un lucru bun". Ministrul Transporturilor, Radu Berceanu, a făcut însă o apreciere surprinzătoare. Potrivit NewsIn, el a declarat că ANI a devenit o justiţie paralelă, în condiţiile în care Constituţia interzice aşa ceva. „ANI s-a transformat dintr-o chestiune corectă şi normală într-un soi de mecanism «care ştie să completeze mai corect şi mai corect declaraţii»", a declarat Radu Berceanu, care a precizat că, în opinia sa, „Curtea Constituţională nu e de contestat prin organizarea noastră judecătorească şi constituţională", iar în România „nu e voie, prin Constituţie, dacă mă întrebaţi, după felul cum citesc eu Constituţia, ca inginer de aviaţie, nu ştiu de ce nu au observat şi alţii, că nu e voie să faci justiţii paralele".

Neînţelegeri asupra modalităţii prin care să fie salvată ANI ar putea apărea şi din partea partenerilor de la UDMR. Senatorul UDMR Gyorgy Frunda, şeful Comisiei pentru drepturile omului, a declarat RL că ordonanţa de urgenţă nu este cea mai bună soluţie şi că mult mai bine ar fi dacă Guvernul ar elabora un proiect de lege care să fie discutat şi adoptat de Parlament în regim de urgenţă. „Legea ar fi adoptată în termenul legal de 45 de zile pentru punerea în acord a textului cu cerinţele Curţii Constituţionale, astfel încât ANI să poată funcţiona", ne-a declarat senatorul UDMR.

Discuţiile din Parlament vor redeschide, astfel, dezbateri de uzură. Liderul PSD, Victor Ponta, a declarat nuanţat că partidul său va sprijini o nouă lege a ANI, dar nu în stilul de „vendetă politică" al Monicăi Macovei: „ANI trebuie să funcţioneze în continuare nu doar pentru că este un angajament al nostru faţă de UE, ci pentru că ideea de transparenţă nu e deloc greşită, însă trebuie să refacem legea în termeni constituţionali, ţinând cont de lucruri care au fost totuşi negative în activitatea ANI în această perioadă". La rândul său, preşedintele PNL, Crin Antonescu, a declarat că „se supralicitează consecinţele acestei decizii a CCR", că „nu e asta chiar cea mai mare nenorocire a României" şi că „ideea de a exista un control public asupra modului în care cresc averile demnitarilor rămâne în picioare, iar ea poate fi pusă în practică şi cu ANI, şi fără ANI". În plus, nu este clar deloc dacă PDL se poate baza în demersurile sale pe sprijinul parlamentarilor racolaţi de curând de la PSD şi PNL.
SURSA :http://www.romanialibera.ro/


Şapte din cei nouă judecători ai CCR, în conflict de interese
de ONDINE GHERGUT

Şapte din cei nouă judecători ai Curţii Constituţionale erau cercetaţi de ANI în momentul în care au decis că atribuţii esenţiale ale Agenţiei sunt neconstituţionale.

Surse din cadrul ANI ne-au declarat că, în urma unor sesizări, acum circa trei săptămâni, s-au declanşat verificările declaraţiilor de avere şi de interese ale judecătorilor Curţii Constituţionale. În declaraţiile de avere şi interese ale lui Ioan Vida, preşedintele CCR, şi ale judecătorului Nicolae Cochinescu inspectorii ANI nu au găsit nereguli. În cazul celorlalţi şapte judecători au existat însă indicii de nerespectare a normelor de integritate. Astfel, în cazul judecătorilor Ion Predescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Tudorel Toader şi Valentin-Zoltan Puskas ar fi fost găsite neconcordanţe sau omisiuni în declaraţiile de avere şi interese, iar în cazul judecătorilor Augustin Zegrean, Petre Lăzăroiu şi Valentin Zoltan Puskcas ar fi existat indicii potrivit cărora aceştia îşi rotunjesc averile cu acţiuni comerciale incompatibile cu funcţia lor, mai precis că deţin acţiuni la societăţi comerciale.
Astfel, potrivit celei mai recente declaraţii de avere depuse de Augustin Zegrean, acesta a declarat că este acţionar RAAL SA, de unde în 2008 a primit dividende în valoare de 9.200 lei. În cazul lui Petre Lăzăroiu, verificările ANI au pornit de la acţiunile pe care judecătorul le deţine la compania Nufărul SA şi de la câştigurile obţinute de la un cabinet de avocatură, în valoare de 199.000 lei. La rândul său, Valentin Zoltan Puşcaş a declarat că deţine 20% din acţiunile Societăţii Cooperativa Meşteşugărească Sicomcoop Sfântul Gheorghe, de unde a primit în 2008 dividende în valoare de aproape 30.000 de lei. Potrivit legii, magistraţii nu pot fi acţionari la societăţi comerciale. „Cei şapte judecători de la Curtea Constituţională sunt în conflict de interese deoarece, ştiind că sunt cercetaţi de ANI, au decis că sunt neconstituţionale articolele de lege în baza cărora erau ei înşişi verificaţi", ne-a declarat europarlamentarul Monica Macovei, fost ministru al Justiţiei.
În detaliu, pe pagina de internet www.romanialibera.ro, situaţia judecătorilor de la Curtea Constituţională în raport cu verificările Agenţiei Naţionale de Integritate.

1. Ion Predescu

În ultima sa declaraţie de avere, judecătorul Ion Predescu a înscris un teren, un Oltcit şi certificate la SIF Oltenia. Nu deţine nici o casă, nici conturi bancare. La rubrica venituri, el nu a completat nici o sumă. În declaraţiie anterioare celei din 2009, adică în cele din 2005 şi 2008, Ion Predescu a menţionat că are în proprietate o casă de locuit în Craiova, moştenită de soţia sa. În declaraţia din 2009 însă, această casă nu a mai fost înscrisă în declaraţia de avere şi nici nu s-a menţionat înstrăinarea imobilului. În plus, ANI ar fi descoperit că Ion Predescu ar avea zece conturi bancare nedeclarate care conţin suma totală de 50.000 de euro. Toate conturile ar fi fost deschise în 2008. Ion Predescu a fost timp de 14 ani senator PSD şi a deţinut funcţia de ministru al Justiţiei în guvernul Văcăroiu în perioada 2 septembrie 1996-12 decembrie 1996.

2. Aspazia Cojocaru

A declarat două terenuri, un apartament cu 4 camere, o garsonieră, două case - fără a menţiona valoarea de impozitare. De asemenea, are o casă de vacanţă despre care a menţionat că valorează 400.000 de lei. Judecătoarea mai are un autoturism şi bijuterii în valoare de 11.000 de euro şi un depozit de 55.000 de lei din 2009. La rubrica venituri, Aspazia Cojocaru cumulează salariul de judecător CCR - 176.400 lei, două salarii de profesor universitar - 17.000 lei plus 32.000 lei, pensia - 69.000 lei şi drepturi de autor - 3.700 de lei. Surse ANI susţin că, în declaraţiile de avere şi interese ale Aspaziei Cojocaru, ar exista inadvertenţe şi omisiuni. Presa a relatat că Aspazia Cojocaru a fost colaborator al Securităţii şi că ar fi făcut poliţie politică, că ar fi fost recrutată de Rodica Stănoiu şi că ar fi avut numele de cod „Ana". Potrivit presei, CNSAS a confirmat prima dată dosarul de turnător al Aspaziei, însă ulterior l-a infirmat.

3. Acsinte Gaspar

În declaraţia de avere depusă în 2009, acesta susţine că are în proprietate o casă, o maşină, bijuterii şi tablouri în valoare de peste 10.000 de euro. Are patru depozite bancare cu sume cuprinse între 15.000 şi 30.000 de euro. În declaraţia sa de avere şi interese inspectorii ANI ar fi descoperit neconcordanţe. La fel ca şi alţi colegi de la CCR, Gaspar cumulează pensia de 87 mii de lei cu salariul de judecător - 172.000 lei. În perioada comunismului, Acsinte Gaspar a fost şeful sectorului juridic al Consiliului de Stat (1965-1989), care pregătea decretele lui Ceauşescu. După Revoluţie, a fost parlamentar PSD între anii 1996 şi 2004, iar în guvernarea Năstase a fost ministru pentru Relaţia cu Parlamentul.

4. Valentin Zoltan Puskas

În ultima declaraţie de avere Puskas a înscris trei terenuri (pentru care nu a declarat valoarea de impunere), două case şi două autoturisme. De asemenea, a menţionat că, în 2009, a vândut un apartament şi o casă, deşi aceste imobile nu apar pe declaraţia din 2008. Judecătorul a menţionat că cele două imobile au fost dobândite prin moştenire în 2008. Puskas a înscris şi 11 depozite bancare cu sume cuprinse între 15.000 şi 60.000 de lei. De asemenea, el a declarat că a împrumutat o persoană cu 150.000 de şi că deţine 20% din acţiunile Societăţii Cooperativa Meşteşugărească Sicomcoop Sfântul Gheorghe, de unde a primit în 2008 dividende în valoare de aproape 30.000 de lei. Potrivit legii, magistraţii nu pot fi acţionari la societăţi comerciale. Valentin-Zoltan Puskas a fost timp de 11 ani senator al UDMR.

5. Augustin Zegrean

Potrivit ultimei declaraţii de avere, Zegrean deţine două terenuri, patru imobile (la unul dintre imobile nu a declarat valoarea de impozitare), un autoturism şi patru depozite bancare în lei (60.000) şi euro (40.000). Mai are datorii la bănci de 10.000 de euro şi 60.000 de lei. El declară că este acţionar RAAL SA, de unde, în 2008, a primit dividende în valoare de 9.200 lei. Deţinerea de acţiuni a declanşat verificările ANI. A fost parlamentar FSN între '90 şi '92, iar între 2004 şi 2007 - deputat ales pe listele PD.

6. Petre Lăzăroiu

Potrivit declaraţiei de avere, acesta deţine două terenuri, două case şi două maşini, tablouri şi bijuterii în valoare de 125.000 de euro şi două depozite bancare de 177.000 lei în total. În 2008 a făcut o donaţie către Arhiepiscopia Bucureştiului în valoare de 220.000 lei. ANI a declanşat verificările deoarece judecătorul deţine acţiuni la compania Nufărul SA şi are câştiguri inclusiv de la un cabinet de avocatură - 199.000 lei.

7. Tudorel Toader

În ultima declaraţie de avere, Toader menţionează că deţine şapte terenuri, şase imobile şi două autoturisme. Mai are un credit la bancă de 125.000 de euro. Cumulează venituri din activitatea didactică, 167 mii lei, cu cele din profesia de judecător, 99 de mii de lei. Surse ANI susţin că ar exista neconcordanţe în declaraţiile sale de avere şi interese.

8. Nicolae Cochinescu

Declaraţiile de avere şi interese sunt conforme prevederilor legale, susţin surse ANI. În ultima declaraţie de avere, acesta menţionează că deţine, împreună cu soţia, un teren, trei apartamente şi două depozite bancare, unul de 360.000 de lei şi celălalt de 30.000 de euro. Precum alţi colegi ai săi, şi el cumulează pensia, 85.000 de lei, cu salariul, de 223 mii lei anual. Nicolae Cochinescu a deţinut mai multe funcţii de procuror atât în vremea comunismului, cât şi după '89. Între anii 1996 şi 1997, a fost procurorul general al României. A fost considerat campionul recursurilor în anulare împotriva foştilor proprietari care şi-au recâştigat bunurile prin instanţe. Recursurile în anulare au provocat apoi pierderea a zeci de procese la CEDO de către statul român.

9. Ioan Vida, preşedintele CCR

Declaraţiile sale ar fi conforme cu legea. Potrivit ultimei sale declaraţii de avere, Vida deţine şase terenuri, trei case, un apartament şi o casă de vacanţă. Judecătorul mai declară că deţine un tractor şi o maşină, ambele moştenite. Ioan Vida are şi patru depozite la bancă: două depozite în dolari, în valoare cumulată de 5.000 de dolari, un depozit de 2.509 euro şi un depozit de 187.181 lei. Nu are datorii şi mai declară că, pe lângă salariul de preşedinte al CCR, 193.024 lei, a mai obţinut şi 134.665 lei ca profesor universitar.
SURSA ;http://www.romanialibera.ro/


Sistemul contraatacă
de DAN CRISTIAN TURTURICA

Când scriam, săptămâna trecută, că este doar o chestiune de timp până ce alianţa corupţilor şi a tuturor oamenilor din sistem care se simt ameninţaţi de ancheta în cazul Voicu va declanşa contraatacul, nu îmi imaginam că el va începe atât de curând şi atât de brutal. Decizia Curţii Constituţionale de a desfiinţa practic Agenţia Naţională de Integritate este însă semnalul clar că toţi cei care ţin România prizonieră într-un sistem feudal au decis să reacţioneze tranşant şi fără întârziere împotriva celor care încearcă să le smulgă privilegiile. Mesajul lor este foarte simplu: nu dorim să dăm socoteală pentru nimic! Prin gura Curţii Constituţionale ei ne-au spus verde în faţă că nu acceptă să fie întrebaţi şi, cu atât mai puţin, să li se ceară justificări nici pentru modul în care fac avere în timp ce deţin o funcţie publică, nici despre resorturile ascunse care stau în spatele unor decizii ce ne afectează pe fiecare dintre noi şi nici pentru sentinţele juridice pe care le dau.

Dacă studiaţi rezultatele concrete ale investigaţiilor întreprinse de ANI, o să remarcaţi că ele sunt departe de a fi spectaculoase. Sesizările Agenţiei ajung în final în instanţă, iar acolo împărtăşesc aceeaşi soartă cu multe alte dosare anticorupţie: înaintează greu, fac un ocol larg pe la Curtea Constituţională şi, chiar dacă au noroc să treacă de cea mai politizată instituţie juridică, tot durează ani până primesc o sentinţă. După care urmează alţi ani de recurs.

De exemplu, cererea de confiscare a averii chirurgului-senator Şerban Brădişteanu, acuzat că a luat 4 milioane de euro mită pentru a aranja o licitaţie pentru aparatură medicală, datează din 2008. După aproape doi ani, de-abia a ajuns la Curtea Constituţională, care, de altfel, i-a şi pus cruce. Chiar dacă ar fi trecut de Curtea Constituţională, ar mai fi durat probabil încă vreo câţiva ani ca să capete o soluţie definitivă.

Şi atunci, dacă oricum există o rată minusculă de succes a Agenţiei Naţionale de Integritate, dacă instanţele funcţionează oricum foarte bine ca bariere împotriva sesizărilor acesteia, de ce a fost nevoie de sentinţa neruşinată a Curţii Constituţionale prin care ANI să fie anihilată complet? De ce a ales alianţa corupţilor şi privilegiaţilor din România să antagonizeze societatea civilă şi să supună România oprobriului Uniunii Europene, şi aşa nemulţumită de lipsa de rezultate concrete în lupta anticorupţie? Iar toate astea printr-o sentinţă vizibil nedreaptă şi profund sfidătoare, având în vedere că aceeaşi Curte Constituţională dăduse anterior aviz favorabil pentru aceleaşi articole ale legii ANI pe care acum le incriminează. La ce foloseşte o asemenea lovitură de forţă?

Răspunsul este foarte simplu. Vor să ne reamintească faptul că ei sunt cu adevărat stăpânii acestei ţări şi pot face realmente ce vor. Iar pentru ca noi toţi să acceptăm această realitate ea trebuia spusă răspicat, despotic, astfel încât cei ce le contestă drepturile pe care şi le-au câştigat şi consolidat de peste 60 de ani încoace să înţeleagă că nu au nici o şansă de reuşită şi să abandoneze lupta.

Toţi cei în numele cărora Curtea Constituţională a vorbit nu îşi pot permite nici un semn de slăbiciune într-un astfel de moment. Forţa lor constă, în primul şi în primul rând, în puterea de a ne convinge că nu pot fi învinşi. O dată ce acceptă să intre în defensivă, să permită arestarea politicienilor şi a magistraţilor compromişi, a oamenilor de afaceri care îi finanţează, să se lase hărţuiţi cu declaraţii de avere şi de interese, să dea socoteală pentru fiecare casă sau cont bancar, iar drumurile la DNA să devină rutină, bătălia este ca şi pierdută. Chiar dacă vor reuşi, o vreme, să-şi păstreze libertatea, cu sprijinul complicilor de la Curtea Supremă de Justiţie, ei vor ieşi din afaceri. Cine îi va mai angaja să le rezolve o problemă dacă există un risc major ca înţelegerea lor să ajungă în fonoteca de aur a DNA şi, ulterior, în paginile ziarelor? Fără bani, fără pârghii de influenţă concretă, rolul lor parainstituţional, de mari combinatori, se va încheia pentru totdeauna.

După Voicu şi Costiniu, după Căşuneanu şi Locic, după Brădişteanu şi Negoiţă, alţii şi iar alţii vor urma. Chiar dacă acum pare că investigaţiile lovesc doar într-un singur partid, după ce numărul celor anchetaţi va începe să crească procurorilor le va fi imposibil să ţină ascunse reţelele transpartinice care vor începe să se contureze din declaraţiile învinuiţilor.

Din acest motiv, nu cred că promisiunile premierului Emil Boc de a reda Agenţiei Naţionale de Integritate atribuţiile anulate de decizia Curţii Constituţionale se vor materializa. După spusele mai multor experţi care au lucrat la legea de funcţionare a ANI, Curtea Constituţională nu a avut realmente nici un temei juridic pentru a o amputa. Şi, cu toate acestea, a făcut-o. Şi o va face încă o dată, fără jenă, şi în cazul unei noi variante de lege ANI, la care a început să lucreze un grup de specialişti la Ministerul Justiţiei. Pentru că politicienii, cu mici excepţii, nu doresc, la rândul lor, o asemenea lege, care îi obligă cel puţin la mai multă abilitate în a-şi masca veniturile ilicite. Au trecut doar câteva ore de la declaraţiile înflăcărate ale lui Emil Boc în sprijinul ANI până ce ministrul Berceanu s-a pronunţat împotriva „justiţiei paralele" pe care o face Agenţia. Nici Gyorgy Frunda, membru de vază al celuilalt partid de guvernământ şi cunoscut adversar al măsurilor anticorupţie, nu s-a lăsat mai prejos, declarând tranşant că decizia Curţii Constituţionale i se pare în regulă. Câţi dintre colegii lor le împărtăşesc opiniile? Îndrăznesc să spun că peste 90%. Adică, exact cam câţi au averi ce nu pot fi justificate din salariile de parlamentar sau funcţionar de stat.

Evident, problema nu este fără soluţie. Însă ea nu poate veni chiar de la cei care au creat-o. Nu cred că judecătorii Curţii Constituţionale sunt nişte oameni curajoşi. Aşa cum nici majoritatea politicienilor nu sunt. Forţa lor stă în blazarea noastră. Un protest-maraton la care să participe măcar câteva zeci de mii de oameni cred că i-ar pune, cel puţin pentru o vreme, cu botul pe labe. Nici Ceauşescu nu a priceput altfel.
SURSA :http://www.romanialibera.ro/
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one